665 matches
-
numai de nu se va proba în care parte este greșeală. (Cod civil 983, 1180, 1200, 1202). Articolul 1182 Dată scripturii private nu face credință în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care s-a înfățișat la o dregătorie publică*), din ziua în care s-a înscris într-un registru public**), din ziua morții aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua în care va fi fost trecut fie și în prescurtare în acte făcute
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/236168_a_237497]
-
numai de nu se va proba în care parte este greșeală. (Cod civil 983, 1180, 1200, 1202). Articolul 1182 Dată scripturii private nu face credință în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care s-a înfățișat la o dregătorie publică*), din ziua în care s-a înscris într-un registru public**), din ziua morții aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua în care va fi fost trecut fie și în prescurtare în acte făcute
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 septembrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234830_a_236159]
-
domnul Țării Românești între 1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei mari țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei. Figura lui a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost recuperată de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important jucându-l opul "Românii supt Mihai-Voievod Viteazul
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
chiar corecte. O altă sursă de informații privind populația localității, o constituie registrele matricole apărute spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în cadrul fiecărei parohii, care au fost folosite până la sfârșitul secolului al XIX-lea când, potrivit Legii XXXIII, pe lângă fiecare dregătorie comunală au fost înființate oficii de stare civilă. Parohia Racovița a ținut și ea astfel de matricole, cea mai veche mențiune despre ele datând din anul [[1784]], în [[1803]] acestea fiind „"purtate"” în limba latină de către preotul Chiril Țopa. Dintre
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
câmpu și din pădure, ... care parte au vândut-o lui Scărlet și fratelui sau ... drept 5 cai buni." În domnia lui Nicolae Mavrocordat, Antiohie Jora redevine mare logofăt, astfel îl atestăm la 6 noiembrie 1712, semnând o întăritură . În această dregătorie este menționat până în 1714, când pentru ultima dată apare ca mare logofăt, la 18 septembrie . Anterior, la 20 mai 1713, făcândui-se o danie în satul Văleni de pe ambele maluri ale Bârladului, de la Gligorie Bumbar și fratele său Ursu, fiii Trofanei
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
o fractură plasată aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor. [3] Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. [4] El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. [5] În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. [7] În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. [7] În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat ca ostatec la Făgăraș, fiind lăsat ca zălog acolo de Petru Rareș în locul lui
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
alt mare logofăt. Marele boier a fugit de la Făgăraș în perioada martie - aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545.[8] Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
greco-catolice de Cluj-Gherla. Denumirea Corneni provine de la pădurea de corni din apropiere. Corneniul este bine cunoscut în zonă mai ales prin castelul care a fost complet renovat după anul 2000. Documentele pomenesc diferiți nobili, proprietari de pământuri, care îndeplineau diferite dregătorii în voievodatul Transilvaniei. De exemplu, în 1219 dregătorul Adrian din Corneni a fost trimis la Oradea cu un grup de oameni din Dăbâca pentru proba fierului roșu. În 1492 dregătorul Andrei a interzis fraților Grigore și Nicolae din Beclean să
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
cel Bătrân și Dan s-a dovedit cu numeroase acte de „danie” și de „întărire”: „Dintre boierii și comandanții care au fost alături de Mihai amintim, în primul rând, pe Frații Buzești: Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad Banul. Aparțin vechii familii boierești și stăpâneau una dintre cele mai averi din Țara Românească - zeci
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
În Țara Românească, Cantacuzinii și-au atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când domnia lui Șerban Cantacuzino a marcat victoria lor în dauna rivalilor Băleni. Toți cei cinci frați ai lui Șerban au deținut mari dregătorii, fapt fără precedent în istoria țării. Dintre ei, se remarcă marele cărturar Constantin Cantacuzino, care și-a pus amprenta asupra politicii externe a statului în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Scurta domnie a lui Ștefan Cantacuzino, curmată în anul 1716 de
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
cu cea din limba gotica, și unele limbi slave (vezi în , pronunțat: [ateț], sau termenul probabil de origine mixtă, „ataman”, în ucraineană), existentă în maghiară, „atya”, și în nume proprii turcice că Atatürk sau Almatî (Alma-Ata) și în denumirea de dregătorie turcă medievală „atalîk” Un alt sens ipotetic ar fi o înrudire cu numele vechi turcic al fluviului Volga — Atyl/Atal/Atil. În cazul acesta numele ar însemna „Fluviu mare” Attila este menționat că Etzel în epopeea-legendă "Cântecul Nibelungilor" ("Nibelungenlied"), de
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș"”. Fapt este că în ianuarie 1527, „boierii și țara”, după detalierea lui Grigore Ureche, în care rolul elegibil efectiv îl aveau dregătorii din sfatul domnesc, ținând seama de dorința domnului defunct și luând în considerare dovezile care arătau că „"ieste de osul lui Ștefan vodă"”, l-au ales domn al Moldovei pe Petru Rareș. A urmat „ridicarea” sa ca domn, adică ungerea
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
era nesemnificativă, căci aceștia practicau comerțul la scară redusă cu produsele străine. Dezvoltarea economică din timpul lui Basarab va accentua diferențele și conflictele de interese dintre "rustici" și "majores terrae". Curtea domnească era alcătuită din boierii de sfat și slujitori. Dregătoriile fuseseră preluate în această vreme, prin filiera bulgară, din Bizanț. De la unguri a rămas funcția de ban (întâi de Severin, mai târziu al Olteniei). Ceremonialul și moda curții domnești au fost împrumutate tot de la bizantini. Orașele și târgurile au înflorit
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
din valea Răutului, rând pe rând își vând moșiile lor, cu heleșteie și mori în Răut, lui Costea Bucioc, marele vornic al Țării de Jos. Costea Bucioc a fost unul dintre susținătorii domnitorilor din dinastia Movilă, deținând astfel mai multe dregătorii consecutiv: pârcălab de Orhei, clucer, mare paharnic, mare vornic al Țării de Jos. Reușește să se mențină pe ultima funcție și pe timpul domnitorilor Ștefan Tomșa și Radu Mihnea. La 4 februarie 1619 domn al Țării Moldovei este ales croatul Gaspar
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Barnovschi a fost căsătorit în 1614 cu „Antemia jupâneasa”, iar după moartea ei, în 1622, în septembrie 1626 se va căsători cu fiica cea mai mică a domnitorului Radu Mihnea, al cărei nume nu este cunoscut . Miron a ocupat succesiv dregătoriile de ceașnic, (1611), spătar (1615, staroste de Cernăuți, în 1616, pârcălab de Hotin (1618 - 1621. Fiind un bun cunoscător al limbilor turcă și polona, Miron Barnovschi a fost „făcător de pace”, în ducerea tratativelor din urmă războiului turco-polon, de la Hotin
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
august 1752. A fost nepotul de fiu al lui Grigore I Ghica. A fost adus pe tronul Moldovei de Nicolae Mavrocordat, după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasa, a scăzut birurile puse de predecesorul său, insă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor. Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar
Grigore al II-lea Ghica () [Corola-website/Science/299320_a_300649]
-
Reprezentantul cel mai de seamă al familiei a fost Șerban Cantacuzino, care alături de ceilalți frați ai săi s-au implicat activ în viața politică. La anul 1675 în fruntea familiei se afla Șerban Cantacuzino care „a urcat succesiv toate treptele dregătoriilor curții domnești împlinind misiuni care cereau agerime, discreție, cunoașterea unor limbi străine, relații în diferite medii social politice, iscusință administrativă și talent de constructor”. În timpul luptelor pentru putere din anii 1658 - 1660 dintre domnitorul Constantin Șerban Basarab zis și Cârnul
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
În accepția comună se vorbește de prietenii lui Corneliu Sutașul (Fapte 10, 24) și alte prietenii omenești (cf. Luca 11, 5, 6, 8, 16; 15, 6, 29; 23, 12). Se vorbește și de „prietenii lui Pavel” dintre care unii erau dregătorii Asiei (Fapte 19, 31), iar alții "erau creștinii care primiseră mesajul Evangheliei prin el”. Despre creștini ca prieteni, vorbește și sfîntul evanghelist Ioan, scriind lui Gaiu: „Pace ție! Prietenii te îmbrățișează. Îmbrățișați pe prieteni, pe fiecare după numele lui” (III
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
act că hatmanul Balica era deja mort în 1586. Balica era descendent din marea familie a boierilor Buzești din Țara Românească, fiind fiul pitarului Gherghina Buzescu și al Mariei, fiica lui Petru Rareș, și rudă cu Movileștii. El a îndeplinit dregătoriile de paharnic (16 iulie 1576 - 4 iulie 1578) și de hatman (2 aprilie 1579 - 21 august 1581). Hatmanul Balica este menționat în cronica lui Grigore Ureche, alături de boierii Movilești, cu care a fugit din țară în timpul domniei lui Iancu Sasul
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
vodă Șchiopul"". După mazilirea lui Iancu Sasul în 1583, în urma jalbelor trimise sultanului de către boieri, a fost așezat ca domnitor, pentru a treia oară, Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1583-1591). Astfel, boierii pribegi s-au reîntors în Moldova, unde au primit dregătoriile avute anterior. ""Auzindu déciia pribégii carii era fugiți pintr-alte țări de nevoia Iancului vodă, cu dragoste s-au întorsu la domnu său, Pătru vodă. Pre carii i-au miluit iară cu boieriile lor."" Biserica ctitorită de hatmanul Balica și de
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
m sud-vest de incinta actuală. În anul 1530, la vreo 500 m mai spre nord-vest de ruinele vechii biserici, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră. Ctitorul acestei biserici era un înalt demnitar politic, deținând dregătoriile de pârcălab de Roman (1516-1523) și mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a îndeplinit misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). A fost căsătorit cu Anastasia, fiica logofătului Ioan Tăutu (ctitorul
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
care sunt cunoscuți membrii sfatului domnesc este acela de "boieri". Termenii utilizați în Țara Românească s-au folosit mult mai rar în Moldova. "Jupan" era titlul care se atribuia până la jumătatea sec. al. XV-lea boierilor din Țara Românească fără dregătorii, iar pe la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai boierilor și dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul). Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
celor mai însemnați boieri. În unele documente, termenul "pan" se referă la toți membrii sfatului domnesc. "Prim-sfetnic" a fost titlul utilizat prima dată la 9 octombrie 1492 de cancelaria lui Vlad Călugărul. În sec. al XVI-lea erau desemnați dregătorii cei mai importanți ai sfatului domnesc (banii, vornicii și logofeții). În două cazuri se făcea referire la mare clucer, respectiv mare postelnic. Ultima mențiune a acestui titlu datează din 10 martie 1641, în timpul domniei lui Matei Basarab. "Sfetnic", în sensul
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]