5,880 matches
-
lui nu mai există nimic, nu mai contează nimic, trupul meu este un fel de copac de coral, se lasă parazitat de pești și alge, un copac fără piele. Tresare. Doar n-a adormit sub duș. Iese alergând, scoate din dulap costumașul galben, nu mai are vreme să se spele pe cap, se va pieptăna, părul a ajutat-o întodeauna, are o claie de păr cârlionțat. Își prinde părul într-un coc meșteșugit, se uită în ciobul de oglindă de pe perete
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
azi, nu a produs nicio idee de doi bani. Se chinuie cu un exercițiu de logică de trei zile și nu-i dă de capăt. Sunt un tâmpit!" Se învârte prin apartament fără rost, fără să-și găsească hainele, încurcă dulapul cu debaraua și alte chestii de felul acesta. Trebuie să iasă să se întâlnească cu băieții, altfel îi crapă capul. Un sfert de oră se învârtește după chei. Niciodată nu le pune în același loc, și când are nevoie de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste față și, fără să mai stea pe gânduri, urmă o doamnă În halat alb, cu o aluniță mare pe bărbie, care dispăru după una dintre uși. Intră si el cu ezitare și nimeri Într-o cameră luminoasă, cu un dulap plin de tot felul de obiecte necunoscute, un pat Îngust, acoperit cu ceva lucios și o masă doldora de hârtii, la care o femeie negricioasă scria de zor. Observându-l, aceasta ridică privirea peste ochelari și-l Întrebă sec: Cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ei? o întrebă Olga pe prietena ei a doua zi. Ți-a fost greu? - Nu, chiar deloc. Dar n-am avut la mine un zâmbet de rezervă pentru inginerul tău. I-am spus însă că tu le-ai încuiat În dulap, dar mâine când vei reveni... Râseră pe seama inginerului care, în lipsă de alte ocupații aduna zâmbete, și-și promiseră să petreacă duminica în pragul căreia se aflau, împreună, ca în zilele lor cele bune... Alexandru Georgescu era un inginer cunoscut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
resturile din farfurii, mama avea mâinile ude. Mângâia cu spălătorul farfuria și pe față, și pe dos, de parcă ar fi șters viața de angoase, apoi îi dădea tatei farfuria să o facă să strălucească. Astfel viețile noastre curate așteptau în dulap, ordonate pe stativ, să fie folosite. La masă, mama purta bigudiuri și eu mă simțeam copilul ei. Mâncam cât puteam de încet ca să stea cu mine mai mult, știam că după ce-și scoate bigudiurile nu o să mai fie mama
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a lapte proaspăt, iar mătușa îi lua în poală și le dădea tot felul de forme, apoi mă lua de mână și mă învăța și pe mine să zbor. Când oboseam mă sprijineam de scaunul ei cu rotile și de dulapul cu goblenuri din camera de zi. Viața noastră avea zile și nopți măsurate după tratamentul pregătit din timp pe noptieră. Dimineața și seara o iubeam cel mai mult pentru că termometrul stătea să plesnească, după ce-l scoteam de sub brațul ei. Ea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Iar mâneca se mișcă ușor și îi mângâie părul așa cum făcea bunica. Îi și simți mirosul de ouă prăjite și de naftalină. Bunica voia ca totul să stea în loc și atunci dădea cu naftalină în fiecare colț al casei, în dulapuri, printre baticurile ei aduse demult din America și pe care le purta foarte rar ca să nu le strice. Mirosea a naftalină ca și cum și-ar fi dat cu parfum. Sub brațul ei Slavko se simțea ocrotit și în siguranță. Știa că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aruncă în brațele lui, îl sărută pătimașă și apoi, luându-l de mână, îi sugeră: - Acum, hai să ne bucurăm împreună de cuibul dragostei noastre! Mai întâi, intrară în bucătărie. Totul era ca în paginile renumitei reviste Nekerman: masa, scaunele, dulapurile suspendate, aragazul, frigiderul, vesela și tacâmurile... Fără a comenta, mută de fericire, Olga merse în sufragerie, în camera destinată copiilor, în care tronau pe dulapuri fel de fel de jucării, în baie unde îi luă privirea cada bleu-ciel, chiuveta, totul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Mai întâi, intrară în bucătărie. Totul era ca în paginile renumitei reviste Nekerman: masa, scaunele, dulapurile suspendate, aragazul, frigiderul, vesela și tacâmurile... Fără a comenta, mută de fericire, Olga merse în sufragerie, în camera destinată copiilor, în care tronau pe dulapuri fel de fel de jucării, în baie unde îi luă privirea cada bleu-ciel, chiuveta, totul, absolut totul, ca în cele din urmă să poposească în dormitor. Se așeză pe patul moale, rugându l pe Victor să ia loc lângă ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dar eu... - Bine, bine, acum... și-i făcu un semn cu mâna, care însemna: mai întâi lecțiile! În timp ce Mihăiță își făcea temele, Ina rămase cu gândurile ei. Nu-și găsea starea. Merse la bucătărie, spălă câteva cratițe, deja rostuite în dulap din ajun, deschise rând pe rând ușile bufetului unde se aflau condimentele, le reorândui și tresări speriată când atinse din întâmplare o farfurie din serviciu care, culmea, căzuse pe piciorul ei și, amortizată, nu se sparse. Luă farfuria în mână
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Peer Gynt, Gaev din Livada...; despre acesta din urmă, chiar nu ne putem Înfrînge dorința de-a cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulceamară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Stase-Mureșan ș.a. nu ar fi avut dreptul să joace, ei neabsolvind nici măcar ...anul Întîi! Ideile se ciocnesc și, din lovirea lor, se naște, cum spune marxistul, progresul. Deci, greșiți fraților, numai scri eți! Am mai vorbit, În altă ocazie, despre DULAP ca modul scenografic. Nu am uitat dulapul lui Firs din Livada, dulapul lui V.I.Frunză din Lecția (Teatrul Maghiar din Timișoara)și, ultimul pe listă, dulapul meu din Copii și părinți (Băieșu), care juca și el ca ecran, tot la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să joace, ei neabsolvind nici măcar ...anul Întîi! Ideile se ciocnesc și, din lovirea lor, se naște, cum spune marxistul, progresul. Deci, greșiți fraților, numai scri eți! Am mai vorbit, În altă ocazie, despre DULAP ca modul scenografic. Nu am uitat dulapul lui Firs din Livada, dulapul lui V.I.Frunză din Lecția (Teatrul Maghiar din Timișoara)și, ultimul pe listă, dulapul meu din Copii și părinți (Băieșu), care juca și el ca ecran, tot la Timișoara (Teatrul German, 1985). Eram În Austria
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
anul Întîi! Ideile se ciocnesc și, din lovirea lor, se naște, cum spune marxistul, progresul. Deci, greșiți fraților, numai scri eți! Am mai vorbit, În altă ocazie, despre DULAP ca modul scenografic. Nu am uitat dulapul lui Firs din Livada, dulapul lui V.I.Frunză din Lecția (Teatrul Maghiar din Timișoara)și, ultimul pe listă, dulapul meu din Copii și părinți (Băieșu), care juca și el ca ecran, tot la Timișoara (Teatrul German, 1985). Eram În Austria și vorbeam cu Luminița Stoianovici
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
progresul. Deci, greșiți fraților, numai scri eți! Am mai vorbit, În altă ocazie, despre DULAP ca modul scenografic. Nu am uitat dulapul lui Firs din Livada, dulapul lui V.I.Frunză din Lecția (Teatrul Maghiar din Timișoara)și, ultimul pe listă, dulapul meu din Copii și părinți (Băieșu), care juca și el ca ecran, tot la Timișoara (Teatrul German, 1985). Eram În Austria și vorbeam cu Luminița Stoianovici( co-regizoare a spectacolului nostru Nepoata soție după Ionesco, un fel de premieră mondială a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
uite, acum parcă aveam la dispoziție pistă de atletism, nu alta. Pistă de atletism gândăcesc, desigur. La bucătărie, ca întotdeauna, ușa era deschisă. M-am oprit să fac o scurtă analiză. Deci: la frigider n-aveam cum să umblu. În dulapuri? Păi, ce era în dulapuri? Ia să vedem, ia să vedem... Parcă lăsasem niște porumb pentru floricele, de-ăla de-l faci la cuptorul cu microunde, și cel puțin o pungă de alune. Toate ambalate temeinic. Hm! Pe masă? Acolo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dispoziție pistă de atletism, nu alta. Pistă de atletism gândăcesc, desigur. La bucătărie, ca întotdeauna, ușa era deschisă. M-am oprit să fac o scurtă analiză. Deci: la frigider n-aveam cum să umblu. În dulapuri? Păi, ce era în dulapuri? Ia să vedem, ia să vedem... Parcă lăsasem niște porumb pentru floricele, de-ăla de-l faci la cuptorul cu microunde, și cel puțin o pungă de alune. Toate ambalate temeinic. Hm! Pe masă? Acolo nu era decât cutia de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în jur și se opri dinaintea ușii metalice verzulii, dincolo de care se aflau recipientele cu insecticid. Fruntea i se încreți de mulțimea și viteza gândurilor care îi alergau pe sub scăfârlie. După câteva clipe de cumpănire adâncă, porni iute spre un dulap metalic în care își ținea lucrurile. Și ăsta avea sudate două urechi solide care erau prinse între ele cu același dispozitiv artizanal pe undeva având și el un anume specific național care nu se descuia decât cu cheia aceea cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ținea lucrurile. Și ăsta avea sudate două urechi solide care erau prinse între ele cu același dispozitiv artizanal pe undeva având și el un anume specific național care nu se descuia decât cu cheia aceea cu capăt triunghiular. Cotrobăi prin dulap și începu iarăși să arunce cu sudalme, îndârjit: "Băga-mi-aș picioarele în creierii mei dă papagal bou, care sunt io! Ce dreacu' oi fi făcut cu sticlele alea două dă la ofertă nu știu. Că dă două kile j
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nea Vasile, da' ce-ai pățit, dom'ne?" M-a bătut nevastă-mea, bă. Te-ai prins?" Da' grea mână are, bre...", râde celălalt portar, aprinzându-și o țigară. "Păi, nu?", zice sictirit rănitul. Vede sticlele și le bagă în dulap. Închide și-i arată lui Petrică picăturile de sânge de pe jos: "Uite, mă. Dacă ți-aș spune că m-am lovit în căcata asta dă ușă, m-ai crede?" Cel întrebat se scarpină în vârful capului: "Da, petele dă sânge
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
deșurubă dopul primei sticle și trase un gât zdravăn. După un minut, bâțâiala mâinilor se diminuă remarcabil și, după ce aruncase în jur câteva priviri rapide, portarul scoase o cheie triunghiulară care, minune!, se potrivea perfect la sistemul de închidere al dulapului lui nea Vasile. Deschise relaxat ușa și luă zâmbind cele două sticle borțoșele pe care le căutase celălalt portar trăgând atâtea ponoase de pe urma lor. Orice s-ar fi zis, nea Petrică era băiat deștept și cel puțin la fel de descurcăreț ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe dumneata în cabinetul meu. Ia spune-mi o poveste frumoasă acum!" Păi, cum să vă spui io..." "Ai alunecat și..." Nu, n-am alunecat. M-a lovit o ușă. O ușă d-aia metalică, dă fișet. Am io un dulap, știți..." "Înțeleg. Și ușa aia a sărit la bătaie, nenorocita!" Doctorul oftă: Am albit ascultând basme din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
radio, deși după atâția mari de ani nu mai funcționa, nu părăsise locul de pe noptiera unde stătuse o viață, servind ca mobilă sau ca suvenir, așa cum erau înseși noptierele din lemn de trandafir de la mobila din camera aceea, cu un dulap imens cu oglindă de perete, primită în dar de nuntă de la o altă verișoară de-a lui Karintante, din Viena, una Hilda care tot așa se mutase și ea definitiv în Ardeal, la Domald, ca și cum ar fi știut că peste
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive pe dușumele, ca și cum acestea până atunci, n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate aceste umbre se topeau unele într-altele furișându-se, ca și cum lumina becului le-ar fi deranjat. În mijlocul încăperii îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]