1,717 matches
-
redescopere cu mine Charlotte era un Paris incomplet și, în unele privințe, chiar iluzoriu. Îmi aminteam de memoriile lui Nabokov, unde vorbea despre bunicul lui ce-și trăia ultimele zile și, din patul lui, putea zări, prin stofa groasă a draperiei, strălucirea soarelui meridional și ciorchinii de mimoze. Zâmbea, crezându-se la Nisa, la lumina primăverii. Fără să bănuiască măcar că murea în Rusia, în plină iarnă, și că soarele era o lampă instalată de fiica lui în spatele draperiei, creînd pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stofa groasă a draperiei, strălucirea soarelui meridional și ciorchinii de mimoze. Zâmbea, crezându-se la Nisa, la lumina primăverii. Fără să bănuiască măcar că murea în Rusia, în plină iarnă, și că soarele era o lampă instalată de fiica lui în spatele draperiei, creînd pentru el acea dulce iluzie... Știam că Charlotte, respectând itinerariile mele, va vedea totul. Lampa din spatele draperiei nu o va păcăli. Vedeam privirea rapidă pe care avea să mi-o arunce în fața vreunei indescriptibile sculpturi contemporane. Îi așteptam comentariile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
primăverii. Fără să bănuiască măcar că murea în Rusia, în plină iarnă, și că soarele era o lampă instalată de fiica lui în spatele draperiei, creînd pentru el acea dulce iluzie... Știam că Charlotte, respectând itinerariile mele, va vedea totul. Lampa din spatele draperiei nu o va păcăli. Vedeam privirea rapidă pe care avea să mi-o arunce în fața vreunei indescriptibile sculpturi contemporane. Îi așteptam comentariile, pline de un umor foarte subtil, a căror delicatețe nu ar face decât să sublinieze obtuza agresivitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de raze, armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în toate inimile, pentru că era o frumoasă zi aceasta de la 19 sept.! Fiecare se ducea cu grabă la bazilica St. Ianuarie, unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu toții și să afirme că prima măsură pe care urmau să o ia în noua lor calitate era interzicerea cărții blasfemiatoare. *** Bârna o privi lung pe Oksana Bint Laesia, care intrase în Sala Consiliului printr-o ușă disimulată în spatele unor draperii și se îndrepta spre Durdrin, ca să îl sărute pe frunte. - Ai fost nemaipomenit! exclamă femeia care purta o uniformă simplă, lipsită de însemne, care îi scotea în evidență trupul atletic. A ieșit chiar mai bine decât mă așteptam. - Te-ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e o muscă. La bucătărie, de pildă, oamenii sunt obișnuiți cu insectele și iau măsuri ca să le alunge... Mintea lui Xtyn avea porțiuni mari unde chiar și cea mai mică atingere, chiar și privirea cea mai furișată făceau să cadă draperii groase, care obstrucționau repede vederea. Alaana știa însă ce se afla dincolo de aceste bariere. Avusese destul timp pentru a prinde frânturi disparate de gânduri și înțelesese dernult că acolo erau păstrate acele fragmente ale gândirii care nu ajunseseră încă să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
definirea tematică a acestei scene, pe care cititorul o percepe din poziția lui Stephen în interiorul camerei: Directorul stătea în cadrul ferestrei, cu spatele la lumină, cu un cot rezemat de oblonul cafeniu, iar pe cînd vorbea și zîmbea, legănînd și încolăcind încet șnurul draperiei, Stephen sta în fața lui, urmărind în treacăt cu privirea cum pierea lumina lungii zile de vară deasupra acoperișurilor sau cum se mișcau încet și dibaci degetele preoțești. Fața preotului era pe de-a-ntregul în umbră, dar lumina ce pălea îndărătu-i
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
neprecizate, al tulburărilor mărunte. Sunt percepute cu precădere secvențe ale unor peisaje de toamnă, anotimpul având calitatea convenabilă de a face vizibil caracterul tranzitoriu, instabil al relațiilor dintre lucruri. Ritmul poemelor este acela al unei fluidități lente: „Lumină de acvariu/ Draperia decolorată/ Accentuează oboseala amurgului.// Nemișcat privești în urmă/ Ca în viața altcuiva:/ Au fost oare toate aievea?/ A existat, în adevăr, un altădată?/ Ce straniu/ Ce vag/ Ce departe!// Afară vântul citește afișe,/ Ploaia măruntă le spală.” Solitar, cu vagi
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
1508 și mai 1509, prin care le cerea brașovenilor carne - trei porci și doi purcei, „o chilă de făină”, orz, condimente și zahăr, cuțite, căldări, tipsii, ibrice, „un ciur pentru fușei”). Aici trebuie să se fi făcut multe dintre dverele. (draperii brodate ce marcau ușile împărătești), zăvesele (perdele - de felul celei ce înfățișa Adormirea Maicii Domnului, care l-a încântat pe Paul de Alep, brodată - probabil - de Doamna Despina Milița) și epitrahilele dăruite apoi bisericilor și mănăstirilor ctitorite de Voievozi sau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de culcare a Majestăților Lor de afla lângă budoarul și biblioteca Reginei.<footnote Mite Kremnitz, op. cit., p. 120 footnote> Înfățișarea întregului interior al Castelului Peleș era bogată, măreață și impunătoare după cum amintește și Regina Maria, dar treptele întunecoase, geamurile nestrăvezii, draperiile sumbre, ca și la București, nu răspândeau în jurul lor veselie.<footnote Maria Regina României, Povestea vieții mele, vol. II, Ed. Moldova, Iași, 1991, p. 58 footnote> Din toate sălile, și mai cu seamă din budoarul Reginei, priveliștea se întindea pe
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
Orice modificare a poziției acestora trebuie să fie anunțată din timp. Se va continua cu fotografierea camerelor din diverse unghiuri. Examinarea fizică a zonei constă în repetarea activităților anterioare și compararea lor. Vor fi urmărite îndeosebi locurile ascunse: cărțile, dosul draperiilor, ramele tablourilor, birourile, stilourile, zona de dedesubt a meselor, scaunelor, deși imaginația intrușilor poate fi mult mai bogată. La o ambasadă vestică dintr-o țară a fostului bloc comunist s-au descoperit „corpuri străine” sub parchetul sălii. Cercetările electrice. Partea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
tatălui său, Bogdan Hmielnicki: „Și pe tata-l urăsc că ți-e soț. Și pe mine că-i sunt fiu. Pleacă.” Pradă aceluiași nebunesc vertij, scos din minți de nălucile ce-l răvășesc, pătimașul o ucide, ascunzând-o după o draperie. Își va suprima, astfel, una din împăienjenitoarele obsesii (Dincolo de praguri, din volumul Iadul și pasărea, 1972). Modelul nu e reperabil doar în planul raporturilor sentimentale, al disponibilităților erotice. Ci și în acela de detentă filosofică. Bogdan Hmielnicki: „Dacă lumea nu
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Doctorul Philobosian Îngenunche alături de ea. Atingându-i gâtul, simți un puls slab. Încet, o ridică din scaun și o Întinse pe podea. Între timp, auzi pași urcând pe scări. Se repezi În colțul opus al camerei și se ascunse după draperii chiar când soldații se năpusteau Înăuntru. Timp de un sfert de oră, aceștia scotociră prin apartament, luând tot ce lăsase În urmă prima ceată. Răsturnară sertare și spintecară canapele și haine, căutând bijuterii sau bani ascunși. După ce plecară, doctorul Philobosian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un sfert de oră, aceștia scotociră prin apartament, luând tot ce lăsase În urmă prima ceată. Răsturnară sertare și spintecară canapele și haine, căutând bijuterii sau bani ascunși. După ce plecară, doctorul Philobosian mai așteptă cinci minute Înainte de a ieși de după draperii. Pulsul doamnei Bidzikian se oprise. Îi puse peste față o batistă despăturită și făcu semnul crucii peste corpul ei. Apoi Își luă de jos trusa medicală și se grăbi din nou să coboare pe scări. Căldura precedă focul. Smochinele adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văzu că aveau În picioare pantofi maro, de școală. Fesuri, femei cu chador și următorul lucru: o moschee. Înăuntru, fosta sală McPherson fusese redecorată după un motiv maur. Însoțitoarele o conduseră pe Desdemona peste pardoseala geometrică. O duseră pe lângă niște draperii groase, tivite cu ciucuri, care obturau lumina de afară. Nu se auzea nici un sunet În afară de foșnetul făcut de straiele femeilor și, de undeva din depărtare, ceva ce suna ca o voce vorbind sau rugându-se. În cele din urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aud. Sora Wanda zâmbi larg. ― Pastorul Fard și el amestecat. Hai să-ți arăt ce ne trebuie. O conduse pe Desdemona pe un coridor lung, lambrisat, printr-o centrală telefonică și Într-un alt hol, mai Întunecat. În capătul Îndepărtat, draperii lungi izolau vestibulul principal. Doi paznici tineri stăteau În poziție de drepți. ― Dacă vii să lucrezi pentru noi, trebuie să știi câteva lucruri. Niciodată, orice ar fi, să nu treci de perdelele alea. Acolo templul principal, unde pastorul Fard ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
face afaceri imobiliare, nu Îmbrăcăminte. Și acum Desdemona coboară scările, În drum spre ieșire. Ajunge la parter și se oprește să se uite În spate, la holul cel mare. Pentru prima oară Fructele Islamului nu mai păzesc intrarea În hol. Draperiile sunt trase În lături. Desdemona știe că ar trebui să iasă, ca de obicei, pe ușa din spate, dar acum nu mai are nimic de pierdut, așa că se aventurează spre partea din față. Se apropie de ușile duble și pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mult timp la dispoziție. Începu să-și umple zilele cu ore la Centrul Comunitar „Memorialul Războiului“. Învăță să confecționeze tot felul de obiecte. Împletea suporturi pentru flori. Casa Începu să ni se umple de proiectele ei meșteșugărești: coșulețe pictate și draperii cu mărgele, prespapieuri cu tot felul de obiecte suspendate În ele, flori uscate, grăunțe și boabe colorate. Se duse la magazinele de antichități și atârnă pe perete o scândură veche de spălat rufe. Se apucă și de yoga. Combinația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o bună zi Înăuntrul lui. Imaginați-vă atunci cum eram la nefericita vârstă de treisprezece ani, când am trecut pe clasa a opta. Eram Înaltă de un metru șaptezeci și opt și cântăream șaizeci de kilograme. Părul negru Îmi atârna ca niște draperii de-o parte și de alta a nasului. Oamenii ciocăneau În aerul din fața chipului meu și Întrebau: ― E cineva Înăuntru? Eram acolo, normal. Unde puteam să plec? LIRISM ÎN CREȘTERE M-am Întors la vechile mele obiceiuri. La plimbările solitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu cremă hidratantă, fluturau În jurul nostru, mângâind, frecând. Cerceii Îi arătau ca un obiect dezgropat de Schliemann la Troia. Ne conduse pe lângă un șir de femei care Își coafau părul, pe lângă ghetoul sufocant de căști, și ne plasă În spatele unei draperii albastre. În partea din față a Lânei de Aur Sophie aranja părul clienților; În spate Îl Îndepărta. În spatele draperiei albastre, femei pe jumătate dezbrăcate Își expuneau porțiuni ale corpului spre a fi date cu ceară. O femeie grasă stătea Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ne conduse pe lângă un șir de femei care Își coafau părul, pe lângă ghetoul sufocant de căști, și ne plasă În spatele unei draperii albastre. În partea din față a Lânei de Aur Sophie aranja părul clienților; În spate Îl Îndepărta. În spatele draperiei albastre, femei pe jumătate dezbrăcate Își expuneau porțiuni ale corpului spre a fi date cu ceară. O femeie grasă stătea Întinsă pe spate, cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta stătea Întinsă pe burtă, citind o revistă, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
numai fața, spuse una dintre fetele care se epilau inghinal. ― Peste câțiva ani o s-o iei spre sud, spuse cealaltă. Râsete. Clipiri din ochi. Ba chiar, spre mirarea mea, un zâmbet viclean răspândindu-se pe chipul mamei mele. De parcă dincolo de draperia albastră Tessie era altă persoană. De parcă acum, că ne epilam Împreună, putea să mă trateze ca pe un om mare. ― Sophie, poate o convingi pe Callie să se tundă, spuse Tessie. ― E cam claie, puiule, se coborî Sophie la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și plecă. Stăteam și mă uitam la ea abătută, urându-mă. Faină? Eram orice, numai asta nu. Deja făcusem ca Obiectul Obscur să fie dezgustată de mine. Pentru că simțeam că eram gata să izbucnesc În plâns, am apucat una dintre draperiile negre și m-am Înfășurat În ea. Stăteam În Întuneric, dorindu-mi să fiu moartă. Nu voisem doar s-o flatez. Chiar era talentată. Pe scenă, neastâmpărul Obiectului dispărea. Atitudinea i se Îmbunătățea. Și, desigur, mai era simpla ei prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
băț de plastic vopsit În așa fel Încât să imite lemnul. Atunci am auzit un sunet scurt, ca de tuse gâtuită. Obiectul spuse din nou replica: ― Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Urmată de tăcere. M-am uitat prin draperie. Le vedeam prin bolta centrală. Obiectul era cu spatele la mine. Mai departe, pe scenă, Maxine Grossinger stătea cu o expresie inertă pe chip. Gura Îi era deschisă, dar nu scotea nici un cuvânt. Dincolo de ea, chiar deasupra marginii scenei, era fața rumenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Grossinger se cățără pe scenă. Nu mai scotea nici un sunet. Nimeni nu scotea. În tăcere, puse mâna pe Maxine și Îi descheie roba. În tăcere, mama Începu să-i facă fiicei ei respirație gură la gură. Am Înghețat. Am lăsat draperia să se desfacă și m-am uitat cu ochii cât cepele. Dintr-o dată, o pată albă umplu arcada. Obiectul Obscur fugea de pe scenă. În acea secundă am avut o idee trăsnită. M-am gândit că domnul da Silva ne ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]