1,048 matches
-
care nu părea să mai dispară vreodată. Privind în urmă, mă mir și acum că toată mizeria de acolo n-a dat naștere unor epidemii devastatoare. În comparație cu ce vă descriam înainte, camera mea era curată ca o încăpere de morgă. Dușumeaua și ferestrele nu aveau nici o pată, aeriseam așternutul o dată pe săptămână, creioanele erau la locul lor în suporturi, perdelele erau spălate o dată pe lună, și asta deoarece colegul meu de cameră era de-a dreptul maniac când era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
i s-a desprins din ochi, i-a alunecat în jos pe obraz și a căzut cu zgomot pe învelitoarea discului. O dată ce prima lacrimă și-a croit drum, restul s-au revărsat nestăvilite. Naoko și-a pus ambele palme pe dușumea, s-a aplecat puțin în față și a început să plângă cu sughițuri, poziția ei aducând cu cea a unei persoane care pare că-și dă duhul vomitând. N-am mai văzut în viața mea pe cineva plângând în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șoaptă să aștept acolo. A format un număr de telefon. Eu mi-am scos rucsacul și m-am cufundat în canapeaua moale, privind în jur. Era un hol curat, plăcut, cu multe plante ornamentale și picturi abstracte de bun gust. Dușumeaua lucea de-ți lua privirile și-mi vedeam în ea pantofii ca într-o oglindă. La un moment dat, domnișoara de la recepție mi-a spus că doamna doctor Ishida vine imediat. I-am mulțumit din cap. Doamne, câtă liniște e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Când am intrat, nici urmă de Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face să înțeleg că Naoko era acolo. Și-a pus chitara pe dușumea și s-a așezat pe canapea, invitându-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul care a mai rămas în două pahare. — Naoko e bine acum, a spus ea, atingându-mi genunchiul. Nu te îngrijora, nu are nevoie decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pisică, spuse Reiko, râzând. Altfel nu-mi explic de ce este speriat de moarte de mieunaturi. După ce au terminat curățenia, fetele au pus uneltele la o parte și au început să umple fiecare recipient cu mâncare. Împroșcând apa din băltoacele de pe dușumea, curcanul își croi drum spre vasul propriu, vârându-și capul cu totul în el, deși Naoko încerca să-l necăjească, plesnindu-l ușor peste coadă. — Faceți lucrul acesta în fiecare dimineață? am întrebat-o pe Naoko. Absolut în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
albă ca aceasta pe care o port eu acum - și o fustă gri, iar vârfurile degetelor de la picioare erau îndreptate în jos, ca ale unei balerine, numai că era un spațiu de vreo douăzeci de centimetri între vârfurile degetelor și dușumea. Am observat toate detaliile, i-am privit fața... Nu aveam cum să nu i-o privesc. Mi-am dat seama că trebuie să cobor și să-i spun mamei, că trebuie să țip, dar trupul nu mă asculta, se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lângă alta. Reiko a deschis ușa celei mai apropiate, a intrat și a aprins lumina. — Hai, intră! Nu e mare lucru pe-aici, spuse ea. Magazia era totuși bine aprovizionată cu schiuri, legături, clăpari, bețe, toate frumos aranjate, iar pe dușumea se aflau diferite ustensile de curățat zăpada și saci cu produse chimice folosite la topitul zăpezii. — Pe vremuri veneam aici să exersez la chitară... când voiam să fiu singură. E plăcut, nu? Reiko s-a așezat pe saci și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcut baie pe rând și ne-am pus pijamalele. Midori mi-a dat o pijama aproape nouă de-a tatălui ei. Era puțin cam mică pentru mine, dar mai bine decât nimic. Midori mi-a întins așternutul pentru oaspeți pe dușumeaua camerei cu altar. — Nu ți-e frică să dormi în fața altarului, nu? m-a întrebat ea. — Deloc. N-am făcut nimic rău, am zis eu, zâmbind. Dar stai cu mine până adorm, bine? — Bine. M-am întins pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și tu..., cere-i o foaie, de palmares, pentru noi, adică, un fleac, o bancnotă de-o sută... Să văd ce se poate face. Ce zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit și dispare sibilinic, mut, încovoiat și tracasat. Un pic abulic, pașii săi târșâiți stingându-se într-o ascensiune solemnă pe scări, anticipând întâmpinarea inerentă a destinului. În cameră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i dăm onoru' și s-o suim în tronuleț, în locu' lu' Luci', că mult bine ne-a făcut nouă, femeia asta! Îngerul pune și el osul pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. Fumul de tutun îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. Pe la cinci, când începea să se întunece, nu-i mai lipsea decât o încheiere de efect. Ca să-și scormonească avântul reciti tot articolul, mormăind și cu glas câte o frază ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și zise scîncit: ― Unde să fug ?... Scapă-mă!... Ce să fac ? Petre nu voia să se înduioșeze. Repetă mai aspru: ― Fă ce te-o îndrepta Dumnezeu, cucoană, numai nu zăbovi deloc... Ieși morfolindu-și sfârșitul. Nadina îi auzi bocancii pe dușumele. Își căută ciorapii, bălăbănind cu mâna lângă canapea și șoșăind din buzele uscate, parcă ar fi vorbit cu cineva: ― Trebuie să plec... Unde să plec?... Doamne, Doamne, unde să plec? 3 Platamonu, ieșind azi-noapte, ca în toate nopțile, să dea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trăsni peste obraz o palmă atât de zdravănă, de plescăi, parc-ar fi dat cu o lopată. ― Nu da, Chirilă! apucă să strige Platamonu. În clipa aceea, însă, țăranii tăbărau peste ei cu pumnii și cu picioarele, tăvălindu-i pe dușumelele cerdacului. Avocatul Stavrat țipa desperat: ― Nu mă omorâți, fraților!... Eu nu-s de aici!... Aoleu! Din casă izbucniră strigătele doamnei Platamonu și ale femeilor, care se amestecau în zgomotul loviturilor și al răcnetelor. Încaierărea ținu numai câteva momente. Apoi răsună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcu Chirilă, ridicîndu-se. ― Pune-i-le pe piept, nea Chirilă, să-și facă tocană din ele! zise gros Nicolae Dragoș, întorcîndu-se cu scârbă. Câteva râsete izbucniră, apoi strigăte ș-apoi gălăgia, care se potolise un răstimp. Aristide rămăsese întins pe dușumele, gemând. Arendașul se smulse dintre țăranii ce-l ținuseră și se aruncă la fiul său: ― Dragul tatii, dragul tatii... Of, tîlharii! Chirilă Păun coborî cu Nicolae în curte, iar ceilalți îi urmară, lărmăluind în neștire. Platamonu însă se dezmetici brusc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cherestea și să încheiem cu molozul ce rămîne după ridicarea casei. În gospodărie, ne vor întîm pina gardul de uluci legați cu sîrmă, cerdacul și cișmeaua pentru udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat cu saltea, eventual un divan, și dulapul cu fote, marame, năframe, dar și chimire. În spatele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în preț : cafeaua de dimineață, focul aprins la toate orele, spălat lenjerie, periat și curățat haine. Pentru examen : de cercetat Meyer Lübke. Vină de neiertat : întârziat cu o săptămână scrisoarea acasă. Cască, dă jos caietul de pe genunchi, își coboară pe dușumea picioarele, caută neglijent, cu ele, pe bâjbâite, papucii, o lene ciudată îi subminează deciziile spartane, îl face să-și târâie mâinile neglijent, la fel și pașii. Renunță prea ușor să-și mai caute papu cii, lipăie desculț cu labele picioarelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că totuși acum el urcă gâfâind treptele de la intrare și apoi nenumăratele trepte ale scării de lemn, urcă respirând tot mai greu, cu pașii împleticiți, și deodată, mirosul... încă de pe culoarul prost luminat, vârfurile pantofilor descoperind fiecare nod în lemnul dușumelelor ca să se împiedice de el și mirosul devenind tot mai puternic, până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul bine cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apoi se dovedește că, de fapt, e scîndură de beată și s-a dat mai Într-o parte să vomite puțin. Așa că vă duceți, jalnici, la culcare. Iar dimineața ne trezim fiecare În patul lui, Vlad adunîndu-și fizicul derutant de pe dușumeaua de lemn prăfuit a căsuței. Dă un nou Înțeles expresiei „mă ridic din pat“, spuneți voi. E obișnuit cu situațiile În care el iese prost, e prețul pe care Îl plătește pentru că trăiește pe altă lume. Planul C e de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe platoul din poala piscului. Am putea fi În vacanță, cazați la o cabană (o asemenea perspectivă mi se trage probabil de la Încălțămintea nouă, cu șireturi intacte, legate migălos). Din bucătăria cabanei se ridică un miros de mîncăruri bine gătite, dușumelele lăcuite strălucesc, sînt Într-o piesă de teatru de Mihail Sebastian. Versiunea explicită. Mă trezesc Într-un pat enorm, iar din așternut răsare delicat talpa unui picior, de tăblia patului atîrnă niște ciorapi de mătase, am amintiri vagi ale unei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să ajungi În arest. Acumularea momentului se dezumflă. Singurul care nu se dezumflă e Box, care trage ca un apucat de cartușul de țigări, iar eu țin de el, pînă se rupe Învelișul de carton și pachetele se Împrăștie pe dușumeaua de ciment lustruit. Le adună pe cele care se văd În dreptunghiul de lumină și iese aproape În patru labe pe ușă, pe hol, spre dormitorul lui, după ce le Îndeasă În sîn, alături de restul prăzii. În cadrul ușii, pe jos, au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pervazul unei ferestre mai mult lungi decât înalte, împărțită în ochiuri, se afla un ghioc. Pervazul nici nu era prea prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se furișă prin spatele unui manechin culcat, abandonat pe o rână lângă perete, cu o mână ridicată aiurea în aer și se ivi pe partea cealaltă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
între cei patru pereți ai odăii unde se petrecea lansarea. O singură dată în viață mi-a reușit un aeroplan de hârtie care a planat îndelung, rotindu-se pe o spirală descendentă perfectă și s-a așezat glisând ușor pe dușumea c-un fâșâit satisfăcut. Și mai exista o regulă nescrisă, pe care o respectam cu strictețe: nu foloseam pentru plăsmuirile mele de hârtie foi scrise. Nu știu dacă toți simțeau la fel, dar pentru mine o coală scrisă era una
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
veste, alte pulovere. Numai că mama nu se hotăra prea ușor să purceadă la un nou tricotat. Ghemele de lână se înmulțeau în casă, fiecare de altă culoare, mai mari și mai mici, rostogolindu-se de colo până colo pe dușumeaua de lemn albit de atâta frecat cu peria cea aspră. "Lasă-ți ceva de dorit!": poate că ăsta era preceptul după care se călăuzea mama, alături de criza veșnică de timp, amânând crearea lucrului nou. Poate că și pentru mine fiecare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Tata a auzit de la cineva. Zice că-i sigur. Ție îți place religia? Dar n-aștepta răspunsul și adăuga imediat: mie puțin îmi pasă că n-o să mai facem religie. Cătălin își amintea cum îngenunchease între catedră și fereastră, pe dușumeaua de scândură, la picioarele preotului sosit la școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cumplita vină de a fi sărac. Făcuse tot ce-ar fi putut să facă La școală, sau acasă, sau la câmp, Dar ce urma trecea printr-o hârtie - Problemă greu de rezolvat de-un timp. Îi tremurau picioarele desculțe Pe dușumeaua mirosind a motorină: Condeiul sprijinit în călimară Putea să stabilească orice vină. Dar omul care i-a ieșit în cale L-a-nvăluit cu o privire blândă În care pâlpâia o amintire Ce în adâncuri tot stătea la pândă. Cu zâmbet cald
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]