633 matches
-
ar al dracu’. Traversez În zbor holul gării, intru derapând la Knickerbox și Înșfac prima pereche de ciorapi negri pe care o văd. Îi spun fetei speriate să păstreze restul. La barieră, gardianul zâmbește larg și-mi spune: „Prea târziu, drăguțo“. Ocolesc bariera, mă urc În trenul care accelerează, urmărită de gardian. Prin fereastră, văd cum lăsăm Londra În urmă cu o viteză uimitoare, ansamblul ei de circuite gri se topește În curând În peisajul cu câmpuri. Nu pot privi primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
invidiez și să nu fiu de acord cu tine. Prânz marțea sau joia viitoare? xxxxx 18.35: Îi iau pe Emily și Ben de la Alice. Se aruncă pe mine ca niște creaturi Înfometate. Jo, dădaca lui Alice, e incredibil de drăguță și-mi spune ce copii minunați am. Cât de atentă și plină de imaginație e Emily. Simt cum Îmi crește inima de mândrie, dar și un ghimpe de rușine În același timp pentru că Îmi dau seama cât de des Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spre o femeie Într-o stație de autobuz În Leeds odată, de Crăciun, și mi-a zis să-i cer cinci lire să ajungem acasă pentru că am rămas fără benzină. Nici nu aveam mașină. Dar doamna a fost atât de drăguță. Mi-a dat și banii, și o pungă de bomboane Jelly Tots pentru mine. Dulciurile mi se lipeau de interiorul obrajilor fierbinți ca niște ulcerații. Jo Îmi spune că Ben a stat lipit de ea toată ziua și, din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nițel mai serioși? Asta chiar a fost o frază surprinzătoare din partea lui Julie, care spunea adesea că singurul lucru pe care-l ia în serios sunt diamantele. Producătorul o bătu ușurel pe mână și-i răspunse: Nu așa te îmbogățești, drăguțo. —Ești atât de profund, îi replică Julie cu un sarcasm care lui îi scăpă, pentru că deja se reîntorsese la discuția despre trabucuri cu tipul cu afacerile imobiliare. Bărbații au continuat să ignore pe toată lumea mai puțin pe ei înșiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Angeles, să intervievez o actriță celebră. Draga de ea a insistat să vin cu superbul meu logodnic și ne-a rezervat un apartament de lux, de patru camere, cu un pian cu coadă, la Chateau Marmont. Lumea e atât de drăguță cu tine când ești logodită. E-o nebunie. Iar patru zile încheiate în compania lui Zach erau o binecuvântare. De fapt, urma să fie cea mai lungă perioadă petrecută împreună de când ne-am cunoscut. De-abia așteptam. Când prietena mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și-și închipuie că n-o să afle nimeni îmi explică Julie. Nu vreau să merg. Sunt prea copleșită de rușine ca să mai pot scoate nasul în lume vreodată, am refuzat-o eu. Ascultă, nici eu nu vreau să mă duc, drăguțo, dar fetele Vandy sunt verișoarele mele și trebuie să le arăt că sunt la fel de filantropă ca ele. N-am să înțeleg niciodată de ce locuiesc în apartamentul ăla mediocru și poartă hainele alea mediocre când și-ar putea permite cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Vandy, și până să mă dumiresc, toate invitatele s-au apucat să mă îmbrățișeze în grup. Julie mă conduse la o pernă izolată. —Ține-te departe de acupuncturistul gemenelor, mă sfătui ea. Dumnezeule, de ce trebuie să fie ele atât de drăguțe? Mi se face pielea de găină când mă gândesc că nici nu te cunosc bine și-ți oferă ace. Și ai văzut cum își flutură pletele? Câtă lipsă de tact. Gemenele veniră și se așezară lângă noi. Julie, toată numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și frică să le citesc. Julie n-o să mă ierte niciodată c-am lăsat-o singură în Paris sau, mai bine zis, singură și părăsită în Paris. Era rândul ei să aibă o cădere nervoasă. În primul e-mail îmi scria: Drăguțo, Lucrurile merg DE MINUNE cu Charlie. Mă adoră. S-a întors la LA să lucreze. Mai stau aici câteva zile să fac cumpărături. Mă bucur c-ai șters-o cu Înălțimea sa sau cum îi spui. Am auzit că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am luat inima-n dinți s-o sun pe Julie, se făcuse deja patru dimineața, dar era trează: ținea post cu afine, iar crizele de foame n-o lăsau să doarmă. —Julie, i-am mărturisit, sunt atât de nefericită. — De ce, drăguțo, credeam că tu și Eduardo sunteți în al nouălea cer, mă întrebă. Îl ador pe Eduardo, dar pe Zach îl doresc de fapt. Mă gândesc să-l sun. Sunt sigură că-i e dor de mine. —Heeeei, stai puțin, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aia, dar, după cum arăta camera, acolo fusese o petrecere mult mai reușită decât balul Salvați Veneția. Se aruncă în pat ca o păpușă de cârpă bronzată în timp ce o cameristă făcea ordine în jurul ei. — Mulțumesc mult, îi spuse cameristei. Ești o drăguță, te iubesc! Ești cea mai bună. Poți să-mi aduci o cană de ceai? —Bine’nțeles, domnișoară, îi răspunse camerista serviabilă. Nu doriți și niște prăjiturele? —Aaah, te iubesc! exclamă Jazz. Bătu ușor în pilotă și îmi făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
minute. Disperată, am alergat spre camera lui Jazz și am bătut la ușă. FdRÎ au întotdeauna rochii unicat de rezervă. — Am o urgență legată de rochia pentru petrecere, am spus dintr-o suflare când Jazz mi-a deschis. — Nici o problemă, drăguțo. Îți împrumut rochia mea de rezervă, mă liniști. Ce sfântă! Jazz era deja gata de petrecere, îmbrăcată într-o rochie roșie, dreaptă, unicat, de la Valentino, presărată cu trandafiri de mătase. Arăta fantastic. M-am liniștit pe dată. Dacă rochia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s-a dus să ridice statueta aceea micuță, drăgălașă, aurie, în fața întregii lumi și era îmbrăcată ca o patinatoare. Nici nu-i de mirare c-a avut un atac de panică. Nu puteam să spun nimic, Jazz fusese atât de drăguță și mi-a împrumutat-o, dar și-a dat seama că-s dezamăgită. A încercat să mă încurajeze: —Daaaa, e un pic WASPy. Dar francezii habar n-au cât de răsuflat e să fii WASPy. Nu vor ști niciodată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu le băgau în seamă, că de-abia te puteai mișca prin mulțime. Julie înșfăcă două pahare de saketini (o băutură la modă - o corcitură între sake și martini) de pe o tavă și ne-am așezat într-un separeu. — Hei, drăguțo, făcu ea, îmi pare rău că ai văzut fotografia aia cu Adriana și Zach. —Mulțumesc, am spus sec. —Oricum, ai dovada că-i complet nestatornic. Slavă Domnului că nu te-ai măritat cu el. Dar ia povestește-mi despre Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
oamenii de pe-aici își vând moștenirea de familie, i-am răspuns. —Păcat. Toată lumea crede că sunteți îndrăgostiți până peste urechi unul de celălalt. Și mai are și casa aia, și totul! Voi doi ați face o pereche atât de drăguță. Dumnezeule, Julie se transforma în mama. —Julie, încetează! — N-ar fi chiar așa de rău dac-ar fi iubitul tău. Cel puțin acum știm că-și permite un șofer. E o partidă excelentă. Fii atentă că, după ieșirea ta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a termenului porcos, survenea după o aserțiune adresată doamnei.(Vladimir emitea mai întâi, cu ipocrită nevinovăție și prefăcută naivitate: "Sunteți deosebit de inteligentă și presupun că ați fost în liceu destul de bună la matematici!". Era primul avans și prima nadă pentru drăguța interlocutoare, care făcuse imprudența să-l accepte în preajmă). Imediat, rostea apăsat obscena vocabulă indiană. Atunci, fie că primea o palmă, fie doar că i se spunea neobrăzat și prost crescut, el știa că negocierile cu dumneaei erau, deja, angajate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
altă treabă aici. Și cum cei doi parcă împietriseră, continuă ridicând un pic glasul și indicând cu un deget gros ca un cârnat sticla: Măi Ioane, dosește și tu "obiectu" ăla, da' numai să ții minte unde. Domnișoară Aurica, sunteți drăguță să faceți domnului locotenent o legătură telefonică cu Bucureștiul? Da, cum să nu, vine replica binevoitoare a acesteia. Zâmbește fugar celor doi tineri în timp ce pune tava pe masă. Cu pași sprinteni se îndreaptă către mica cameră a centralei. Durează mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Eu somn!? se miră el. Cum să las așa o fată simpatică singură acasă?" "...Te pomenești, zisei, că..." "Nu, dom' profesor, râse și el, întîi o cafeluță, un pahar cu vin, și (și-mi atinse delicat coasta cu degetul), ce drăguță ești mata, ce înfățișare frumoasă ai, pe urmă, alo! (și iar mă împunse cu degetul lui gros), da' bărbatul unde lucrează? N-am bărbat, zice, și eu, când am auzit așa (și se vaită ducîndu-și palma la cap), aaau! N-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intimidai!? zisei. Ai o puternică personalitate, o nenorocire pentru o femeie." Se opri din mers și îmi oferi o privire care cerea de la mine o desmințire: nu e așa că nu? Nu e așa că sânt o femeie ca oricare alta? Ce drăguță ești, zisei, mi-ești foarte dragă, așa vorbăreață cum ești !" O încurajam deci să persiste în ceea ce îmi displăcea? Da, îi sugeram că putea fi cu mine pe deplin liberă, și asta nu pentru a o amăgi, pentru ca apoi, când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ți se poată reproșa ceva, că nu-l iubești cine știe ce pe cel cu care ești, și, la rigoare... Această disponibilitate reală, adică inconștientă sau intenționată, a căpătat denumirea aproape scuzabilă de cochetărie... (la bărbați n-are un singur nume). Ce drăguță era Suzy! Când spunea câte ceva avea aerul că o spune împreună cu mine și de aceea când se întîmpla ca unul dintre ei să i se adreseze, parcă ni se adresa la amândoi, fără acele încercări ale celor prost-crescuți de a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are maniere excelente. Doar că-i prea simpluț câteodată... Dar uite-l în persoană! Iată, vi-l recomand pe ultimul prinț Mâșkin din neamul său, poartă același nume cu noi, poate ne e chiar și rudă, primiți-l și fiți drăguțe cu el. Acum dumnealor vor merge să ia micul dejun, așa că, prințe, făceți-mi onoarea. Pe mine să mă scuzați, am întârziat, mă grăbesc... Știm noi unde te grăbești, spuse apăsat generăleasa. — Mă grăbesc, mă grăbesc, draga mea, sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ivan Petrovici, și, din anumite motive, îi așteptau povestirea cu un interes aparte, trăgând cu coada ochiului la Nastasia Filippovna. Cu o neobișnuită demnitate, care corespundea întru totul înfățișării lui impunătoare, cu voce înceată, afabilă, Afanasi Ivanovici începu una dintre drăguțele lui povestiri. (E locul să spunem: era un om foarte arătos, impunător, înalt, puțin încărunțit și destul de corpolent, cu obrajii moi, rumeni și cam pleoștiți, cu dantură falsă. Se îmbrăca bogat și elegant și purta lenjerie extraordinară. Nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
abia l-a cunoscut! Dar, la o adică, de ce zic asta? (continua reveria prințului), oare el a ucis ființele acelea, el i-a omorât pe cei șase oameni? Parcă aș confunda... ce ciudățenie! Mi se cam învârtește capul... Și ce drăguță, ce simpatică e la chip fiica cea mare a lui Lebedev, cea care ținea copilul în brațe, ce expresie nevinovată, aproape de copil, ce râs aproape de copil! Ciudat că uitase acest chip și abia acum și-l amintise. Lebedev, care bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai adaoge și să se mai îmbogățească, dar ei! Ia uitați-vă că și din ce mai avem vor să lepede! Ait! S-a stricat!! S-aaa duuus acum și limba! Ei au lepădat oxiile și psila și dasia! O, drăguțele! Ca de ele de nimic nu-mi pare așa de rău, că parcă era niște floricele. Oamenilor fără gust, fără leac de ortografie, dar cine s-a pus pe voi să vă arătați mai iscusiți decât atâția înțelepți bătrîni? Voi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
niciodată prost dispusă. întotdeauna spune cîte ceva amabil celor din jur”. Cu toate acestea, nu a durat mult pînă ce aura a început să dispară. în scurt timp, clientul meu și-a dat seama că, oricît ar fi fost de drăguță, era absolut incapabilă să ia o hotărîre. Amîna fiecare decizie pînă în ultimul moment, astfel încît angajații simțeau mereu că trebuie să lucreze în weekenduri și pînă seara tîrziu ca să facă față termenelor limită. Ba mai rău, își schimba adesea
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
7 ani, când Îl găsește ministrul Spiridon. Dumnezeu l-a Însuflețit din nou și i-a făcut mâini și ochi. Spiridon, dându-și seama că nu se poate sustrage destinului, face o Încercare: trimite băiatul peste mări și țări la drăguța lui cu o scrisoare În care poruncea destinatarei să-l omoare. Ajunge În cinci ani la destinație, rugându-se la fiecare biserică Întâlnită. Într-o biserică, el cântă așa de frumos, Încât călugărul cel mai mare Îl ia sub protecția
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]