4,381 matches
-
De ce nu puteam să aparțin mai multor categorii simultan? Și ce semnifica (dacă semnifica ceva) faptul că cel care răspundea la Întrebările Cancelarului Sănătății era Alexander Knisch, Înregistrat la poliție, dar un Anton fictiv? Când Dora a sosit În acea după-amiază de februarie, Înfofolită Într-o haină de damă elegantă, cu o boa de vulpe, dar Îmbrăcată dedesubt ca un școlar (bleizer și pantaloni, pantofi de piele cu tocuri spaniole), i-am explicat că Încercam să-mi termin tema. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fel de adevăr doreau să scoată din mine În timpul interogatoriului care urma. dacă Stegemann susținea că vineri n-am apărut la serviciu, atunci mințea. Ceea ce nu puteam să dovedesc era faptul că nu fusesem pe la Dora mai devreme În aceeași după-amiază. Din fericire, poliția părea să creadă În continuare că ea murise În noaptea aceea, târziu. Și noroc că Anton Îmi recuperase cleștișorii de bicicletă pentru pantaloni chiar la timp. Dar nici măcar prietenul meu n-a fost În stare să șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-au mai rămas doar câteva retușuri finale. O fustă În carouri ca cea pe care o purtasem când m-am prezentat drept Anton ar fi fost prea copilăroasă pentru ocazia aceasta. De aceea, În timpul plimbării de mai devreme din după-amiaza aceasta, mi-am procurat ceva mai adecvat. Deși era o fustă neagră și alunecoasă ca păcatul, era mai lungă, astfel că-mi acoperea picioarele aproape În Întregime. Având În vedere situația, m-am străduit să creez un aspect atât discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
au încercat într-un rând, când am avut o bronșită, dar mai târziu învățătoarea i-a mărturisit maică-mii că zău a ieșit un spectacol de mâna a doua. Vai, cum, cum poate să-și petreacă în bucătărie acele superbe după-amieze în care lustruiește argintăria, toacă ficat, îmi pune un elastic nou la pantalonașii scurți - și, în tot acest timp, îmi dă replicile de pe copia scenariului, jucând-o pe regina Isabella când eu sunt Cristofor Columb, pe Betsy Ross când fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule, trage-mi-o“, țipa înnebunit ficatul pe care, în demența mea, l-am cumpărat într-o după-amiază de la o măcelărie și pe care, mă crezi sau nu, l-am violat în dosul unui panou publicitar, în drum spre bar-mițva. La sfârșitul primului an de liceu - și al primului an de masturbare - am descoperit în partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de insensibilă la rușinea mea, iar pe de altă parte, totuși, atât de atentă la dorințele mele cele mai arzătoare! ...Sunt atât de mic încât aproape că nici nu știu cărui sex îi aparțin sau cam așa ceva. Suntem în primele ceasuri ale după-amiezei, în primăvara anului Patru. Pe straturile de pământ din fața blocului nostru se înalță flori cu tulpini timpurii. Ferestrele sunt larg deschise, lăsând să pătrundă în apartament aerul înmiresmat, plăcut al primăverii - aer încărcat de electricitatea pe care o degajă vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
destul de tare ca să-l audă și ei. Apoi, într-o seară, pe fațada blocului nostru am găsit pictată o zvastică. Pe urmă, a fost găsită o zvastică încrustată pe banca unuia dintre copiii de la Hannah din clasă. Iar într-o după-amiază, chiar Hannah a fost fugărită de la școală până acasă de-o gașcă de derbedei bănuiți a fi huligani antisemiți. Părinții mei erau înnebuniți de spaimă. Când unchiului Hymie i-au ajuns însă la urechi aceste întâmplări, mai că nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Hollywood un contract de-un milion de dolari. Într-un colț al beciului, în capătul opus locului unde își ținea unchiul Hymie navetele de Squeeze îngrămădite până-n tavan, Heshie își păstra halterele cu care făcea exerciții de forță în fiecare după-amiază înaintea începerii sezonului de atletism. Se număra printre vedetele echipei și deținea recordul orașului la aruncarea suliței: probele lui obișnuite erau aruncarea discului, aruncarea greutății și aruncarea suliței, dar, într-un rând, în timpul unui concurs desfășurat pe stadionul școlii, antrenorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
finala. Finala campionatului. — OK, îmi zice mama și adaugă cu duioșie: ai venit, ți-ai îndeplinit datoria, acum fugi, fugi la meciul tău de campionat. Aud în glasul ei fericirea și ușurarea de-a fi în viață în această superbă după-amiază de septembrie... Și nu simt și eu, oare, aceeași ușurare? Oare nu pentru asta m-am rugat eu unui Dumnezeu în a cărui existență nici măcar nu cred? N-ar fi fost de-a dreptul inimaginabilă viața fără ea, care gătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă pot duce singur la școală? Cred că în cei cinci ani în care am stat doar unul cu celălalt cât era ziulica de lungă am discutat toate subiectele din lume. — Dacă stau de povești cu Alex, îmi trece o după-amiază întreagă călcând, fără să-mi dau seama cum zboară timpul, îi zicea ea tatii când venea seara acasă istovit. Și, ține cont, aveam doar patru ani. Cât despre țipete, sperieturi, plânsete, până și astea își aveau strălucirea și farmecul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
or să te trimită la plimbare roșu ca racu’ de furie și necaz. De cine crezi că râd ele întruna pe înfundate? De tine! De jidănașul cel sfrijit, cu ditai trompa, care se ține după ele pe gheață în fiecare după-amiază - și care nu e în stare să deschidă gura. — Te rog, Alex, lasă-ți nasul în pace, nu te mai juca atâta cu el, îmi zice mama. În timpul mesei nu mă interesează ce-ți crește înăuntru. Dar e prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că predă la un colegiu. — Aș, nu se poate, surâd eu cu un aer de superioritate. — Ăhă. Așa mi-a zis careva. Cică ar fi la Princeton. — Princeton? Nu se poate una ca asta! Fără supă de roșii fierbinte în după-amiezele geroase? El, care dormea în pijamalele alea împuțite? El, care avea toate degetarele alea de cauciuc roșu, cu mici umflături supărate și ascuțite, care zicea că le înnebunesc pe fetițele din Paris? Smolka, cel care înota în bazinul din Parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu ochii mari, cu exclamații și suspine de admirație, cu Maimuța lipindu-se toată de mine. Dimineața, într-un rând, am ținut o ședință de lucru (într-un lan mănos de lângă malul lacului) pe probleme de sex, iar apoi, în după-amiaza aceea, pe un drum de țară, undeva în munții din centrul Vermont-ului, mi-a zis: — Ah, Alex, trage pe dreapta în clipa asta - vreau să-mi termini în gură! După care s-a apucat să mi-o sugă în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
AȘA CĂ SĂ NU FACI NICIODATĂ UNA CA ASTA! NICI MĂCAR ÎN GLUMĂ! ȘI DACĂ ÎȚI FACE ȚIE CINEVA UNA CA ASTA, SĂ-MI SPUI IMEDIAT!). Cam ăsta e, mai mult sau mai puțin, genul de cunoștințe botanice din dotarea mea până în după-amiaza de duminică în care plecăm de la Campbelli de-acasă spre gară și am acea revelație arhimedică. Strada Ulmului... păi, atunci... sunt ulmi! Ce simplu! Vreau să spun că nu-ți trebuie un IQ de o sută cincizeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Fript. De ce nu m-oi fi însurat cu fata asta frumoasă, care mă adora? Mi-o amintesc cum arăta printre spectatori, palidă și fermecătoare în taiorul ei bleumarin cu nasturi aurii, cu câtă mândrie, cu câtă dragoste mă privea în după-amiaza aceea, în timp ce îl supuneam unui interogatoriu dur pe un tip lunecos, de la biroul de relații cu publicul al un post TV... și, fiind la prima mea participare, am fost și eu impresionant: calm, lucid, stăruitor, inima abia dacă-mi bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de vineri seara). Senatorul de Connecticut fusese coleg de cameră cu tăticul ei la Harvard, iar fratele ei, „Burdihan“, absolvent la Yale, era angajatul Bursei din New York și (ce noroc pe capul meu!) juca polo (da, jocul acela călare!) în după-amiezele de duminică, undeva în comitatul Westchester, după cum jucase în toți anii de colegiu. Ea ar fi putut fi o Lindabury, îți dai seama? Fiica șefului lui taică-meu! Iată o fată care știa să navigheze cu o iolă, care știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stațiunea montană unde își petrec vacanțele ai mei. Mai presus de toate, faptul că a fost crescut în puf, la adăpost de nevoi, deasupra magazinului de pantofi ai lui taică-su, din Camden. În ultimul ceas de lumină al unei după-amieze de decembrie, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă - aveam douăzeci și trei de ani, pe vremea când scriam și publicam primele nuvele și, asemenea multor eroi de Bildungsroman de până la mine, mă gândeam la propriul meu Bildungsroman-fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mine Coral, Coral Musker. — Dansatoare? — Da. — Americancă? — Nu. Ce te face să crezi? — Ceva din felul cum vorbești. Ai puțin accent. Ai fost vreodată acolo? — Dacă am fost vreodată acolo? Sigur c-am fost. Șase nopți pe săptămână și două după-amiezi. Grădina de la Country Club, Long Island. Palm Beach. Un apartament de burlac pe Riverside Drive. Păi dacă nu poți vorbi americănește, n-ai nici o șansă În comedia muzicală englezească. — Ești isteață, spuse Myatt cu gravitate, scoțându-și-i pe Eckman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i că domnul Joyce... — Și acum, spuse recepționerul, aplecându-se confidențial peste pupitru spre două fete americance În transă, care-l priveau cu buzele Întredeschise pe sub niște sprâncene frumos pensate, ce pot eu să recomand unor doamne ca dumneavoastră pentru după-amiaza aceasta? Ar trebui să vă luați un ghid pentru bazaruri. — Poate dumneavoastră, domnule Kalebgian, spuseră ele aproape În aceeași răsuflare. Ochii lor mari și virginali Îl urmăriră cum se Întoarce pe călcâie la sunetul telefonului. — Alo, alo! Un apel internațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dacă mi-ar sta În putință, mi-ar face mare plăcere. Dar Îndatoririle mă rețin aici. Am totuși un văr de-al doilea și voi aranja să vă Întâlnească aici mâine dimineață și să vă ia la bazar. Acum, pentru după-amiaza aceasta vă sugerez să luați un taxi spre Moscheea Albastră, trecând pe la hipodrom, și după aceea să vizitați apeductele romane. Apoi, dacă luați ceaiul la restaurantul rusesc din Pera și vă Întoarceți pentru cină, vă recomand un spectacol pentru seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trecând pe la hipodrom, și după aceea să vizitați apeductele romane. Apoi, dacă luați ceaiul la restaurantul rusesc din Pera și vă Întoarceți pentru cină, vă recomand un spectacol pentru seara asta. Iar acum, dacă doriți, vă comand un taxi pentru după-amiază de la o firmă de Încredere. Amândouă deschiseră gura În același timp și spuseră: — Ar fi minunat, domnule Kalebgian. Și, În timp ce el suna la garajul vărului lui de-al treilea de la Pera, ele trecură În cealaltă parte a holului, spre anostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Vorbim mâine. Un somn bun face minuni, domnule Stein. — Ei, dar mă tem că tocmai asta nu-mi voi putea permite, izbucni vesel domnul Stein. Dacă stau să mă gândesc cum sunt fetele din ziua de astăzi, nu cred. În după-amiaza aceasta trebuie să sosească o nepoată de-a mea. A călătorit cu trenul dumneavoastră de la Köln. Fiica sărmanului Pardoe. Myatt Își scoase tabachera și, În timp ce Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În stare să zboare până la Londra special ca să se aprovizioneze cu ceea ce avea mai bun de oferit Dover Street Market 1. Totuși, să se gătească de zile mari era adevărata obsesie a lui Lauren. Dacă treceai pe la ea Întâmplător În mijlocul după-amiezii, era la fel de probabil să fie Îmbrăcată Într-o ținută de cocktail din organdi de culoarea cireșelor, creată de Christian Lacroix ori În costumul mulat, dintr-o singură piesă, În care Își făcea exercițiile Pilates (un vestigiu de pe vremea când făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru mine și Jamie. Ne-am despărțit amiabil. După asta, Tinsley se ridică și se Îndreptă spre tava cu băuturi din colț. — O să beau o tequila simplă. Mai vrea cineva? — Eu aș vrea una, am spus. Poate că amețeala de după-amiază Îmi va Îmbunătăți luna de miere. Toată lumea crede că sunt nebună când beau așa ceva la prânz În locul pentru servit ceai de la Carlyle, spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vin la o cafea mai târziu, n-ai cum să mă Împiedici. Ne vedem la ora 6. Cu asta, puse receptorul jos. Ce făceam eu la 6 În seara aia? Am răsfoit repede prin agendă: aveam o Întâlnire În acea după-amiază cu Thack și cu un seniorbuyer de la Neiman Marcus 3. Avea să meargă greu - eram sigură că cei de la Neiman n-or să prea comande ceva din noua colecție. Poate că era un lucru bun că Milton venea pe la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]