629 matches
-
urmează, este un specific al creștinismului. Nu se putea vorbi despre un creștinism autentic fără componenta socială care stă la baza funcționării Bisericii. 2.2. Perioade și împliniri în asistența socială eclezială Spre o mai bună informare cu privire la asistența socială eclezială, am considerat ca fiind necesară o prezentare sumară pe perioade a modului în care s-a desfășurat și s-a dezvoltat lucrarea cu caracter social în Biserică și de către Biserică. Odată cu venirea lui Iisus Hristos, înțelegerea pentru celălalt, adică pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
unii creștini. Se pare că nu era obligatorie depunerea întregii averi. Cei ce depuneau totul aveau dreptul nu la cât depuseseră, ci numai la cât aveau nevoie. Aceasta este filantropia din creștinismul primar. 2.2.2. Perioada patristică nașterea instituțiilor ecleziale organizate de ocrotire a bolnavilor, vârstnicilor etc. O altă perioadă (cea patristică sec. IV-VIII) extrem de importantă pentru Biserică în ceea ce privește asistența socială este cea de după Edictul de la Milan din anul 313, în care progresiv Biserica începe și se dezvoltă primind liberă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
dezvoltă primind liberă manifestare în cadrul Imperiului Roman. Secolul al IV-lea devine unul înfloritor atât la nivel dogmatic, cultic etc., cât mai ales la nivel de implicare în viața celuilalt aflat în nevoi. Din punctul de vedere al asistenței sociale ecleziale, acum nu mai există doar simple forme de întrajutorare, ci chiar sunt stabilite oficial forme organizate de intervenție în viața celui aflat în dificultate. Secolul al IV-lea este descris ca fiind "secolul de aur al Bisericii creștine", pentru că atunci
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
patristice. În acel secol s-au evidențiat trei virtuoși bărbați, numiți și "cei trei Capadocieni": Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa și Grigorie Teologul, care au desfășurat o activitate literară și pastorală de neîntrecut. De punerea bazelor unei asistențe sociale ecleziale se vorbește tot în această perioadă, personalitatea marcantă fiind Vasile cel Mare. Vasile cel Mare n-a scris un tratat special asupra raporturilor dintre creștinism și lume, dintre Biserică și societate. N-a teoretizat deci asupra temei, decât incidental, în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cu prilejul secetei urmată de foamete, 1927, p. 5). Cu privire la această perioadă foarte importantă a Bisericii ne-am oprit nu întâmplător la Vasile cel Mare tocmai pentru că el reprezintă motorul de pornire a formelor oarecum mai organizate de asistență socială eclezială. El este promotorul și cel ce dezvoltă această dimensiune putem spune ontologică a Bisericii. Modelul său în privința creării așezămintelor de asistență socială este preluat în toată creștinătatea la o scară la început poate mult mai mică. Deși în tratatele de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
spălarea lenjeriei și menajul unui număr de 25 de persoane vârstnice. În cadrul centrului se desfășoară activități cu tinerii, fiind inițiate întâlniri periodice cu ei, întâlniri în care se abordează, pe lângă temele religioase și teme de interes pentru tineri. Așezământul social eclezial " Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", Bocșa Română a cărui misiune este de a preveni abandonul și instituționalizarea copiilor, prin asigurarea, pe timpul zilei, a unor activități de îngrijire, educație, recreere-socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viață independentă. Până în prezent a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cele două capele, arătând că prin intermediul lor am făcut nu doar o deschidere spre partea religioasă a vieții, prin familiarizarea beneficiarilor centrelor cu serviciile religioase, ci chiar o întrepătrundere a copilului instituționalizat cu valorile creștine în materie de asistență socială eclezială. Chiar dacă vom prezenta doar cele două capele mai sus amintite într-o formă sumară, trebuie specificat de la bun început că în cadrul tuturor centrele publice de plasament care funcționează în cadrul DGASPC CS există cel puțin un loc amenajat pentru rugăciune. Așadar
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mai sus de către Girolamo Arnaldi în privința lui Constantin cel Mare și a urmașilor săi a existenței în Răsăritul creștin a acestei "Biserici imperiale", însă nu putem "izola" această înțelegere de Occident, pentru că și acolo s-a creat tot un "imperiu eclezial" în care, până la consolidarea instituțiilor monarhice naționale structurate în jurul suveranului și a curții sale, papa a jucat un rol de conducător chiar politic, poate de multe ori identificat cu un fel de "suveran al suveranilor". Așadar, dacă ne referim și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și în privința adoptării politicilor sociale. În încheierea acestui subcapitol sunt binevenite câteva reflecții asupra importanței Bisericii în lumea reală a omului modern. Așadar: * "Morala socială a Bisericii este o morală de comuniune, care se identifică cu conținutul ontologic al adevărului eclezial. Adevărul vieții e comuniune în Hristos prin Duhul Sfânt. * Comuniunea constituie viața, dar constituie deopotrivă și morala vieții, dinamica vieții, impulsul și mișcarea ce împlinesc viața în deplină libertate a persoanei. În această comuniune, centrală este persoana, nu distanța existențială
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
centre de plasament, în cămine pentru bătrâni și în alte forme de asistență". În art. 3 alin 1 și 2 sunt menționate următoarele: Am făcut aceste prezentări tocmai pentru a atrage atenția asupra faptului că în sectorul de asistență socială eclezială s-a dezvoltat foarte mult domeniul legat de protecția copilului. Cu mare ușurință vom găsi dezvoltate, la nivelul centrelor eparhiale sau la nivelul protopopiatelor și chiar al parohiilor, centre de zi, căsuțe de tip familial, centru maternal, centru de igienă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
se constată pentru zona în discuție 35%, mai mult decât media la nivel național, care este de 30%. Mai trebuie menționat un aspect foarte important, și anume că, în această parte, în decursul istoriei României, sunt menționate primele forme asistențiale ecleziale, cele realizate de către Biserică pe lângă biserici și mănăstiri, iar mai târziu cele realizate prin conlucrarea dintre Biserică și voievodate/domnii. Graficul 20. Existența locului de rugăciune în DGASPC pentru zona Oltenia+Muntenia+Dobrogea În ceea ce privește existența bisericii/capelei/locașului de rugăciune
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
asistență sanitară națională, dar au propriul regulament. De asemenea, în închisori este prevăzut accesul unui membru al clerului pentru a se apropia și a susține din punct de vedere religios-moral pe cei arestați. Franța Răspuns M. J. J.: O entitate eclezială nu poate construi o biserică într-un loc public, ca, de exemplu, în instituția pe care o conduc (Casa de Copii făcând parte din regiunea Bas-Rhin). Nicio instruire religioasă nu se poate face în clădirea noastră, în instituția noastră. Elveția
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pune la dispoziție comunitatea politică, cu toate acestea trebuie să renunțe la privilegii de stat, dacă prin acestea este periclitată credibilitatea sa sau dacă condițiile de viață cer o nouă reglementare" ne răspunde A. P. din Austria. În România, asistența socială eclezială și asistența socială laică, așa cum am arătat în prima parte a cercetării efectuate la nivelul țării în domeniul protecției copilului, sunt complementare, complementaritate dată și de trecutul istoric al asistenței sociale, de la primele forme de altruism creștin și până la asistența
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
completează". Aceasta e ideea centrală, care reiese din cercetare: România, în relația Stat-Biserică cu privire la asistența socială, se află într-un proces de complementaritate, diferit de ceea ce oferă multe țări vest-europene. Concluzii De câteva secole, procesul separării puterii laice de puterea eclezială este tot mai evident. Relația Stat-Biserică în țările din Occident a devenit una destul de rece, cuvântul de ordine dintre cele două fiind neutralitatea. În România, lucrurile stau altfel. Într-un domeniu ca asistența socială, în țara noastră, relația Stat-Biserică este
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
viață medieval, în care Biserica era în "expansiune", cucerind toate, ci trebuie înțeles faptul că Biserica, prin prezența ei, contribuie la consolidarea sistemului național de asistență socială. În acest caz, nu mai putem așeza simplu semnul egalității între asistența socială eclezială și filantropie, în sensul că în Biserică nu ar exista decât forma de întrajutorare, ci vorbim de practicarea asistenței sociale profesionalizate. Bibliografie ***Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Manualul formatorului în domeniul protecției și promovării drepturilor copiilor, f. ed., București
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de individual, nu de Universalul spre care, în fond, conduce. Poate părea și mai grav că, odată cu statuarea laică a libertății religioase, Adevărul ultim nu mai are un unic chip instituțional, general acceptat, asigurat și, cîteodată, impus de autoritatea instituției ecleziale. Aici stă riscul cel al relativismului , dar și un posibil avantaj spiritual al libertății moderne. Căci ea lasă să transpară nu doar prin discursul teologic sau filozofic, ci în viața comunitară și de fiecare zi, în mentalitatea comună faptul că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cît mai ales o tipologie a modelelor spirituale. Cît despre modernitate, ea s-a născut dintr-o tendință de delimitare a domeniilor (cel uman de cel divin, știința naturii de teologie, puterea temporală de autoritatea spirituală, sfera laică de sfera eclezială) pentru a statua în cele din urmă separarea sau măcar distanța dintre religie și politică, dintre natură și cultură, dintre credință și cunoaștere rațională, dintre public și privat. Un model binar disjunctiv e mereu la lucru în felul cum clasificăm
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
creștin are o sensibilitate deosebită ; el are o lungă experiență teologală și teologică a uniunii fără confuzie, a discernerii fără separare, a conjuncției incomensurabilelor. I-ar rămîne așadar să aplice acest model asupra realului imediat, asupra actualității. Deocamdată însă discursul eclezial curent se mulțumește să insiste declarativ pe o moștenire spirituală vertiginoasă și totodată pe participarea ortodoxiei la modernitate, dar înaintează șovăitor spre articularea efectivă a celor două teme. Efortul de articulare e cu atît mai lent cu cît (mai) nimic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
teologie de exercițiu, ba mai mult, o teologie care fierbe în toate direcțiile 1, Ioan I. Ică îl numește pe alexandrin contemporanul nostru. în el, vede figura de vîrf a unei epoci care se încheie odată cu acapararea magisteriului de către ierarhia eclezială și cu instaurarea unui model de credință monopolist, girat de puterea politică atunci cînd creștinismul devine religia oficială a Imperiului Roman tîrziu. în Origen, vede în același timp un tip de teolog care redevine exemplar odată cu apariția modernității. într-adevăr
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în spațiul public. Da, dacă socotim că societatea și modelul de univers în care trăim ar trebui să alcătuiască un dispozitiv de comunicare cu cerul, să asigure în primul rînd condiții, suport, algoritmi, tehnici, îndemnuri pentru practicarea raportului personal și eclezial cu transcendența. Nu, dacă socotim că, pentru acest raport, orice dispozitiv sociocultural rămîne, oricît de prețios, numai un auxiliar și că a-l monumentaliza ca pe un absolut ar însemna pînă la urmă să confunzi ascensiunea cu ascensorul, să consideri
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
modul de prezență al transcendenței în societățile actuale poate sugera ceva din condiția ei polară. Pe scena noastră publică, absolutul divin nu mai e asociat cu puterea, fie că e vorba de puterea politică sau de puterea normativă a instituției ecleziale, exercitată asupra întregii societăți. Suveranitatea divinului nu mai poate avea pentru noi sensul inexact, desigur, dar devenit comun, de putere care domină corpul social și viața comunitară. Nu atributul puterii este cel prin care se manifestă transcendența în societățile noastre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sociale ale Bisericii ruse (2000) se declară năruirea sistemului de valori spirituale, dat fiind că cea mai mare parte a societății care admite principiul libertății de conștiință și-a pierdut dorința de mîntuire. Pentru concepția oficială așadar, deosebirea dintre corpul eclezial și corpul social nu are încă destulă relevanță, credința continuă să fie gîndită mai degrabă în manieră sociomorfică. Bisericile est-europene încearcă să-și recucerească, măcar formal, dreptul de supraveghere asupra întregii societăți, pe care laicizarea l-a erodat și de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sens cu îndrăzneala și cu libertatea date de întîlnirea intimă cu Cel dorit. Unii au atins limita doctrinei profesate de Biserică și au rafinat-o astfel, alții au trecut dincolo de ea, rafinînd-o din afară. Dar, asumați sau îndepărtați de instituția eclezială, ei își duceau totuși existența într-un cadru religios general împărtășit, care orienta și aspectele profane ale vieții, și atitudinea față de spectacolul lumii. Puteau risca o interpretare personală, îndrăzneață, novatoare a mesajului creștin și a sensului pe care el îl
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
loc pe fondul unei culturi religioase bine instalate în societatea mare, cunoscută de toată lumea, gestionată și supravegheată de Biserică. Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Desigur, Biserica păstrează adevărurile de credință și interpretările tradiției, cele mărturisite și trăite de comunitatea eclezială. Dar, pe de o parte, acest depozit nu mai radiază ca de la sine înțeles în societate, unde cultura religioasă scade accelerat. Pe de altă parte, căutătorul spiritual are și alte surse de informație și formare pe lîngă vocea oficială a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
același patriarh-regent rămâne în continuare mitropolit și arhiepiscop), ignorând adevărata esență și adevărata forță a pravoslaviei. Patriarhul-regent reprezintă, în primul rând, o imposibilitate constituțională pentru că nu poate evita amestecul puterilor, iar, în al doilea rând, o imposibilitate canonică, pentru că dreptul eclezial interzice categoric, sub sancțiunea depunerii, oricărei persoane bisericești preluarea și exercitarea unor funcțiuni lumești. Referindu-se la proiectul de lege cu privire la exercitarea atribuțiilor și funcțiilor administrative și judecătorești ale Patriarhului pe durata exercitării mandatului de regent, Nae Ionescu recapitulează argumentele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]