1,466 matches
-
acuma or fi bătrîni și ei și or avea nepoți niște feți frumoși și nepoate cosînzene sfioase clipind din gene - dacă își mai aducea ea bine aminte, pentru că, de la o vreme, îngereasa venea pe la ea, o mîngîia pe frunte cu duioșie, ca pe un copil, și pleca fără să-i mai spună vreo poveste, ca altădată, dar Roua se bucura totuși, că n-o uitase. Și cum să faci curat într-o casă atît de mare, pe care ea o descoperea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
tare fericită că el doar vorbea și vorbea și nu o întreba niciodată nimic și ea se uita la el ca un pui de găină plouat și, cînd își sfîrșea cuvintele bărbățelul ei, îi zîmbea înveselit și o întreba cu duioșie, ca ardelenii: tu, femeie, tu ai înțeles ceva din ce-am spus eu?! și ea dădea din cap că nu și parcă se simțea vinovată și el o strîngea la piept și îi zicea, rîzînd: lasă, tu, muiere, că nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
nu e numai simțirea unei necesități de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanței și trebuinței de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu și într-un grad foarte intens o duioșie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topește de dragul ființei iubite. Dorul e apropiat de tandrețe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubește. Este cu înțelegerea adâncă
CE ESTE DORUL? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356978_a_358307]
-
spinare... Numai mamă să nu fii!” Îi trecu prin fața ochilor chipul blând al fetei când s-a întors de la spital, acum vreo lună în urmă. A venit la tanti Terezia și a cuprins-o cu brațele, strângând-o cu multă duioșie. Apoi a sărutat-o, ca și cum i-a fost dor de atâtea zile cât a stat la spital. Nu poate să vorbească, abia de scoate câteva onomatopeie. Dar are o inteligență ascunsă. O trece un fior pe șira spinării gândindu-se
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
dar noduroase, deformate de munca grea și de reumatisme. Ele, degetele sale, nu tremurau nici când spărgeau piatră în cariera din deal, nici când țineau cu măreție regească cântarul cu păcatul Iocastei! . O oarecare undă nostalgică de umor plin de duioșie însoțește frazele autoarei, fără să-l caute cu tot dinadinsul. El vine firesc, așa cum urcă apa freatică prin crăpăturile sinelui. Prezența crucifixului în casa părinților, martor al tuturor întâmplărilor, fie nașteri, fie botezuri, fie morți, fie păcate, este plină de
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
aduc atâtea lacrimi.” “Refugiul în arta scrisului nu schimba nimic în interiorul meu. Eram tot mai tristă, retrasă, neputincioasă de a mă integra în societate.” “Brațele Lui, cu a căror dulceață și alin începusem să mă familiarizez, aduceau nespus mai multă duioșie, gingășie și siguranță decât ar fi făcut-o brațele mamei mele, după care sufletul meu tânjise.” “Tatăl meu, în felul lui disperat de a acționa, m-a pus într-un colț, mi-a pus cuțitul la gât și mi-a
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
asta rudele ei, spuneau că nu e bine să aleg această cale nouă. Dar tocmai această cale, adică Hristos, aducea vindecare rănilor trecutului meu. Brațele Lui, cu a căror dulceață și alin începusem să mă familiarizez, aduceau nespus mai multă duioșie, gingășie și siguranță decât ar fi făcut-o brațele mamei mele, după care sufletul meu tânjise. Mi se descoperise Dumnezeu cu frumusețea Lui, cu singura iubire statornică și atotcuprinzătoare din Univers. Cum să renunț la ea, când am căutat-o
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
ale comunei Țigănești, inclusiv prezentarea antecesorilor familiei autoarei. Lucrarea se încheie cu o serie de referințe critice, spicuiri din aprecierile făcute de alți scriitori asupra scrierilor sale, selecții din interviurile acordate de-a lungul vremii. Cu o căldură și o duioșie aparte, Elena Buică nu se dovedește a fi doar „încă unul” dintre monografii unor locuri pitorești ale țării noastre, ci în întreaga lucrare se resimte (lucru demn de apreciat) apartenența puternică la aceste ținuturi, motiv de mândrie și frumoasă aducere
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
fost prea scurtă și împovărată.Serile când tata își uită maniași citea poeme cum o face-un tata.... XVI. POZĂ TA, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2068 din 29 august 2016. POZĂ TA Cu cea mai caldă duioșie, mângâi Cu dosul palmei, fruntea ta-ncruntata. Și chiar de nu-i decât o poză mică Din ea, tu îmi zâmbești cu fata toată. Ating cu-n deget blând de mângâiere Din colțul ochiului, a tale riduri Ce-mi amintesc de
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
îmi face să tresare. Privirea ta cum ma pătrunde toată, Cum mangaie-al meu suflet alintandu-l! Ah, poza asta de-ar putea fi vie Să-ți pot atinge chipul sarutandu-l! Citește mai mult POZĂ TĂCu cea mai caldă duioșie, mangaiCu dosul palmei, fruntea ta-ncruntata.Si chiar de nu-i decât o poză micaDin ea, tu îmi zâmbești cu fata toata.Ating cu-n deget blând de mangaiereDin colțul ochiului, a tale riduriCe-mi amintesc de anii ce trecură,De
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
imensă bucurie spirituală! *Bucură-te de lucruri care există pe gratis: stelele, iarba, o floare, cântecul păsării, apa, munții, soarele, colbul din uliță. Nu te simți mai bogat admirându-le pur și simplu? Când văd un copil plângând mă cuprinde duioșia; când văd un bătrân plângând, mă cuprinde disperarea! *Tinerețea - ecoul speranțelor. Maturitatea - ecoul împlinirilor. Senectutea - ecoul amintirilor. CEZARINA ADAMESCU, redactor Agero-Stuttgart Referință Bibliografică: AFORISME DESPRE SENECTUTE / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 274, Anul I, 01 octombrie 2011
AFORISME DESPRE SENECTUTE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355622_a_356951]
-
stăpânului, când fata era cu un picior pe pământ și cu altul în mașină, câinii s au și repezit spre ea. Râzând, el i a îndepărtat cu greu, vorbindu le și mângâindu i cu mândrie și cu ușoară urmă de duioșie, timp în care o femeie între două vârste, destul de modest îmbrăcată, se apropia de mașină. - Ia i de aici până intrăm în casă și să vii să ți vorbesc, i s a adresat bărbatul, fără să o salute, după care
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
aibă o relație ,nu contează de care ,chiar șoarece și pisica,trebuie să existe un ceva care îi definește pe amândoi. Nu cred că un bărbat și o femeie pot fi într-adevăr prieteni . Pentru că întotdeauna o femeie tristă înduioșează...duioșia și tristețea ei se pot transforma în nevoia lui masculină de a mângâia și proteja. La fel și cu un bărbat trist și nefericit.Femeia are în sânge tendința să aline ,să răscolească în jăratecul deja stins. O femeie veselă
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356080_a_357409]
-
întâlnim ,să ne îndrăgostim ,să ne căsătorim ,să facem copii și să trăim fericiți în credința liniște și iubire. Apoi sunt convinsă că ne-a creat ...Femeie...Bărbat ...să fim prieteni.Sa ne sprijinim unul pe celălalt cu tandrețe și duioșie. Dar...chestia asta din urmă din cauza unor motive încă neelucidate, combinate cu nicaiva fructe interzise ,nu prea a funcționat ...așa că într-o zi fierbinte de vară și iad...a obosit un pic și a luat pauză o secundă ...Doar o
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356080_a_357409]
-
ales chipul mamei sale blând, duios, preparându-le mereu câte ceva bun de mâncare pentru Sabat și iubindu-i cum numai o mamă o putea face. Nu putea să se gândească la mama lui fără să nu admire acea simplitate și duioșie feminină împletite cu acel frumos spirit creștin de care mama lui era mereu însuflețită. Apoi chipul tatălui său brăzdat de greutăți pe care se împletea adesea autoritatea paternă și bunătatea cu care un tată se apropie de copiii săi. Toate
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > AM VRUT SĂ SCRIU O CARTE DESPRE FERICIRE, Autor: Miron Ioan Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Multe gânduri s-au așezat pe rețină timpului meu- gânduri, gânduri... uneori au venit și au plecat
AM VRUT SĂ SCRIU O CARTE DESPRE FERICIRE, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369101_a_370430]
-
1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nufărul din nor! Într-un nor venit p-aproape, Am zărit tablou cu flori! Avea nuferi, ca pe ape, Taina lui îmi da fiori! Am rămas, un timp, cuminte. Mă privea cu duioșie! L-am privit cu luare-aminte! Un nufărul din nor îmi scrie! Am citit roman de nor, Despre ce este prin stele! Am rămas c-un mare dor: Să fii nufărul din ele! Referință Bibliografică: Nufărul din nor! / Virginia Vini Popescu
NUFĂRUL DIN NOR! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369119_a_370448]
-
ale tatălui și verilor sunt din propriile amintiri, peste care se suprapun trăirile celor de azi care i-au fost alături pentru a le consemna. Părinții, Elena și Grigore State, sunt parte din sufletul autorului, evocarea lor făcându-se cu duioșia și căldura copilului pentru care amintirea părinților devine o icoană vie peste timp. Acestor descrieri li se adaugă frații Silvia și Emil, fiica sa Anca și scumpa nepoțică Mara... Cartea rămâne un document ale neamului STATE și al comunei Jariștea
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
multe terenuri virane pline cu iarbă. Oamenii au plecat în ceruri iar copiii lor nu s-au mai întors de la oraș, casele s-au năruit neîngrijite iar livezile și viile au rămas părăsite. Mi se strânge inima de tristețe și duioșie fiindcă imi amintesc fiecare gospodărie în parte și nu îmi vine să cred că nu mai există. Ochii mi se umezesc și lacrimile îmi cad pe obraji fiindcă filmul copilăriei mi se derulează în minte cu toate imaginile uliței: bărbați
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
sub șoapta sărutată de vântul inimii. E o crudă reverie sub înaltul spic din emoția și taina poveștilor mâinilor tale ce mi-au mângâiat toate visele. Știi ... greierii respirării noastre cântă verii despre zâmbetul meu ascuns în zâmbetul tău sub duioșia apropierii. Așa, ne așezăm ca fânul unul în căutarea celuilalt în plasta[1] de vis, sub trăirea înmiresmată. [1] În Oltenia este sinonim pentru căpița de fân Referință Bibliografică: Spicul îmbrățișării / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1284
SPICUL ÎMBRĂŢIŞĂRII de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371027_a_372356]
-
aceasta - și pe care nu vrei să-l părăsești. Analizele finale arătau că necesarul de insulină s-a redus, grație stilului de viață corect pe care l-au învățat aici, și a eliminării stresului - fiind înconjurați permanent cu grijă și duioșie. Despărțirea de copii a fost emoționantă, ei primind la plecare alături de îmbrățișările și urările noastre de bine și cadourile pregătite. Vie va rămâne în amintirea fiecărui copil această seară, așa cum a rămas și în memoria mea. * Pentru cei care doresc
FOCUL DE TABĂRĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369830_a_371159]
-
Deși au trecut mai mulți ani de când mama a plecat la Ceruri, eu și acum îi simt căldura sărutului pe obraji, văd ochii ei umezi de lacrima bucuriei, mânuțele ei calde și moi, care mă cuprindeau și mă mângâiau cu duioșie. Nu pot să explic această puternică legătură dintre mine și mama, sau... dintre mama și mine. Cine și ce a determinat lucrurile astfel, încât ea să devină pentru mine un veritabil punct de reper, un simbol extraordinar al vieții și
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
155) Chiar și după ce a devenit cadru universitar, tânăra lingvistă n-a fost privată de prezența asiduă a mătușii la toate conferințele naționale și internaționale de specialitate la care a participat. Scena trecerii în neființă a mătușii este de o duioșie fără seamăn: „Înainte de a muri, mi-a întins mâna: - Iubita mea, câte bucurii mi-ai făcut tu!...” (p. 156) Dintre figurile numeroșilor colegi universitari evocați, cu cea mai mare pregnanță se impune aceea a Doamnei Profesoare Doina Comloșan. Autoarea povestește
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
este cel ce i-a insuflat iubirea pentru țară, pentru pământul strămoșesc, datorie transmisă din străbuni, devenită „sacru legământ” pentru fiică și pentru urmașii ei („Icoana și pământul nu se vând”). Al doilea ciclu (Tabloul amintirilor), impresionant prin sensibilitatea și duioșia cu care poeta devine un peregrin al amintirilor evocând, cu nostalgie, copilăria inocentă, acel „rai” dăruit cu generozitate de „frumoasa zână din poveste”, care, ca o „făcătoare de minuni”, cum este în toate basmele, „ți-a prins în vis numai
DE LA VIS ȘI SPERANȚĂ LA ÎMPLINIRE de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369387_a_370716]
-
ezitat s-o deschid, pentru că titlul îmi sugera din start trauma personajului principal. E cartea pe care apoi am citit-o dintr-o răsuflare, pentru că, în ciuda tragismului ei, e plină de episoade de ingeniozitate impetuoasă, care mi-au amintit cu duioșie și fără patetism de felul natural de a fi al oamenilor din Ardealul în care m-am născut și am trăit. În final, după ce am terminat cu cititul, este cartea care nu-mi dă pace, împiedicându-mă să mă apuc
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]