741 matches
-
suferit. (Se așază deoparte, tronând dintr-un fotoliu, dar se scoală curând la loc) Am devenit definitiv singuratică într-o tot mai adâncă lipsă de zgomote. Și până ce acești munți de carne au să-și transforme mirosul genital într-o duhoare de cadavru o să ajung la crucea neagră a culmii tăcerii și, în sfârșit, o să fac să dispar eu însumi. Liniștea se produce din nimic, mă sărut cu blândețe, cu toate mizeriile din mine. Totul e o greșeală... fără tragic, o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
stâncă sau o iluzie optică. Mă mișc pentru a vedea dacă percepția mi se schimbă. Mă apropii. Îl Întreb pe tovarășul meu dacă vede același lucru. Impresia mi se confirmă dacă se aude și un mormăit, iar dacă Îi simt duhoarea și gheara Înfiptă În spate, nu mai Încape Îndoială: este un urs. Persistența percepției și confirmarea venită pe diferite căi senzoriale sunt demne de crezare; reprezintă un mecanism eficient pentru a ne adapta la realitate. Totuși, odată cu apariția limbajului, lucrurile
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și‐ ntre noi, / Unei cărți gust îi veni / Pe alta a dojeni: Dă‐te, soro, la o parte, / Dă‐ te mai încolo, zic! / Vai de cel ce are parte / Să te‐ atingă doar un pic! / Îl sufoci cu‐ a ta duhoare!.../ Ești de‐ o murdărie crasă / Asta e înfățișare? / Uite, eu sunt tot frumoasă, / Astăzi parcă‐ s tipărită! / Nici o filă răvășită.../ Chiar coperta mi‐i curată / Cum a fost de prima dată./ Tu ești însă o rușine! / Doamne, cum să scap
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
lui mai are doi gândaci de bălegar, consider că grupul acesta urât, prea urât mirositor n-are ce atenție să merite. Doar că atunci când pute un excrement trebuie să te depărtezi. Deci rup bucata și fug de asemenea... jivine cu duhori revărsate în "scrisul" local. Constat cu mâhnire că în mult prea multe ramuri de activitate stăm rău, rău, cu competenții pentru diverse slujbe sau competențe ! Guvernul ăsta e de-a dreptul decimat, doar vreo 3 mai sunt de la începutul drumului
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
măcar de cine, așa ca s-o știm și noi. Păi cred că vă dați seama de cine poate fi controlată, fie și parțial, în ultimul timp o televiziune fiindcă mai peste tot, prin Bucureștiul acela, lumina și mai ales duhoarea vine dinspre Cotroceni. Pentru a putea controla Realitatea, este normal că era necesar un Ghiță oarecare și acesta a fost găsit tocmai la Ploiești. Este vorba de Ghiță, marele boss de la Asesoft Ploiești, care cică ar fi preluat manageriatul televiziunii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sângele țăranilor. Îndurau pe spate bătaia nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care sporea sub nesațul arendașilor. Mergând mai departe, la marginea târgurilor, străinul vedea înălțându-se în soare cadavre spânzurate în ștreang. Un nor de bâzdâganii hidoase, înnebunite de duhoarea cărnii putregăite și al sângelui năclăit, s-a așternut peste ele. PARTEA A II-A DESPRE NEAMUL NOSTRU 1. PE CĂI RĂTĂCITE a. Imagini deformate Înainte de a ne ocupa concret de modul cum a apărut și evoluat identitatea noastră, suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la fiecare gest și se oprea cu gura căscată ca să respire aerul gros și cald ce mirosea ca apa murdară din râu și ca trupurile nemișcate de pe mal. Carne crudă. Niciodată nu i se păruse, ca În acea zi, că duhoarea trupurilor africane era aidoma cu a cărnii crude. Aplecându-se asupra unuia dintre ele - carne pe butucul măcelarului, gata de devorat - și apropiind obiectivul aparatului de el, rănitul ridicase mâinile legate ca să se acopere pe jumătate, Înspăimântat, pe când corneele albe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu cap bun, membru a două academii și autorul unor lucrări de popularizare a științei. Aristotel, Începuse acesta, iar Faulques Îl Întrerupsese, spunând nu-mi veni mie cu Aristotel, la naiba! Eu Îți vorbesc de viață și de moarte adevărate. Duhoarea cadavrului de sub moloz, mirosul morții ce se târăște pe malul râului. Prietenul Îl privise trei secunde În tăcere. Aristotel, continuase imperturbabil, niciodată nu se limitase să spună ce se Întâmpla, ci căutase și motivul. Ca să ne Înțelegem, spunea, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În punctul propice. Tușele unor nori puteau să se Întindă deasupra mării, la orizontul estic al dimineții, ca anunțul unei noi zile perfecte din lumini și umbre, dar și ca fumul care, dus de briza de pe pământ, târa după sine duhoarea de moarte dintr-un oraș devastat - smell of war, obișnuia să spună Olvido, atingându-și hainele cu un surâs Îngrozit: duhoarea asta va muri odată cu mine. La fel, vâlvătăile roșii, portocalii și galbene, ca fundal al campanilei din piața San
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zile perfecte din lumini și umbre, dar și ca fumul care, dus de briza de pe pământ, târa după sine duhoarea de moarte dintr-un oraș devastat - smell of war, obișnuia să spună Olvido, atingându-și hainele cu un surâs Îngrozit: duhoarea asta va muri odată cu mine. La fel, vâlvătăile roșii, portocalii și galbene, ca fundal al campanilei din piața San Marco la prima izbucnire a zilei, erau, pentru o retină pe care se imprimaseră În prealabil alte vâlvătăi asemănătoare, o delicioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
V, tălpile desculțe, un deget ițindu-se printr-o gaură a ciorapului, brațele În cruce și obiectele risipite lângă ele, casa incendiată la stânga, formând alt unghi cu șoseaua. Dar nu putea fotografia zumzăitul muștelor - ele câștigau Într-adevăr toate bătăliile - și duhoarea, evocatoare ale atâtor alte duhori și zumzăituri, muște și pestilențe ale trupurilor umflate din Sabra și Chatila, ale mâinilor legate cu sârmă din gropile cu gunoi din San Salvador, ale camioanelor care descărcau hoituri Împinse cu lopețile mecanice la Kolwezi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ițindu-se printr-o gaură a ciorapului, brațele În cruce și obiectele risipite lângă ele, casa incendiată la stânga, formând alt unghi cu șoseaua. Dar nu putea fotografia zumzăitul muștelor - ele câștigau Într-adevăr toate bătăliile - și duhoarea, evocatoare ale atâtor alte duhori și zumzăituri, muște și pestilențe ale trupurilor umflate din Sabra și Chatila, ale mâinilor legate cu sârmă din gropile cu gunoi din San Salvador, ale camioanelor care descărcau hoituri Împinse cu lopețile mecanice la Kolwezi: zumzumzum. Un fotograf abil putea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
țigări după ce câștigase pariul despre copilul femeii căreia Îi golise vintrele cu baioneta: ghicise dacă fătul era băiat sau fată. Cât despre hoitul sârbului desculț, poate că un scriitor ar fi putut găsi unele cuvinte. Pentru muște, de pildă. Zumzumzumzumzumzum. Duhoarea era Însă altceva. Ori neînzorzonata singurătate a cadavrului acoperit cu praf: nimeni nu scutura de praf un leș. Numai artistul este cinstit, și-a amintit Faulques. Și și-a zis că poate era adevărat, că fotografia putuse fi cinstită când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
părinții din Înălțimi(le cerești) și propria sa persoană (a lui Isus) lipsită de apărare dinaintea tuturor, dinaintea colților panterei și ai elefantului, devorată de cei hrăpăreți, Înghițită de cei lacomi, amestecată și Întemnițată În tot ce există, legată de duhoarea Întunericului”77. Revelația făcută de Isus, totuna aici cu Arborele Cunoașterii 78, Îi Îngăduie lui Adam să ia cunoștință de starea jalnică În care se află. Povestea este continuată de Ibn al-Nad@1@m, după un tipar pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
brute, care te duceau cu gândul la dinozauri, Cretacic, Homo pitecantropus... Am făcut legătura între toate aceste lucruri abia când l-am prins lângă mașina de spălat, la coșul de rufe. Își mirosea hainele de sâmbătă seara, adulmeca cu nesaț duhoarea furată de la oamenii grotei... Eu comandam pentru acasă cele mai fine specialități, ajunsesem să primesc mâncare par avion de la firme pariziene de catering, doar-doar va fi mulțumit, iar el tot la mâncare de cazan tânjea. Cine să-i mai înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Na, că vorbim în metafore...! Na, că ne-a prins frica! Costache: Ba eu știu despre ce vorbiți voi... Numai că... Octav: Și eu știu ce vrei să spui tu... Că nu se poate să le spargem... că se iscă duhoare... că sîntem în tranziție... Este? Costache: Și nu sîntem? Octav: Da. Costache: Și nu-i normal să se întîmple ce se întîmplă? Octav: Da... Și nu! Groparul: Ei vezi, vezi? Octav: Ce să văd? Groparul: Stai, stai, nu te repezi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întîmple ce se întîmplă pentru că brambureala asta este mai scurtă sau mai lungă, e mai "așa" sau mai "altfel" în funcție de cine-o face și-o desface. Octav: Bubă ochită, bubă spartă! Groparule, fii atent la mirosuri! Groparul: Eh, oleacă de duhoare de adevăr nu strică... Costache: (după o pauză) Și cine ar trebui să facă tranziția asta? Octav: În orice caz nu cei care o fac. Costache: Bine, bine, dar cine altcineva? Octav: Tată, întrebarea asta, de baraj, am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ard, sunt stele mișcătoare, de aceea căutarea cuvintelor, întruchiparea lor îi dau sfâșieri și trăiri de calvar. Ioan Alexandru cântă raiul "începutului", și anii trec fără să i se dezvăluie lucrul în sine. "Legat de ceafa mea ca hoitul de duhoare,/ Ești crucea mea cuvânt pe care sunt clădit/ Ce prăpăstii străbat o limbă?/ Norii se duc și-n urma lor e atâta liniște/ Că se văd anii curgând din cer pe brațele incestului/ În sexele pământului cum apărură urmărite din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a o pune la crucile a trei drumuri, și cela ce o va ridica, acela va fi vorbit de rău de gurile rele, iară cel vorbit mai înainte va fi dat uitării. Cînd te scodolești* cu acul printre dinți, capeți duhoare în gură. De faci ceva pentru prima dată, ia o piatră în gură. (Gh.F.C.) Gușă Să nu sufli în ou spart, căci îți crește gușă. Cine are gușă, cînd vede primăvara pentru întîia dată curcubeu, să ieie un ac ori
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
unii erau pidosnici și fugăreau prin curte claponii fără minte). Avea printre prieteni și guguștiuci (unii erau așa chiar și vorbind la figurat), și ciori care prinseseră acele timpuri când aerul orașului nu cunoștea nici miros de benzină și nici duhoare de uzină. Totul mergea fără probleme până în ziua când a apărut în fața lui Crestatul cu Galoane (bine ascunse sub penele-i pestrițe dar toată lumea îl știa). A încercat să nu-l bage în seamă dar n-a ținut: Creastă-Pestriță a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează fumul combustiei inocenților și duhoarea osemintelor calcinate. Suntem în plin roman de groază, așadar, fraza scandată a stilistului Tournier rămâne implacabilă în limpezimea ei realistă de proces-verbal al monstruozității. Lăsându-l pe Gilles o vreme în voia banchetului său tenebros și bestial, Michel Tournier își
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să nu cedeze instinctelor și animalității (acuplarea spontană și încăierarea pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii de ori în picioare, la care se adaugă și duhoarea a peste 250 de trupuri macerate în propria sudoare, învelite în haine tot mai imunde, dormind în paturi îmbibate de dejecții. Dar culmea acestui coșmar este, cum spuneam, războiul între cele două tabere de orbi: pentru mâncare, bani, femei, obiecte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ion Covaci Șapte ani de-acasă Copil, eu ochii i-am deschis pe lagăr. Un șanț din Zonă șiroia, buimac ducând cu el duhoarea ei întreagă spre râul nostru, moștenit din veac. Golful oval, întins spre lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut, scârnava temniței otravă ce
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
femeia că singurul ei amant, cel pe care l-a dorit permanent și care nu poate fi concurat de nici un bărbat în carne și oase, este cel reprezentat de puritatea înghețată: "afară o aștepta Frigul tare, limpede, curat de orice duhoare, de orice josnicie. Ea se codi puțin la ușa antreiașului, dar numai o clipă". Scena pulsează de erotism, ca un epitalam al raptului glaciar: Deschise apoi larg și păși, iar Frigul o cuprinse în brațe și o sărută pe buze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu spade cu două tăișuri, scurgându-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în zbor și sugrumau cu mâinile late demonii aripați. [...] Ca niște câini grași și colțați, câte trai-patru tăbărau clănțănind pe câte-un sol ceresc, îngrețoșând-l cu duhoarea mațelor lor". La apropierea dimineții, balanța înclină spre îngeri; apocatastatic, morților le este restituit trupul fără de păcat; pe drumul spre cimitir, ultimul dintre aceștia reface, grație unui nou act, de data aceasta de magie albă, echilibrul universului, conturând un cerc
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]