550 matches
-
lui sarcastic și-n agerii lui ochi" care îi numea personajele din comedii pocitanii omenești. Totuși, cel puțin față de Coșbuc a dovedit o constantă simpatie ("Ghiță e mare, domnule, e al doilea după Eminescu") în timp ce față de P. Cerna a fost duplicitar: "Ai văzut, doctore, îi mărturisea lui D. Gusti pe acest poetastru, cît este de închipuit? El a crezut, sărmanul, că tot ce-i spun i se potrivește." Dezamăgit a fost în prietenia sa și D. Suchianu care, în scris, l-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
asupra faptului că aceste aspecte se pot întâlni și la individului nedeviant; elementul semnificativ de separare a celor două categorii sociale reprezentând intensitatea și frecvența de manifestare a fiecărei caracteristici. În unele condiții individul "obișnuit" va apela la unele elemente duplicitare sau va prezenta o stabilitate afectiv-volitivă mai scăzută. Acest fapt, însă, nu reprezintă neapărat și faptul că respectivul individ va comite acte infracționale. În cazul subiectului delincvent trăsături amintite sunt mult mai frecvente și mult mai uzuale. Elementul modal al
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
aproape orice subversiune era legitimă, iar abominabilul partid-stat determina cele mai stranii alianțe (o bună istorie a grupurilor culturale de sub ceaușism - pentru care arhivele Securității sunt indispensabile -, completată cu traiectoriile postcomuniste ale foștilor membri, ar arăta cât de factice, fragile, duplicitare și fortuite erau unele aparente solidarități și afinități elective). În societatea românească de azi - dacă nu larg deschisă, cel puțin promițător întredeschisă -, dinamica separațiilor, această trăsătură centrală a ordinii democratice, acționează normal: nici falsă unanimitate, nici bellum omnium contra omnes
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fie turnată. Dar realizatorii nu s- au mulțumit cu „corectitudinea politică” utilă a lui Tudor, au modificat atitudinile și contextul personajului până la a-l transforma într-un líder máximo de revoluție comunistoidă. În film, toți boierii sunt detestabili. Hrăpăreți, cruzi, duplicitari. În ce-i privește pe fanarioți, e de înțeles. Propagandistic, ei erau minoritarii dominanți, echivalentul evreilor sovietizați care dețineau prea multe funcții de conducere în anii ’50. Dar și boierii pământeni sunt prezentați la fel. Marele ban al Craiovei, Brâncoveanu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
seama foarte târziu, în realitate că Ceaușescu i-a păcălit cu pretinsa lui independență și i-a cam făcut de râs în fața propriilor concetățeni 47, nu mai aveau niciun motiv pentru a nu lăsa rușilor controlul acestui maverick colectiv, imprevizibil, duplicitar, și pe deasupra francofil prin tradiție, pe care îl disprețuiau cordial. Cât despre Franța, e foarte probabil că președintele Mitterrand, încurajat de desemnarea ca prim-ministru a lui Petre Roman fiul unui fost combatant în Spania, cu multe relații în mediile
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în vreme ce societatea în ansamblu era mai degrabă atrasă de formule de asociere liberă: intuiția lui Ion Iliescu în legătură cu succesul unor asocieri flexibile, fără structuri rigide de partid, era cel puțin la fel de corectă ca și intuiția opoziției în legătură cu caracterul manipulator și duplicitar al acestor propuneri ale FSN, care urmărea de fapt să-și subordoneze orice forță politică doar pentru a o împiedica să devină contestatară. Or, decizia FSN de a folosi forța "detașamentelor proletare", după exemplul lui Lenin, care îi asmuțise pe
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de integrare europeană cum a fost Declarația de la Snagov din 1995 sau chiar euro-atlantică, aparent manifestă în precipitarea României de a semna înaintea tuturor celorlalte state Parteneriatul pentru Pace, își vădeau astfel lipsa de substanță, și puneau în lumină caracterul duplicitar al politicii internaționale a regimului Iliescu. Inițiativa CDR nu a avut urmări directe. Ea a poziționat însă pentru prima dată Convenția ca actor politic major și ca alternativă politică substanțială în fața alianței dintre partidul prezidențial și național-comuniști. În acest context
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
așa credeau, le conferă un fel de virilitate, pe care, de altfel, o pierduseră, devine singura formă de a mai manifesta o autoritate sau un control asupra spiritelor mai slabe, așa cum și-ar dori, reimplicându-se, după aceste abandonuri, în fapte duplicitare, reprobabile, lipsite de noblețea cavalerismului.718 Societatea patriarhală, așa cum de altfel am mai subliniat, nu acordă valoare principiului feminin, perceput ca irațional, obedient, servil, și insistă pregnant asupra diferenței dintre sexe și asupra puterii masculine ce trebuie să domine. Personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dominantă, fiind înzestrat cu mai multă forță persuasivă. Deoarece Cresida nu mai are soț, și nici tată, este firesc ca unchiul să devină cel sub jurisdicția căruia să se afle, un fel de protector.1004 Criticii literari au considerat-o duplicitară, dar nu există suficiente dovezi în acest sens.1005 Cresida regretă cu sinceritate și este vizibil marcată de gestul trădării pe care se vede nevoită să îl comită: „Mai spune la izvod, și-i de crezut,/ Că n-a jelit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
existenței ........................................................... 112 Importanța motivației: interes, curiozitate - indiferență, pasivitate, blazare ..................... 117 Dimensiunea morală și estetică: Caracter, morală, virtute - viciu, imoralitate .............................................................. 119 Binele și răul; bunătatea - răutatea ........................................................................... 127 Arta de a trăi, de a reuși În viață ............................................................................... 136 Adevăr și minciună; conduita duplicitară. Sinceritate, onestitate - ipocrizie, viclenie ...... 146 Suferința - factor de remodelare spirituală ......................................................... 154 Conduita demnității sau a bunului - simț .............................................................. 157 Competența morală a conștiinței, a eului spiritual .......................................................... 161 Sănătate și boală. Somă și psihic. Alienarea condiției umane (depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vei și teme cel mai mult.” (P. Syrus) Este vorba, negreșit, de acele plăceri care au fost obținute printr-un abuz. * „SÎnt Însușiri rele care constituie talente mari.” (La Rochefoucauld) Cum a fost, de exemplu, viclenia lui Ulyse, sau caracterul duplicitar al lui Talleyrand. * „Cauze mici răstoarnă lucrurile cele mai mari.” (Tacitus) Înțelepciunea noastră populară spune: „Buturuga mică răstoarnă carul mare”. CÎnd este vorba de viața sufletească, se observă adesea cum un gest reflex (deci necontrolat) poate compromite Întreaga argumentație a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cumva unul să-l compromită pe celălalt” (A. Schopenhauer). Trebuie evitată, prin urmare, tendința unora de a se dedica exclusiv unor planuri de viitor, neglijînd prezentul, sau a altora de a se abandona regretului pentru trecut. Adevăr și minciună; conduita duplicitară. Sinceritate, onestitate - ipocrizie, viclenie „Adevărul vă va face liberi.” („Biblia”) Doar „adevărul” ne eliberează de prejudecăți și ne ajută să ne configurăm un sens al dezvoltării sufletești, Înțeles ca o dorință de obținere a unei interiorități tot mai spiritualizate: „Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe calea directă a meritului; și despre mulți n-am fi aflat niciodată nimic, dacă adversarilor lor eminenți nu le-ar fi păsat de ei”. * „Dacă vasul nu e curat, tot ce torni În el se oțetește.” (Horațiu) Un caracter duplicitar, o gîndire egoistă sau infatuată vor răstălmăci Întotdeauna adevărul faptelor petrecute. * „Poartă-te cu omul acela care-i mai prejos decît tine așa cum ai vrea să se poarte cu tine acela care-i mai presus.” (L.A. Seneca) DÎnd fiecăruia ce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
închipuie forme diferite ale aspirației către ideal. De altfel, femeia, obiect de idealizare și adorație, e înzestrată cu o aură de mister, ceea ce poate trimite la personajele lui Gib I. Mihăescu. Situația se repetă chiar și în cazul personajelor feminine duplicitare (Nina Plaiu din Povara recunoștinței). Din păcate, proza e minată nu o dată de stilul diluat, de lipsa de inventivitate narativă, de utilizarea unui limbaj căutat arhaic, neaoș, în maniera lui Ion Creangă, ca și de folosirea unor tehnici ale romanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
o interpretare mai amplă a textului antic și în corelație cu alte concepte similare, J. Derrida „oferă” în Farmacia lui Platon o deconstrucție a semanticii pharmakonului, pliabilă pe „decompoziția” cioraniană. Pharmakon-ul este o structură de ambivalență și reversibilitate, un termen duplicitar, bipolar, cu eficacitate inversată. Acesta precede decizia (între ceva și altceva), o conține, o surmontează, nu se lasă redus la ea. Filosoful francez susține că „pentru Platon, scrierea nu valorează mai mult ca leac decăt ca otravă (...) leacul este neliniștitor
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
de pildă, că Adrian Păunescu a publicat, înainte de 22 decembrie, unele poezii de rezistență, Analfabeților, de pildă. Poate fi socotit, totuși, un scriitor de rezistență, cum încearcă acum să pozeze? Evident că nu. Un gest izolat, calculat și mai ales duplicitar, nu este și nu poate fi concludent. Cum situația este mai generală, aș propune următoarele criterii destul de precise pentru astfel de cazuri, cel puțin ambigue (în proză și în poezie). Să ne întrebăm deci: care a fost și este atitudinea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
personală. Toate acestea se pot susține, într-adevăr. Personaj ambiguu, cu calități și defecte, agravate să recunoaștem și de poziția sa oficială total ingrată, plin de oscilații, de care nu era răspunzător decât în parte, el a jucat același rol duplicitar inevitabil și în aprobarea și interzicerea și din nou aprobarea Hermeneuticii, ca și a operei literare a lui Mircea Eliade. înțelegând bine întreg acest mecanism și rolul său de executant docil, nu-i port nici un resentiment. Vasile Nicolescu, azi decedat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adevărată coincidentia oppositorum. Vechea putere pare a spune și uneori o și spune: Toți au fost oamenii noștri, ați colaborat cu noi etc. Creatorii în cauză răspund: Nu este deloc adevărat; simulam de nevoie o falsă adeziune ca să supraviețuim; eram duplicitari prin constrângere; am rezistat prin cultură; dovadă că, de îndată ce ne-am căpătat libertatea, ne-am manifestat convingerile anticomuniste pe față și cu orice risc. Indiferent de ce am făcut sau n-am făcut, vrând-nevrând, înainte. Alții, destul de mulți, au rămas însă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
limbajului cu cheie. Când este mai curajos, el se vrea sau se imaginează un erou al șopârlei, un virtuos al poantei, un atlet al parabolei, un campion al simbolului... Căci personajul nostru, în imensa majoritate a cazurilor, este doar un duplicitar. De grade, calități și intensități extrem de diferite, bineînțeles, nu mai puțin însă iremediabil dedublat, uneori până la limita semi schizofreniei. Situația sa este, adesea, mai complexă decât pare la prima vedere, fără a scuza sau apăra pe nimeni. Instaurarea regimului totalitar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Andi nu vede nimic, cu acea înduioșătoare obtuzitate a bărbatului convins că deține soluția și că femeia de lîngă el nu poate gîndi sau simți altfel... Vizitatorul ia totul. Dar așa să fie, oare? A fost Carmen femeia cameleonică, perversă, duplicitară, inca pabilă de sacrificiu sau de sentimente adevărate, cum pare uneori să se contureze în paginile romanului? Sau a fost doar un suflet chinuit, vulnerabil, însetat de absolut dar și de o nevoie aproape maladivă de protecție masculină, rătăcind fără
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau chiar "ironic""220. Chiar dacă autoreferențialitatea, ironia, parodia caracterizează o parte a modernismului, aceste trăsături nu sunt identice în postmodernism și nu îndeplinesc aceleași funcții discursive. Ironia postmodernă servește instituirii distanței critice și apoi desființării ei, într-un proces complice, duplicitar, ce subminează convențiile și presupozițiile. Nu este vorba despre negarea reprezentărilor și a situațiilor pe care le citează în mod ironic, ci despre instituirea unei "diferențe ironice" care nu caută vreo soluție contradicției instituite, ci doar evidențierea sa. În acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
echitate...: 1972, 403). Pe lângă "principialitate", comunistul trebuia să dea dovadă și de "intransigență", "demascând" fără ezitare dușmanii poporului. Deși afirmă că încurajează spiritul de comunitate, leninismul romantic nu a făcut decât să îl combată și să creeze exact acea mentalitate duplicitară pe care o acuza în rândurile de mai sus. Unde este în acest caz inadvertența? În conștientizarea faptului că leninismul romantic se pronunța în favoarea comunității formată din membri cu o "conștiință revoluționară" deja dezvoltată, maturizați ideologic și fideli disciplinei de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
era prezentat ca o figură de o importanță deosebită în ceea ce privește macro-problemele lumii contemporane, un partener ideal pentru conducătorii marilor puteri în gestionarea situațiilor tensionate de pe glob. Se afirmă deseori că Occidentul naiv ar fi fost înșelat constant de către un Ceaușescu duplicitar care își vindea imaginea de "comunist bun" cu deosebit succes. Natura raporturilor dintre RSR și Occidentul căruia Ceaușescu s-a străduit cel mai mult pentru a îi capta bunăvoința financiară și economică este însă puțin mai complicată. Liderii vestici l-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
importan?? at�ta vreme c�ț contribuiau la atingerea ? elului fundamental: ap? rărea na? iunii ? i garantarea intereselor na? ionale. Acestea aveau pentru Eminescu o semnifică? ie at�ț de cov�r? itoare �nc�ț trebuiau protejate cu pre? ul apel? rîi la metode duplicitare ? i al sacrific? rîi integrit?? îi sau a calit?? îi de om a oricui. A?adar, interesul na? ional este cel care trebuie s? fie elementul decisiv �n luarea oric? rei hoț? r�ri politice, culturale sau educative. Astfel, �n ochii lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]