2,119 matches
-
fost US Envoy cu soția sa englezoaică. "“Ne-am dus toți la biserică și am auzit o predică de caritate susținută de Dr. Crane în fața Ducelui de Kent”". În 1829 fostul ajutor de tabără al Ducelui a cumpărat casa de la Ducesa într-o tentativă de a-i reduce datoriile. Ca urmare a nașterii Prințesei Victoria în mai 1819, Ducele și Ducesa au încercat să găsească un loc unde să trăiască fără prea multe cheltuieli, luând în considerare datoria foarte mare a
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
susținută de Dr. Crane în fața Ducelui de Kent”". În 1829 fostul ajutor de tabără al Ducelui a cumpărat casa de la Ducesa într-o tentativă de a-i reduce datoriile. Ca urmare a nașterii Prințesei Victoria în mai 1819, Ducele și Ducesa au încercat să găsească un loc unde să trăiască fără prea multe cheltuieli, luând în considerare datoria foarte mare a Ducelui (ce nu a fost plătită până ce fiica sa a ajuns pe tron și plătită apoi în timp, din venitul
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
„The Description of a New World, Called The Blazing-World” cunoscută mai bine sub denumirea „The Blazing-World” este o lucrare de proză de ficțiune din 1666 scrisă de scriitoarea engleză Margaret Cavendish, Ducesă de Newcastle. După cum sugerează titlul său complet, Lumea de Flăcări este o descriere fantezistă a unui regat satiric, utopic, dintr-o altă lume (cu stele diferite de pe cer), în care se poate ajunge pe la Polul Nord. Este „singura lucrare de ficțiune
The Blazing World () [Corola-website/Science/323975_a_325304]
-
fost înlăturați de la curte, dar s-au întors după moartea Annei (1714) și urcarea pe tron a lui George I. Ulterior a avut neînțelegeri celebre cu mai multe persoane importante printre care cu fiica sa Henrietta Godolphin, a II-a Ducesă de Marlborough; cu John Vanbrugh, arhitectul palatului Blenheim; cu primul ministru Robert Walpole; cu regele George al II-lea al Marii Britanii și cu soția acestuia regina Caroline. Averea moștenită la moartea soțului său a făcut din Sarah una din cele
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
în 1663, în timpul negocierilor pentru recuperarea unei moșii în Kent, care fusese proprietatea soacrei sale, Susan Lister. Prima impresie a lui Iacob a fost favorabilă și în 1664 sora lui Sarah, Frances, a fost numită doamnă de onoare în suita ducesei de York, Anne Hyde. Deși Iacob a obligat-o pe Frances să renunțe la funcția ei din cauza căsătoriei cu un catolic, Iacob nu a uitat familia ei. În 1673, Sarah a intrat la curte ca doamnă de onoare pentru cea
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
când Sarah avea 15 ani, ea l-a întâlnit pe John Churchill, care era cu 10 ani mai mare decât ea, și care s-a îndrăgostit de ea. Churchill, care fusese iubitul metresei regelui Carol al II-lea, Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland, nu era bogat, moșiile lui fiind înglodate în datorii. Sarah a avut o rivală pentru Churchill în Catherine Sedley, bogata metresă a regelui Iacob și alegerea tatălui lui Churchill, Sir Winston Churchill, care era nerăbdător să restabilească averea
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
o rivală pentru Churchill în Catherine Sedley, bogata metresă a regelui Iacob și alegerea tatălui lui Churchill, Sir Winston Churchill, care era nerăbdător să restabilească averea familiei. John ar fi putut spera să o aibă ca amantă pe Sarah în locul Ducesei de Cleveland, care plecase recent în Franța, dar scrisorile de la Sarah către John, care s-au păstrat, arată refuzul ei de a-și asuma acest rol. În 1677, fratele lui Sarah, Ralph, a murit iar ea și sora ei au
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
la Curte numai rareori, preferând să supravegheze construirea noii ei case, Woodstock Manor, un cadou de la regina Anne, după victoria ducelui în bătălia de la Blenheim. Anne îi trimitea știri depre evoluțiile ei politice prin scrisori și lua în considerare sfatul ducesei în multe probleme. Un dezacord politic major a avut loc atunci când Sarah a insistat ca ginerele ei, Charles Spencer, al 3-lea conte de Sunderland, să fie admis în Consiliul Privat. Sarah s-a aliat și mai puternic cu liberalii
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
conte de Sunderland, să fie admis în Consiliul Privat. Sarah s-a aliat și mai puternic cu liberalii, care l-au sprijinit pe ducele de Marlborough în război; iar liberalii sperau să se folosească de poziția de favorită regală a ducesei. Anne a refuzat să-l numească pe Sunderland: îi displăceau liberalii radicali, pe care îi vedea ca o amenințare la adresa prerogativelor ei regale. Sarah și-a folosit prietenia strânsă cu contele de Godolphin, în care Anne avea încredere, pentru a
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
1919) a fost fiica lui Bernhard al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen și a soției acestuia, Marie Fredericka de Hesse-Kassel. Augusta a fost mama lui Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg. Augusta a fost singura fiică a Ducelui și Ducesei de Saxa-Meiningen. Singurul ei frate a fost Georg, care i-a succedat tatălui lor în 1866. Georg era cu 17 ani mai mare decât ea. Bunicii paterni ai Augustei au fost Georg I, Duce de Saxa-Meiningen și Luise Eleonore de
Prințesa Augusta de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/330091_a_331420]
-
Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei (9 ianuarie 1807 - 2 februarie 1873) a fost soția Marelui Duce Mihail Pavlovici al Rusiei, fiul cel mic al Țarului Pavel I al Rusiei și a Sophie Dorothea de Württemberg. S-a născut Prințesa Friederike "Charlotte
Elena Pavlovna de Württemberg () [Corola-website/Science/318318_a_319647]
-
Mary; 25 aprilie 1843 - 14 decembrie 1878) a fost membru al familiei regale britanice, al treilea copil și a doua fiică a reginei Victoria. Ca soție a lui Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse ea a fost Mare Ducesă de Hesse. Prințesa Alice a fost străbunica Prințului Filip, Duce de Edinburgh, soțul reginei Elisabeta a II-a. De asemenea, a fost mama Alexandrei Feodorovna (Alix de Hesse), soția ultimului Țar al Rusiei, Nicolae al II-lea. Alice s-a
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
anglo-saxon pentru Matilda, a fost ales în onoarea unuia dintre nașii Alicei, Prințesa Sophia Matilda de Gloucester, o nepoată a regelui George III. Mary a fost ales deoarece Alice s-a născut în aceeași zi cu mătușa ei, Prințesa Mary, Ducesă de Gloucester. Alice a fost botezată în capela palatului Buckingham de arhiepiscopul de Canterbury, William Howley, la 2 iunie 1843. Nașii aleși de regină au fost Ernest I, rege al Hanovrei (reprezentat de Prințul Adolphus, Duce de Cambridge), Feodora, Prințesă
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
în capela palatului Buckingham de arhiepiscopul de Canterbury, William Howley, la 2 iunie 1843. Nașii aleși de regină au fost Ernest I, rege al Hanovrei (reprezentat de Prințul Adolphus, Duce de Cambridge), Feodora, Prințesă de Hohenlohe-Langenburg (reprezentată de Prințesa Victoria, Ducesă de Kent), Ernest al II-lea, prinț Ereditar de Saxa-Coburg și Gotha (reprezentat de Frederic Wilhelm, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Strelitz) și Prințesa Sophia Matilda de Gloucester. Educația Alicei a fost urmărită și gândită de tatăl ei și de bunul
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
Ea a fost cea mai sensibilă emoțional dintre toți frații ei. În copilărie, Alice a dezvoltat o relație apropiată cu fratele ei, Prințul de Wales și cu sora cea mare, Victoria, Prințesă Regală. La 16 martie 1861, bunica ei, Victoria, Ducesă de Kent, mama reginei Victoria a murit. Alice a petrecut mult timp cu bunica sa, adesea cântând la pian pentru ea și îngrijind-o în stadiul final al bolii. După moartea mamei sale, regina era foarte mâhnită și s-a
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
deplin recunoscute. La 20 martie 1877, tatăl lui Louis a murit lăsându-l pe Louis moștenitor aparent. La 13 iunie în același an, Marele Duce Louis al III-lea a murit iar Louis și Alice au devenit Mare Duce și Ducesă de Hesse. Cu toate acestea, nepopularitatea ei a continuat în Darmstadt și Alice și copiii au petrecut lunile iulie și august, în Houlgate, Normandia, unde Louis i-a vizitat de mai multe ori. Alice s-a folosit de noul ei
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
să se stabilească pe parcursul întregului regat, fără restricții. Prințul polonez, a avut mare grijă de diaspora ebraică, înțelegând poziția lor asupra creșterii economice a țării. Având în vedere dezaprobarea tatălui său, iar după ce a descoperit planurile lui Sieciech și a Ducesei Judith-Sofia, de a prelua țara, Zbigniew l-a câștigat ca aliat pe tânărul prinț Boleslav. Cei doi frați au cerut ca frâiele guvernării să le fie predate. E greu de crezut că Boleslav lua decizii independente în acel moment când
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
de Calabria a murit înainte ca fiica sa mai mică, Maria, să se nască. Moartea sa a făcut-o pe Ioana cea mai mare fiică dintre cei doi copii supraviețuitori, în prima linie de succesiune a tronului. A fost proclamată Ducesă de Calabria în 1333 și Printesă de Salerno pe 26 iunie 1344. La vârsta de opt ani (1334), ea a fost logodită cu prințul Andrei în vârstă de șase ani, un membru al filialei maghiare din Casa de Anjou, fiul
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
Violante Beatrice de Bavaria (23 ianuarie 1673 30 mai 1731) a fost Mare Prințesă de Toscana ca soție a lui Ferdinando de' Medici și Guvernator de Diena din 1717 până la moartea ei. Născută Ducesă de Bavaria, a fost copilul cel mai mic al lui Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și a Prințesei Henriette Adelaide de Savoia. Violante Beatrice s-a născut la 23 ianuarie 1673 la Munchen, capitala Bavariei. Frații ei erau Maria Anna
Ducesa Violante Beatrice de Bavaria () [Corola-website/Science/323831_a_325160]
-
al XII-lea)cere dublul celor 100.000 de ducați oferiți de papă, în plus alte beneficii pentru ducat, rude și prieteni În iulie 1501, în timpul tratativelor, pentru a dovedi că Lucreția e capabilă de mari responsabilități, și deci demnă ducesă d'Este, îi încredințează conducerea Vaticanului, în timp ce el pleacă la Sermoneta. Căsătoria prin procură, are loc la Ferrara în 1 septembrie 1501, iar patru zile mai târziu când vestea ajunge la Roma, poporul sărbătorește, iar Lucreția merge să mulțumească fecioarei
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
bine. Faptele războinice a lui Cesare poartă faima familiei la apogeu, insuflând teamă, ceea ce face ca și Lucreția să fie luată mai mult în considerare de familia d'Este. Din moment ce ducele Ercole (socrul său) e văduv, începe să fie numită ducesă și să ocupe posturi reprezentative la celebrările oficiale. Datorită dragostei sale pentru cultură face din curtea de Ferrara un centru cultural. Printre literați se numără și Ercole Strozzi, pe care-l ia sub protecția ei, oferindu-i prietenia sa. .El
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
complicitatea lui Sancha d'Aragona și a soției lui Giovanni Borgia și închis în Spania. La 25 ianuarie 1505, ducele Ercole, bolnav, moare, iar Alfonso este încoronat duce. După ceremonie Alfonso și Lucreția sunt aplaudați și ovaționați de popor. Devenită ducesă, din respect pentru noul titlu și pentru a liniștii bănuielile lui Alfonso, decide poate de comun accord, să pună capăt relației cu Bembo. În februarie 1505, poetul îi dedică "Gli Asolani", operă plină de dragoste. Bembo se mută la Urbino
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
cei doi cumnați naște o prietenie puternică. Francesco o invită la Borgoforte, iar ea acceptă bucuroasă. Apoi se duc la Mantova, la Isabella d'Este cumnata sa, care îi arată saloanele, operele de artă, bogățiile familiei Gonzaga, arătându-și superioritatea ducesei de Ferrara. Spre sfârșitul lui 1506, papa cucerește Bologna. Între timp Cesare evadează din închisoare și se refugiază la cumnații săi d'Albret în Navara. Fericită de eliberarea lui Cesare, în timpul carnavalului din 1507 se distrează mult, bucuroasă și de
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
în 1518 mama sa Vannozza dei Cattanei, în 29 martie 1519 moare Francesco Gonzaga. Primăvara lui 1519 este foarte dificilă, fiind din nou însărcinată și foarte obosită, stă la pat. În 14 iunie dă naștere unei fetițe, Isabella Maria, dar ducesa se îmbolnăvește, face septicemie și pentru a-i ușura chinurile i se taie părul. În 22 iunie, dictează o scrisoare către papă în care cere iertarea păcatelor, iar apoi semnează testamentul înaintea soțului. Moare în 24 iunie 1519 în vârstă
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
după ce citește scrisorile de dragoste ale Lucreției (trimise lui Pietro Bembo), păstrate la Milano, încât fură un fir de păr din șuvița blondă ce era împreună cu scrisorile. În februarie 1833 are loc prima tragediei "Lucrezia Borgia" de Victor Hugo, unde ducesa de Ferrara este reprezentată ca arhetip al răutății feminine. Drama îl inspiră pe Felice Romani, care compune libretul operei omonime de Gaetano Donizetti. Pe aceiași cale Alexandre Dumas tatăl în primul volum din "Delicte celebre", creează portretul Lucreției: "Sora era
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]