656 matches
-
cuțovlahi, 109 Dalmația, 53 Dardanele, 109 deal, 55 a defăima, 100 delniță, 56 derdeluș, 56 a derege, 56 des, 132 a desface, 222 domeniu, 44 a domina, 44 domn, 44 a domni, 44 drag, 102 a drege, 56 drum, 100 dulău, 110 duleb, 52 dur, 109 Elada, 46 a eleva, 48 Escu, 57 Esna, 57 etate, 129 a face, 222 fag, 105 faimă, 100 falduri, 104 fată, 222 făt, 165 a făta, 222 fiică, 165 fire, 52 fiu, 165 Finlanda, 68
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi strigă de departe... „Fa Anucă, fa... ci faci, pe‟ ici, fa...?! El o îndrăgea pe fată, de la horă, dar nu cuteza să se apropie de dânsa. Niște dulăi flocoși, cu hămăit rar și gros, o simțiră... dar, s-au potolit singuri. Târla stânii era măturată și stropită cu apă, iar grămada de gunoaie ardea mocnit cu fumul drept în sus, ca o coloană... Mirosul înțepător de oaie și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai mare din sat, descălecând și lăsând caii să pască. Căpitanul Grigorie încercă poarta din lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu ai de ce să îți fie frică, promise el. Când ai devenit atât de înțelept? mormăi ea. El râse puternic și din tot corpul, așa cum numai el putea, și, instantaneu, gândurile ei au devenit la fel de agitate ca o haită de dulăi scăpați din cușcă. Au decolat, pur și simplu. Cât noroc să aibă să mai primească o șansă? Strălucirea norocului ei i se arăta în toată splendoarea și era incredibil de fericită. Nu oricine primește o astfel de șansă, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care dădea pe-afară, își aprinse alta și își șterse fruntea de sudoare. M-am uitat în jurul meu și l-am văzut pe Ellis Loew sprijinit de peretele de vizavi. Vogel și Koenig îl flancau, de parcă ar fi fost niște dulăi gata să sară la atac la comanda lui. Printre pârâielile din difuzor răzbătu un oftat. Mi-am întors privirea și l-am văzut pe suspect cum se foiește în scaun. — Și asta-i ultima oară când trebuie s-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o pereche de pantaloni negri. Și acolo, dedesubt, se aflau resturile unui pulover negru și ale unei bluze albe. Genul acela cu umeri umflați, creat special ca să includă epoleții de poliție. Privi peste umăr când cel de-al patrulea dintre dulăii de pază ai detectivului inspector Insch scârțâi oprindu-se În hol, În spatele partenerului său. — Unde e? — Nu e nimeni În casă, domnule. — La naiba! Logan sări În picioare. Tu și tu, spuse el, arătând spre cei doi care cercetaseră casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
timp ce-și lua deciziile solitare, începea să simtă în jurul lui locurile goale ale celor pe care Tiberius îi ucisese. Păruseră procesele nevrotice ale unui tiran, însă reprezentaseră decapitarea precisă a unui segment politic. Tiberius, „așa cum arunci bucăți de carne dulăului ca să prădezi casa“, își câștigase siguranța aruncându-i la optimates, unul după altul, pe capii partidului advers. Lenta epurare fusese condusă cu mare pricepere și mersese în profunzime, încât partidul de populares nu avea să-și mai revină vreodată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tiran mergea travestit pe străzi și prin taverne, ca să afle ce credeau cu adevărat oamenii despre el? Își îngropă fața în pernă. „Puterea e un tigru“, își spuse disperat, „care stă ghemuit singur pe o stâncă, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i“. Cu ochii închiși, căută întunericul unde dispăruse umbra tatălui său. Vorbea cu el, sau își închipuia că gândurile sale ajung undeva, dincolo de moarte. „Câtă vreme ai păstrat înlăuntrul tău prevestirea aceea? La asta te refereai când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndrăzni să-l abordeze; își șopteau unul altuia banalități, aruncându-și câte o privire, în timp ce tăiau bucăți din potârnichile grase aduse de pe colinele din Corfinium. Se gândeau la tânărul din palatele imperiale, căruia moartea îi dădea acum târcoale ca un dulău lăsat slobod noaptea într-o grădină. În cele din urmă, Valerius Asiaticus declară, luându-i pe nepregătite: — Momentul cel mai important va veni imediat după asta. Glasul său dur și lipsit de teamă pătrunse ca un cuțit în mințile celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să ne așezăm, îi spuse. Aruncă o privire drăgăstoasă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ocupă spațiul din jur tăcuți, toți au arme de vânătoare În mâini. Iată, cel mai apropiat ține un arc mare pe umeri cu săgețile prinse În tașca de la spate, are un grosolan cuțit vânătoresc la cingătoare; cu dreapta, strunește doi dulăi, două bestii feroce care trag să se repeadă spre noi; mai mult spre ea, a cărei carne albă s-a aprins acum ca o torță. Nu am putut observa când i-au sfâșiat veșmântul, cu toții se aruncă spre ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust să insist. Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează: și eu am fost În Beoția. Înainte de a aborda fecunda analiză a marilor directive conținute În acest recueil, Îl rog pe cititor să-mi Îngăduie a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ochii de-un gabor și m-am Întors; p-ormă am luat-o razna pă niște coclauri care sunt o rușine că Încă mai ie În capitală; io sufeream ca argentinean - dumicatu cui le-a făcut! - și mă amețise niște dulăi, că, numai ce să lătrase unu, la toți le cășunase să mă surzească primprejur, că mahalalele din Vest nu ie sigure pentru jupâni și nu are pază dă nici o culoare. M-am liniștit pă loc, fincă am văzut că ieram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un mulatru din Catamarca să se poată strecura În cușeta unei baronne Puffendorf. Uneori mă asemăn lui Sherlock Holmes: fentându-l cu viclenie pe controlor, pe care l-am mituit cu un interesant tom dedicat numismaticii paraguayene, am Încercat, ca neîndurătorul dulău din Baskerville, să aud și, chiar mai mult, să spionez cele ce se petreceau În respectiv cușeta feroviară. (Colonelul se retrăsese cu noaptea-n cap). Din toată investigația, m-am ales doar cu tăcerea absolută și cu bezna. Dar neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Față cu șpionu, fii șpion și juma, mi-am zis, și pă peste tot i-am ținut umbra pă blat, așa că l-am ostenit dă tot și chiar În seara aia mi-a zis că, de-l mai filam ca dulău, o să simțesc gustu la dinți. Jmecheria mi să brodise la fix; omu avea ceva de blătuit la rafturi. Puneți-vă matale În locu meu: să iau urma la secret și să stau baricadat În debara, de parcă bucătaru iera vrun despot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ție trei zile și că să am grijă dă căprioara Flora ca d-un lingou Înțolit. Ștea iel bine că parola lui iera așa, d-un pamplezir, pencă, chiar de mă ginești așa negru și mare, nu puteam fi decât dulău dă pază a lu bibilica. La o amiază când, ghiftuit până-n gât cu leche asada, am dat cu soiu drepților mai ceva ca ăl de-i regent la turma dă vaci, lu floricica Flora i-a cășunat să se Împrofite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
năucești pă dânsu. Nu că mă lași să minciunez, da-ți spun că mandea ieram mai lipit ca pistonu dă siringă la Institutu dă Prognoză „Veterinarele Diogo“ și că duhoarea dă tren iera pentru măndel ca izu dă coteț pentru dulău și ca izu dă Lacroze pentru tine: voi să spui că io, ca voiajor ce ieram, șteam să iau tot timpu pulsu la drumu dă fer, da pă bune. De la pusu soarelui până-n ziurelu dă ziuă, fără nainte decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-ți iasă altă capcană. Nu te obosi să caști fleoanca, că chiar și muștele dân lapte au Învățat că te duci d-a dura dă plictis, că io sunt veteran și am nas dă jurnalist mai mare ca râtu dă dulău pervers; nu mai târziu ca ieri m-au trimis la Burzaco, ca p-un coltuc dă bulcă uscat și adunat În hârtie dă ambalaj. Lipit ca brânzica dă lucarna unde soarile mic dă la douășpe și opșpe Îmi dunstuia untura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă farafastâc, de-l ticluisem dân cutiuți dă zahăr Lanceros. Înșurubat la fix În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În ogeac la iel, că ușa lu conu Zalduendo, monșerule, iera mereu crăpată, cum Îi iera și inema. Nici urmă dă găzdoi! Ca să nu fi mers pă daiboj, m-am pus să aștept un firfiric, să nu tre să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lată, io nu umblu dă colo colea cu ghicitoarea În colori care țipă, care știe s-o puie parohu dân Turdera, da, vezi tu, zbanghiule, se ezistă estreme dă trec dă marou-Închis și am hotârât să merg la cotețu dă dulău. Am plecat marcând timpu, ți-s veridic. Au trecut niște zile și nu știam canci dă don Wenceslao. Apoi, bomba coaptă a mers din gură-n gură și mandezu am fost ultimu dă s-a Înformat. Într-o după-amiază, calfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă găină șucar desgresată și altu dintr-o namilă dă carne dân gât, care după ce-ai văzut-o nu mai poa să te facă să arzi mangalu nici chiar c-un curcubeu. De nu iera tusea mea mică dă dulău, care o dată m-a făcut să-ntorc privirea vizuală, gata ieram să scap o crochetă dă spanac care cât ai da dân gene a Întrecut-o niște mațe dă la bosu grătăroiu, ca să nu mai vorbesc că anume colțunași piticuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înțeles greșeala pe loc și s-a condamnat la tăcere perpetuă. Frapanta-i orbire critică este acum evidentă! Perioada 1911-1919 corespunde deja fecundității aproape supraumane: Într-o năvalnică succesiune, apar: Cartea stranie, romanul pedagogic Émile, Egmont, Thebusienele (seria a doua), Dulăul din Baskerville, De la Apenini la Anzi, Coliba Unchiului Tom, Provincia Buenos Aires până la definirea chestiunii Capitale a Republicii, Fabiola, Georgicele (traducere de Ochoa) și De divinatione ( În latină). Moartea Îl surprinde În toiul muncii; după mărturia intimilor, avansase serios În redactarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la O mie și una de nopți și acceptă, uman și afabil, Thebussienele (seria a doua)! Evoluția spirituală a lui Paladión nu a fost Întru totul lămurită; de pildă, nimeni nu a explicat misterioasa punte care leagă Thebussienele etc. de Dulăul din Baskerville. În ce ne privește, nu șovăim să lansăm ipoteza că traiectoria sa e normală, proprie unui mare scriitor care depășește agitația romantică, pentru a se Încorona, În final, cu nobila seninătate a clasicului. Să lămurim că, mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
normalitate psihică. Într-un final, Adam m-a observat. Eu mi-am ținut respirația. Am așteptat să-l văd dând un pas înapoi și nechezând ca un armăsar speriat, după care s-o ia la goană spre ieșire de parcă niște dulăi infernali ar fi fost pe urmele lui. Mă așteptam să fugă ca un iepure prin cafenea, răsturnând peste martorii fără vină mese și scaune, ceainice și cești de cafea. Mă așteptam să văd cum i se ridică părul pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu goanga În ureche sau ca fluturele cu paiu-n curb.” (Ce caută litera b În coada ultimului cuvînt nu știu, deși, trebuie să recunosc, un fluture cu paiu-n cur n-am mai văzut de mult.) „Moluscă, căpușă, marțafoi, gînganie letală, dulău de flegmă care vinde prosoape la sîrbi, avorton cu colivă, omidă păroasă și păduchioasă” (revine omida). Toate aceste animale domestice sînt de fapt porcul. Și, În Universul Bucureștilor, depistez un titlu pastoral piscicol: „Războiul pentru rîme”. Articolul, excelent scris, zugrăvește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]