617 matches
-
pentru reconstrucția prezenței acesteia în spațiul public, dar și un spirit european senin, fără crispări și fără patetisme. Încercînd și prin pictura sa, cu precădere prin cea din ultima lui perioadă, să se apropie de spiritualitatea creștină și de lumea eclezială, fondul său rămîne unul senzorial și panteist, devoțiunea sa manifestîndu-se mai mult printr-o enormă vitalitate afirmativă decît prin conceptualizări și transcripții teologale. Pozitivist și dionisiac, lucid și frămîntat de romantisme, ludic și îngîndurat, proaspăt pînă la spontaneitate și animat
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
de acțiune prin intrarea voluntară în captivitatea unui reper unic - sunt inepuizabile, Serghei Manoliu denunță o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
și vidarea de substanță vitală a bizantinismului dominant, la tactilitatea și senzorialitatea Renașterii. Pieta, 1966, Pieta, 1977, Orfeu, 1985, Sf. Willibrord, 1987, dar și Victorie, 1987, Ecvestră, 1987, și Pomona, 2000, chiar dacă, în mare măsură, fac parte dintr-un program eclezial, ilustrează perfect un tip de sensibilitate, o anume dinamică a gîndirii și un mod clar de a înțelege și valorifica limbajul tridimensionalului. Ca orice sculptor român cu o operă coerentă și cu o viziune integratoare, de la Paciurea și Brâncuși și
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
accident sau - cine mai poate ști? - o convenție nedemocratică. Scepticismul nu este, totuși, aliatul principal al inteligenței creștine. Ironia, însă, da. Din acest motiv, mi se pare injustă compararea reacției fundamentaliștilor islamici din lumea largă cu protestele formulate de forurile ecleziale din România, după înscenarea piesei teatrale Evangheliștii. Analogia, oricât de tentantă, nu rezistă. Jurnaliștii danezi au indicat prin deriziune o realitate istorică palpabilă. Alina Mungiu a invadat în schimb, cu perfecta vocație a derizoriului, tema clasică din textele gnostice ale
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
acelea în care debutul artistic are loc într-un climat nonconformist, ateu și insurecțional, iar evoluția ulterioară acreditează existența unor tensiuni profunde, a căror eliberare deplasează întregul ceremonial al creației înspre spiritualism, în sens larg, sau chiar înspre sacru și eclezial. Așadar, pictori care au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. Începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod curent, artiștii tineri continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să ,,picteze
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
extremă rapiditate, pe două dintre căile bine cunoscute de către lingviști: pe de o parte, prin reactivarea unor forme lexicale aparent caduce, iar, pe de altă parte, printr-o adevărată invazie neologistică. În prima categorie intră cu precădere elemente din recuzita eclezială, de la moaște la crucifixe și de la jertfă la feștilă, în timp ce în cealaltă au sedimentat concepte barbare, cum ar fi: instalație, performance, video art, land art, happening, body art și așa mai departe. Evident că de cele dintîi se leagă tendințele
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
Sorin Lavric În genere, preoții scriu prost. Dulceața omiletică pe care s-au obișnuit s-o pună în cuvintele rostite la predici este pe cît de ziditoare înăuntrul bisericii pe atît de oțioasă în afara ei. De aceea, de cum ies din cadrul eclezial și coboară în arena laică, fețele bisericești își pierd greutatea vorbei și capătă, dacă nu un aer stingher, atunci alura greoaie a unor ființe aflate în inadecvare lucie față de literele lumești. În plus, trecerea de la cuvîntul vorbit la cel scris
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
1821). În această îndelungată somnolență feudală, cu instituții publice extrem de fragile și cu o viață comunitară mai mult decît sumară, formele simbolice de reprezentare au lipsit aproape cu totul. Expresiile artistice înseși au rămas legate aproape în exlusivitate de spațiul eclezial sau de curte, iar pictura n-a ieșit decît episodic din biserică, și atunci la solicitarea vreunei fețe boierești dornice de a-și insinua efigia în memoria urmașilor, în urma intîlnirii cu vreun Nicolae Polcovnicul sau cu cine știe care alt artist ambulant
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
cotidian, modelat de cultul eroului și de frumusețea unică a corpului omenesc, atent la existența individuală și la expresia ei nemijlocită în spațiul comunitar, Occidentul catolic a întreținut o relație strînsă cu reprezentarea mimetică și cu exprimarea artistică individualizatoare. Spațiul eclezial este populat aici copios cu nenumărate ,,chipuri cioplite”, iar chipul persoanelor determinate, fie ele capete încoronate sau numai frunți miruite, este imortalizat permanent în materiale durabile cum ar fi marmura sau bronzul. Dacă în Răsărit prevalează cultul cristic sau, mai
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
justificate din exterior, în esență ele rămînînd realități interioare, repere ale subiectivității, ale unui anumit tip de memorie și de gîndire. Cea de-a treia secvență privește ortodoxismul picturii mai recente a lui Gherasim, vocația ei spirituală și chiar dimensiunea eclezială a acesteia. Și, într-adevăr, există această dimensiune în pictura sa, însă nici aici lucrurile nu sînt decise; într-o mai mare măsură avem de-a face cu Bizanțul originar, adică cu o anumită filosofie a percepției lumii și, implicit
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
de un paradox fundamental și de o continuă indecizie. Paradoxul se referă chiar la elementele constitutive ale vieții publice din România, la acea conjuncție a spiritului și a gîndirii de factură orientală, transmise și modelate prin tradiția și prin practica eclezială, cu o anumită acțiune formativă a limbii neolatine asociată unei mari aspirații, începînd mai cu seamă din perioada modernă, spre cultura și spre civilizația occidentală, iar indecizia, de natură formală și expresivă, se manifestă și ea în conscecință: adică între
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
postbizantin și în sfera de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în climatul și în civilizația europeană, cu precădere în
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
cu postmodernitatea - într-o subtilă și spectaculoasă schizoidie filosofică, estetică și stilistică. Pentru sala de expoziții el lucrează la fel de liber, de imprevizibil și, la rigoare, mînat de aceleași elanuri insurgente ca și cel occidental, dar o dată pus în fața unui program eclezial, în fața unei provocări a sacralității, el rememorează subit litera erminiei și stilistica transcendenței. În aceste condiții, chiar dacă formal arta românească modernă este una perfect integrată în ideologiile și în experiențele europene, în esență ea trăiește - și în cazurile fericite ea
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
de acțiune prin intrarea voluntară în captivitatea unui reper unic - sunt inepuizabile, Serghei Manoliu denunță o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
Brâncuși le-a experimentat cu atîta strălucire. Lupta ei cu lumea denotativă, cu redundanțele materiei și cu inconvenientul gravitației se duce, de fapt, pe două fronturi: din punctul de vedere al cadrului fizic și moral, aceasta se desfășoară în spațiul eclezial - a se vedea abundența iconografiei sacre, de la îngeri și pînă la formele asimilabile, în repertoriul său de imagini -, iar, din punctul de vedere al viziunii formale și al codificării stilistice, interesul ei merge către modelele inocente ale copilăriei, ale începuturilor
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
a reinstituit, după perioada comunistă, forme de expresie pregnante atât în comunicarea rituală din spațiul bisericilor -, cât și în comunicarea informală/formală din spațiul mass-media. Necesitatea recuperării discursului religios în cele două spații a devenit o preocupare atât pentru mediile ecleziale, cât și pentru mediile de comunicare. Asistăm astăzi, (la peste douăzeci de ani de când în România s-a reinstalat libertatea cuvântului), la o necesitate a comunicării spirituale din amvon, dublată de necesitatea comunicării prin diferite alte mijloace. Vechile Epistole, ca
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ce o alcătuiesc acoperă întreg spectrul comunicării media de tip religios: "Pelerin, Cronici Votive, Sfaturi duhovnicești, Hrană ca la Carte, Reporter RIR, Hramuri recunoscute, Reportaje de atmosferă, Procesiuni și pelerinaje, Catholica, Documentare, Centre istorice și culturale, Dialogurile dimineții, Mari personalități ecleziale, Mărturii, Povești de viață, Moaște făcătoare de minuni". Este îndeobște cunoscut că "Universul Credinței" s-a impus ca lider de piață printre emisiunile cu profil sacru. Ea conjugă actualitatea religioasă, valorile morale, latura educațional-culturală și totodată face cunoscute valențele autentice
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
un pionierat în domeniu. Un demers media important pentru Patriarhia Română însă, deocamdată, grila de programe și politica editorială de tip catehetic oferă celor interesați un discurs greoi, nemarcat de sigilii intelectuale de excepție. Este un început promițător în spațiul eclezial românesc care, desigur, va avea sorți de izbândă în cazul unei regândiri și reorientări a politicii publicistice. Până aici am prezentat succint câteva exemple din multitudinea de moduri în care Biserica Ortodoxă Română se folosește de mass-media proprii pentru a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
și Evanghelia. Se tratează de o serie de evenimente adăugate, care au fost meditate în profunzime de apostoli și care arată reflecția lor pe drumul omului spre Cristos în Biserică. Un capitol care este, să spunem așa, o antropologie creștină, eclezială. Ca toată Evanghelia lui Ioan, este bogat în semnificații, simboluri, referințe la existența omului care este în căutarea lui Dumnezeu. Poate fi, așadar, foarte util pentru noi. Acesta se împarte în trei episoade ample. Primul episod reprezintă regăsirea celor șapte
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
bun din Nazaret?”, dar care, auzind primele cuvinte ale lui Isus, a spus: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, Cel pe care Îl așteptăm”. Este caracterul reflexiv, rațional, constant, echilibrat, profund. Diversitatea temperamentelor indică faptul că există o chemare eclezială pentru toți. Nimeni nu poate spune că are un temperament care nu se potrivește... Există o chemare pentru cei mai înfocați; este o chemare pentru colerici; există o chemare pentru cei calmi; pentru cei simpli: pentru toți. Nu contează unde
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
raporturile dintre noi și Isus în acest moment. 1. În ce mod i se manifestă Isus lui Petru? 1.1 Mai înainte de toate să ne imaginăm că îi facem un proces lui Petru, pentru a-l supune unui mic tribunal eclezial, compus din preoți și laici, care trebuie să examineze modul lui de a se comporta. Ce iese în evidență, ce rezultă? Cineva, în mod evident, se va ridica, va face lista darurilor primite de Petru, va spune că a fost
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
este vrednic de încredere, nu a fost la înălțimea responsabilității sale, a fost un foarte slab responsabil al Bisericii într-un moment dificil, i-a abandonat pe ceilalți, el însuși a fugit, a renegat în mod public. Sentința micului proces eclezial ar putea să fie: să fie interzis pentru câțiva ani de la permisiunea de a spovedi, să fie înlăturat din minister pentru o anumită perioadă de timp. Cel mult va putea, după câțiva ani, să aibă o oarecare funcție, dar nu
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme înainte de a fi acceptată în canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei în care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, în vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]