703 matches
-
apăruse, îl opri. Rămase cu ciocanul în aer și-și zâmbi sieși. Privi entuziast, de zeci de ori, fața plină de soare a chipului ce apăruse. În oglinda tipsiei se profilase chipul unei fete. Stătu câteva clipe pentru a se dumiri. Era ea, Voica, ea era, fără nici o îndoială. Chipul persista pe fundalul tingirii sale cu tandrețe, având strălucirea unei ființe venită din lumea poveștilor. Vișinel nu se putu abține și-și strigă bucuria cu glas tare: - Mamă, mamă, vino repede
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pâinea și cele trebuitoare traiului. - E frumoasă, Vișinel, ai reușit, e aproape gata! Poți lua bani buni pe ea. - Cum s-o vând, mamă!? Ia uită-te mai bine, și roti tipsia în așa fel ca mama lui să se dumirească de ce o chemase cu atâta grabă. - Ce să văd? O tigaie și gata. E adevărat, e frumoasă, sunt tare făloasă de tine, mo! - Mamă, mamă, insistă băiatul, ochii tăi nu văd nimic pe fundul ei? Mamă-sa îi făcu plăcerea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui este Vișinel. Când e vorba ca băiatului să i se facă o bangi, adică, cum să vă spui, o nedreptate, devine cam zbanghiu și scoate repede șișul. Ina nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din șatră, pe Diamanta, fata lui Argint. Aceasta se învârtea în jurul unui șir de oameni, dorind, după toate aparențele, să dobândească un loc în rândul ce se îngroșa văzând cu ochii. El se apropie de mulțimea pestriță și când se dumiri că într-adevăr este Diamanta, inima începu să-i bată cu putere. Spori ritmul pașilor și ajungând lângă ea, o bătu ușor cu mâna, pe spate: - Ce faci, Diamanto? - Uite, vreau să cumpăr și eu o coadă de pește, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îngerului vine odată cu ridicarea măștii de pe propriați nimicnicie: mizerie străvezie. Nimic nu te poate polei decît vibrația aripilor lui de fluture. Și nedezmeticit încă, te părăsește lăsîndu-te horcăind gol. Pelerin al cîmpurilor de gunoaie. Așa că, ieși din năuceală, poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită rămîne recăutarea sa. Dar am certitudinea că mă va refuza. Și unde să caut? Vreau să mă sinucid. E atîta siguranță calmă în izbucnirea acesta, un calm paradoxal față de jalea din interior
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lucrurile, În timp ce autoturismul fiului pornise, deja; cum, adică, nu mergem, În același oraș, cu toții? Nu, tată, nu mergem În același oraș, cu toții! Cum, nu mergem, În același oraș, cu toții?! Lasă, numai puțin, că o să vezi, o să Înțelegi și o să te dumirești. Bătrânii au rămas, pentru moment, uluiți. Autoturismul, odată ieșit, În artera principală, București - Iași, a cotit, nu la stânga, spre capitala Moldovei, ci, către direcția opusă, București. Ești nebun?, a Întrebat, bătrânul chirurg, unde ne duci? Taci, și-o să-ți satisfac
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
el: sunt și eu român. Și am venit să-mi deschid o afacere. Și, În alergarea sa năucă, a ajuns În marele municipiu Vălăret, la șantierul unde, cu adevărat, se ivea, maestuos, sub soare, un nou stadion. Când s-a dumirit despre ce este vorba ochii i s-au holbat, fața i s-a luminat, inima i-a bătut mai accelerat. Nu Însă pentru prea mult timp. Fiindcă, cel de la poartă, l-a Întrebat: ce faci pe aici? Aș vrea să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
partid politic, patron de echipă de fotbal, ziditor de biserici, mistic convins, Împrăștietor de bani, când Îi venea lui hachița, În stânga și-n dreapta, fără nici o picătură de discernământ. Văzând peste ce dă, acolo, a oprit autoturismul, a coborât, și, dumirindu-se, definitiv, despre ce poate fi vorba, puse mâna pe sacoșa plină doldora de bani, și șio introduse În ea. La care, altercatorii, au sărit ca arși, renunțând brusc la scandal și oprindu-l, totodată, pe nea’ Gigi, pe care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu asta basta, adăugă ea. - Așa e, o aprobă Extraterestrul. Voi sunteți niște ființe fericite. Trăiți și apoi dispăreți cu totul, ca și cum nici n-ați fi trăit. Intrați și ieșiți din viață cât ai zice pește. Nici nu v-ați dumirit prea bine ce-i cu voi, că ați și dispărut de pe firmament. Gândește-te Însă la ce Înseamnă să trăiești secole, milenii, răsmilenii, un timp ce nu are dimensiune. La un moment dat, simți că nu mai poți suporta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf cosmic. Și În fiecare fir ești tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu Întârziere Mașa. Replica aceasta Îi stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
măsurându-l cu privirea de sus În jos, Îi spuse: „Mă cheamă Sophia. Și acum, poftim răsplata pentru serviciile dumneavoastră, stimate domn“ - și-i vârî În buzunarul de la piept mulțimea de bancnote. Apoi, fără a-i lăsa timp să se dumirească, tot retrăgându-se și scăzând mereu În dimensiuni, șobolănița se făcu nevăzută În aceeași gaură din care ieșise ceva mai Înainte. Ippolit mai bău două borcane de Royal, tot pipăind grivele În mână și așteptând ca animalul să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a imagina doar în orizontul posibililor proprii. Sunt supărați pe lume, și deseori mor așa; sunt prea porniți în a învinovăți pe alții pentru a mai avea posibilitatea unei introspecții, pentru a lua distanță față de ei înșiși și a se dumiri. Cei ce cred pe alții vinovați pentru viața pe care au dus-o sunt crispați, în timp ce aceia care s-au găsit pe ei înșiși vinovați sunt împăcați. Lumea occidentală, așa cum e organizată, ține cont de toate simțurile: este, în afară de vizualul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
afișând același zâmbet impertinent, Îi Înfruntă privirea. Nu, nimic din felul de-a fi al lui Bikinski nu se vedea În această „făptură” ce se ivise În camera sa. „Poate dacă i-aș studia crăpăturile din talpă, m-aș putea dumiri cu cine am de-a face...” „Te pomenești”, Își spuse el, „că În păienjenișul de acolo voi descoperi aceeași icoană pe care am văzut-o și În vis...” Noimann făcu un pas la dreapta, ocolind făptura sa. Piciorul Îi aținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mai Întâi Își aminti de dulcele nume al Priskăi, pentru că ea fusese În visul său și În veghea sa, În inima sa și În miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să‑și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vrei să privești în urmă? Uite!” Întorc privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut să mă dumiresc. Gâfâind de atâta trudă, cu ochii mijiți, în fața mea se oprește o bătrână, care mă scrutează cu o privire ascuțită. Nu-i trebuie multă vreme ca să-și dezlege limba: Da’ bine, conașule! Mă faci să alerg în urma matale? Cu ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întrebat dacă te-ai mai abătut vreodată pe la chilioara lui. Dar de fiecare dată îmi răspundea că te așteaptă mereu, dar că încă nu ai ajuns pe la el. Mare bucurie ai să-i faci acum... Abia aceste vorbe m-au dumirit pe cine am în față... Ai dreptate. Mă grăbesc să ajung la bătrânul părinte și mă bucură cele ce-mi spui - am răspuns eu bucuros. Aș fi vrut s-o întreb ce mai face și cum o duce cu sănătatea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aproape de Mitropolia cea Veche să facem pre acel țintirim de beserică stricată altă svîntă mitropolie țărăi...Dumnedzău cîrmuindu-ne...de o am obîrșitu, și o-mpodobitu, și o am îndzăstratu după cum ne-au fost prilegiul din darul lui Dumnedzău”. Acum ești dumirit, fiule, că lângă Biserica Albă a existat o Mitropolie veche? Apoi să ne întoarcem puțin la 1 octombrie 1683 (7192) și să revedem ce spune Alexandra, soția răposatului Iordache fost mare spătar: „Și măriia sa doamna făcîndu Beserica Albă mitropolie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lângă mitropolia „obîrșită” de doamna Anastasia pe locul fostei Biserici Albe exista o Mitropolie Veche... Mare ți-i minunea Ta Doamne! Am ajuns să aud chiar din gura sfinției tale tălmăcirea acestui adevăr, pentru că eu singur nu reușeam să mă dumiresc deplin... Bătrânul mă privește blajin, mângâindu-și barba, semn de satisfacție...Dar asta n-a durat prea multă vreme, pentru că în clipita următoare m-am trezit întrebat: Ce mai știi de Iane Hadâmbul? Știu că el este cel care a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o casă care pare că nu prea are stăpân. Nedumerit, îl întreb pe călugăr: A cui o fi această casă, părinte? Mie tare mi se pare că a cam fost părăsită. Nu-i părăsită, dar neîngrijită sigur este...Ca să ne dumirim, amintește-ți ce scrie în zapisul lui Palade Radomeschi din 10 august 1716 (7224). Nu știu de ce, dar prin minte mi-a trecut repede zicala: „Cine nu are bătrâni, să și-i cumpere”. Eu însă am lângă mine o comoară
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Roșu... Toate-s bune și frumoase, dar pentru mine nu este prea limpede povestea podurilor. Când este un pod peste o apă mai înțeleg, dar când unei uliți îi spui pod treaba nu-i clară deloc. Te rog să mă dumirești și pe mine, părinte. Așa spune, fiule. Te vedeam eu că nu ți-is la îndemână podurile aiestea, dar nu mă gândeam că îs așa de încurcate în capul tău. Păi nu sunt mai mult de două feluri de poduri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ce seminție se trag. Și eu gândesc la fel, părinte. Privesc la bătrân cu băgare de seamă și văd că își mijește ochii cătând ceva în lungul uliții, către podul lui Ștefan Vodă de peste pârâul Cacaina. Când probabil s-a dumirit asupra lucurilor, a grăit: Îți amintești cred că suntem într-un loc unde dughenele și casele nu stau în mâinile unui anume stăpân prea multă vreme. Și asta pentru singurul motiv că vântul învârte mai repede roata și altă făină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
face. Asta se vede chiar din cele spuse în zapis: locul era „pustii de atîta samă de vreme” și apoi mai avea și sfinția sa nevoie de o pereche de ciubote acolo...Pentru întărirea acestei pilde, află, părinte că s-a dumirit și sfinția sa „Anastasă egumenul de la Danco”, care la 26 decembrie 1727 (7236) spune: „făcut-am zapisul mieu la mîna lui Dumitru cizmariul precum avînd mănăstire locu de dughene în Cizmărie...și ședzîndu locul sterp de cîțiva ani...i-am dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-ți aminte de un act de întărire dat la 30 mai 1731 (7139) „Cîrstii Latef arcariul, pre a lui dreaptă ocină și cumpărătură,...pe niște case cu pivniță ce sunt pe Podul Vechi, în Arcărie...lîngă biserica armenească”. M-am dumirit ce-i cu arcarii și cu Arcăria. Asta însă nu m-a făcut să-mi uit un gând pe care îl am la îndemână chiar acum. Mă miram eu, că de multă vreme nu mi-ai spus ce gânduri te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și Sfântul Nicolae cel Sărac. Dacă vrei s-o vezi, ai de mers oleacă, pentru că se află tocmai în celălalt capăt al uliței. Cam acolo de unde începe Hindichiul (șanțul) târgului. Chiar dacă nu mergem până acolo, sunt bucuros că m-am dumirit unde este acea biserică. Dacă te mulțumești doar cu atât, atunci să intrăm pe Ulița Curelarilor, care-i colea, la doi pași. Bine gândit, părinte, și, dacă nu-i cu bănat, aș aminti zapisul lui „Ștefan zugravul”, întocmit la 4
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
amețeli, nu simțea să-i fie rău. Nu se lovise, nu se tăiase. Sângele apăruse deodată din corpul ei, o făcea să simtă lumea mai urâtă, să-i fie rușine fără să știe de ce. Da, da, parcă începea să se dumirească. În clasa a cincea, în vacanța de vară fusese într-o tabără la munte. În prima seară, în dormitor, s-a stârnit o zarvă mare. Una dintr-a șaptea era "bolnavă". O boală suspectă, profesoara a luat-o sub protecția
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]