2,734 matches
-
gall. Kirche seiner Zeit, 1894 (apud Riché, op. cit., p. 340), a observat aceste influențe ale lui Cassian asupra Regulii de la Lérins (vezi capitolul „Die Lerinenser Regel”). 14. Vezi supra, nota 7. 15. Evenimentul este consemnat în toate manualele de istorie ecleziastică. Vezi, de exemplu, I. Rămureanu, Istoria bisericească universală (manual pentru seminariile teologice), Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 140. 16. C. Vogel (La Discipline pénitentielle en Gaule: des origines à la fin du
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-l fi inspirat și pe episcopul de York din anii 687-721, Ioan din Beverly, el însuși discipol al bedanului Theodor din Canterbury 8. Dar momentul apoteotic al episcopiei și școlii din York a venit în anul 732, când în scanul ecleziastic s-a instalat prințul Egbert, fratele regelui northumbrian, el însuși discipol al Venerabilului 9. Prestigiul școlii episcopale a atins apogeul odată cu înălțarea așezământului ecleziastic yorkez la rang de mitropolie. În fruntea școlii a fost numit ilustrul magistru Aelbert, care a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
momentul apoteotic al episcopiei și școlii din York a venit în anul 732, când în scanul ecleziastic s-a instalat prințul Egbert, fratele regelui northumbrian, el însuși discipol al Venerabilului 9. Prestigiul școlii episcopale a atins apogeul odată cu înălțarea așezământului ecleziastic yorkez la rang de mitropolie. În fruntea școlii a fost numit ilustrul magistru Aelbert, care a dovedit geniu administrativ și managerial. Sub directoratul său a sosit la școală tânărul Albinus Flaccus, cunoscut mai apoi ca Alcuin. A beneficiat de reforma
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
va da ceva în schimbul ostenelii lor, aceasta să nu fie altceva decât mici daruri oferite de părinți 19. Așadar, învățământ general gratuit! Se înțelege că au apărut, în acest fel, numeroase școli parohiale, care secondau școlile bisericești deja înființate. Școlile ecleziastice și episcopale foloseau, cu strictețe, curriculumul școlii palatine impus de Alcuin. Preoții și episcopii stăpâneau cele septem artes liberales și nimic mai mult. Prin urmare, ei nu au putut înființa decât școli parohiale care, excluzând ciclul primar în care se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumul școlii palatine impus de Alcuin. Preoții și episcopii stăpâneau cele septem artes liberales și nimic mai mult. Prin urmare, ei nu au putut înființa decât școli parohiale care, excluzând ciclul primar în care se învăța intensiv scris-cititul, imitau școlile ecleziastice. Răspândirea învățământului în Imperiul Carolingian și în întreaga Europă Occidentală a avut acest impuls alcuinian și a evoluat mai departe cu el. Dar nu învățământul primar a beneficiat cu prioritate de curriculumul bazat pe septem artes liberales, ci învățământul superior
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
euroatlantică în două „rase culturale” sau, dimpotrivă, se va reintegra într-o unică și mare cultură globală? Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. Alcuin (Flaccus Albinus Alcuinus, 730-804) fusese elev și, mai apoi, director al renumitei școli ecleziastice din York. A fost invitat de Carol cel Mare pentru a organiza Schola palatina carolingiană. Nu este vorba de o operă strict personală - deși, începând din 782, Alcuin a devenit „directorul” acestei școli bizare. A fost sprijinit și de alte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Florica Bechet, Meridiane, București, 2001), p. 455. 7. Beda Venerabilul (672-735), marele latinist al Northumbriei, a fost probabil cel mai mare erudit al Evului Mediu timpuriu. Opera sa, copleșitoare prin diversitate și dimensiuni, a marcat definitiv evoluția culturală și ecleziastică a popoarelor britanice. Într-o colecție de două volume alcătuită de C. Plummer și publicată cu titlul Venerabilis Baedae opera Historica (Clarendon Press, Oxford, 1896) găsim lucrarea de bază a lui Beda, „Historia ecclesiastica gentis Anglorum”, dar și scrieri care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
seamă că, deși cu gândire și obiceiuri de asin, scutierul este priceput în arta de a conduce. Și, într-adevăr, Sancho devine guvernator strălucit. Avea „școala vieții”, pe care reprezentanții ei o considerau superioară oricărei „școli livrești” - cum erau cele ecleziastice. Dar Comenius ignoră intenționat existența acestor hidden curricula pe care le socotea barbare. Comenius crede în schola mortis și schola aeterna; acestea subordonează toate „școlile vieții”, cum a demonstrat în Pampaedia. El depășește în acest fel nu numai spiritul pedagogic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pe lângă școlile secundare de „arte” și „științe”, au apărut „școlile vocaționale”: Arbeitschule („Școala muncii”), școli de arte și meserii, școli profesionale, ale ghildelor negustorești și ale breslelor meșteșugărești etc. Acestea din urmă au abandonat „caracterul informativ-livresc” al școlilor monastice și ecleziastice, renunțând chiar la septem artes liberales. Curricula vocaționale au adoptat cu prioritate discipline practice menite să formeze abilitățile ucenicului, calfei și meseriașului, renunțând total la discipline informative și livrești. Marile universități de dincolo de Atlantic s-au născut - cele mai multe - nu din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un pamflet virulent. Dewey critica curricula școlii secundare din Chicago care, la începutul secolului XX, reînviaseră și adoptaseră ideile scolasticii medievale. Rutinizarea, memorizarea, recitarea, magistrocentrismul, instruirea livrescă și izolarea elevilor de viața socială și de lumea muncii - practicate în școlile ecleziastice - erau readuse în școlile americane de către pedagogi tradiționali și neoherbartieni. Dewey critica această „întoarcere în trecut”, dar nu de pe pozițiile neorousseauiste la modă în Europa. A fost un adversar înțelept al libertinajului școlar și al nondirectivismului promovat de éducation nouvelle
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
capitolul anterior - anacronismul planurilor și programelor din învățământul secundar american la sfârșitul secolului XX. Școlile americane ale acelor vremuri își desfășurau activitatea imitând școlile europene clasice. Or, învățământul european tradițional se născuse și se dezvoltase în strânsă legătură cu sistemul ecleziastic. Primele școli europene din era creștină au fost, cum am arătat, școli ecleziastice și mănăstirești, a căror misiune era formarea de slujitori „profesioniști” ai altarului: școală a convertirii la creștinism și a răspândirii moralei creștine în rândul barbarilor. Școlile ecleziastice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
XX. Școlile americane ale acelor vremuri își desfășurau activitatea imitând școlile europene clasice. Or, învățământul european tradițional se născuse și se dezvoltase în strânsă legătură cu sistemul ecleziastic. Primele școli europene din era creștină au fost, cum am arătat, școli ecleziastice și mănăstirești, a căror misiune era formarea de slujitori „profesioniști” ai altarului: școală a convertirii la creștinism și a răspândirii moralei creștine în rândul barbarilor. Școlile ecleziastice aveau o misiune precisă, care a permis stabilirea unui plan de învățământ riguros
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ecleziastic. Primele școli europene din era creștină au fost, cum am arătat, școli ecleziastice și mănăstirești, a căror misiune era formarea de slujitori „profesioniști” ai altarului: școală a convertirii la creștinism și a răspândirii moralei creștine în rândul barbarilor. Școlile ecleziastice aveau o misiune precisă, care a permis stabilirea unui plan de învățământ riguros și universal (septem artes liberales). Școlile ecleziastice deveneau școli episcopale atunci când biserica de care erau atașate era înălțată la rang de episcopie. Din rândul școlilor episcopale s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
formarea de slujitori „profesioniști” ai altarului: școală a convertirii la creștinism și a răspândirii moralei creștine în rândul barbarilor. Școlile ecleziastice aveau o misiune precisă, care a permis stabilirea unui plan de învățământ riguros și universal (septem artes liberales). Școlile ecleziastice deveneau școli episcopale atunci când biserica de care erau atașate era înălțată la rang de episcopie. Din rândul școlilor episcopale s-au dezvoltat, în al doilea mileniu creștin, universitățile occidentale. Învățământul ecleziastic și teologic era eminamente livresc, informativ și magistrocentric, întrucât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de învățământ riguros și universal (septem artes liberales). Școlile ecleziastice deveneau școli episcopale atunci când biserica de care erau atașate era înălțată la rang de episcopie. Din rândul școlilor episcopale s-au dezvoltat, în al doilea mileniu creștin, universitățile occidentale. Învățământul ecleziastic și teologic era eminamente livresc, informativ și magistrocentric, întrucât se conforma riguros misiunii, finalităților și obiectivelor educaționale urmărite. J. Dewey a constatat ca școlile americane păstrau amprente livrești în planurile și programele de învățământ datorită acestei tradiții. Conținuturile, preponderent informative
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Într-adevăr, un curriculum echilibrat presupune o „distribuire corectă a valorilor”, astfel încât nici una dintre ele să nu devină „supraponderală” în raport cu celelalte. Dar există o „balanță curriculară” absolută, valabilă pentru oricare elev? Curriculumul alcătuit din „cele șapte arte liberale” ale școlilor ecleziastice medievale admitea (și chiar împingea spre) o astfel de uniformizare. Pedagogia postmodernă nu mai admite decât existența unei „balanțe proprii”, specifică fiecărui individ care se formează. „Balanța curriculară proprie” ar putea fi definită teoretic; acest echilibru este atins când cel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculum centrat pe student (elev); B. curricula „intermediare”: a) curriculum corelat; b) curriculum fuzionat; c) curriculum-miez („nucleul”). Paradigmele curriculare „extreme” reproduc antagonismul educațional multisecular dintre „magistrocentrism” și „puerocentrism”. Curricula centrate pe materie (disciplină) au la origine programul educațional al școlilor ecleziastice medievale, alcătuit din septem artes liberales (trivium și quadrivium); ele acordă importanță maximă disciplinelor de învățământ (artes) și îl ignoră aproape complet pe cel care învață. În schimb, curricula centrate pe cel care învață subordonează total materiile intereselor și trebuințelor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca „proces”, „produs” și „demers”, satisface prin componentele sale aceste exigențe structural-funcționale. Dar cum pot fi dezvoltate curricula cât mai satisfăcător? Curriculumul Academiei lui Platon era derivat de marele filosof al Antichității din viziunea sa social-politică și paideutică. Curriculumul școlilor ecleziastice medievale era impus arbitrar de necesitățile formării preoților și monahilor. Cele „șapte arte liberale” nu erau însușite datorită valorii intrinsece a acestor discipline, ci pentru a sluji misiunii de educare religioasă a credincioșilor de către preoți. De exemplu, matematica și astronomia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
necesitățile formării preoților și monahilor. Cele „șapte arte liberale” nu erau însușite datorită valorii intrinsece a acestor discipline, ci pentru a sluji misiunii de educare religioasă a credincioșilor de către preoți. De exemplu, matematica și astronomia erau incluse în curriculumul școlii ecleziastice sau episcopale pentru a-l ajuta pe preot să calculeze exact calendarul, pentru a determina corect sărbătorile și zilele de post creștine. Teoreticienii moderni ai curriculumului propun „modele” și „scheme” ce pot fi circumscrise mult mai larg ideii de formare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1988); L.Yamagishi (1988); William Schubert (1987, 1991); Frema Elbaz (1991); Mark Johnson (1989); Rob Walker (1991) ș.a. Pedagogia estetică. Prin tradiție, școala americană a ignorat educația estetică. Tradițiile școlii europene nu diferă prea mult în această privință. Curriculumul școlii ecleziastice, bazat pe septem artes liberales, a restrâns rolul artelor la muzica religioasă. Vechiul ideal elen, kalos kai agathon, a fost uitat. Renașterea a corectat, într-o anumită măsură, lucrurile, dar tot atunci s-a produs și schisma curriculară dintre „cultura
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că omul se poate mântui prin el însuși) ș.a.m.d. Curricula religioase tradiționale ale diferitelor culte creștine din America de Nord au rezistat acestor idei noi până în anii ’90; încet, dar sigur, principiile toleranței și liberalismului pătrund în școlile publice și ecleziastice ale comunităților. Cele mai proeminente personalități ale pedagogiei teologice și ale curriculumului religios postmodern pot fi considerate: James Macdonald (1975); Dwayne Huebner (1975, 1993); Gabriel Moran (1981); Barry Chazan (1992); Philip Phenix (1975); Cleo Cherryholmes (1988); Lawrence Kohlberg (1981); Alex
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le-au descoperit pe cele care urmează. b) Societal curriculum. Leslie Owen Wilson (2005) consideră definiția lui Cortes (1981) cea mai clară prezentare a „curriculumului societal”. Este un: ...masiv, inert și informal curriculum al familiei, grupului de persoane-model, vecinilor, organizațiilor ecleziastice, profesiilor, mass-media și al altor forțe socializante care „educă” în noi tot ceea ce considerăm că ne definește 218. Am putea asimila această accepțiune cu „învățarea socială” (Bandura) și „socializarea” - domenii de preocupare ale psihologiei sociale și pedagogiei sociale. Leslie Owen
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumul ascuns, plângându-se de „atmosfera școlară” care îi pare chinuitoare, neplăcută, inacceptabilă. Adaptarea la curriculumul voalat al „climatului școlar” nu este pozitivă și benignă în sine. Climatul școlar poate fi nepedagogic, precum acela evocat de François Rabelais cu privire la școlile ecleziastice medievale. Rabelais nu s-a putut adapta niciodată la regimul acelor „pușcării” și „camere de tortură” și tocmai acest refuz al „curriculumului medieval ascuns” pare să-l fi ajutat să devină o personalitate proeminentă, și nu un preot habotnic. Se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Two Cultures and the Scientific Revolution (1969)233 sesiza însă numai „prăpastia culturală” dintre „cultura umanistă” și „cultura realistă”, despre care am vorbit deja. Noi am explicat că, în esență, este vorba despre un „divorț” cu originea în curriculumul școlilor ecleziastice ale primului mileniu creștin (structurat în trivium și quadrivium) care s-a accentuat în Renaștere, prin specializarea universităților în „realiste” (precum Academia padovană) și „umaniste” (precum Academia florentină). Snow observa, cu sfială, în anii ’60 ai secolului trecut, că, dacă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
niște semidocți. Ei stăpânesc fie domeniul artelor, al literaturii și al filosofiei (umaniștii), fie domeniul științelor naturii și al matematicii (realiștii). O despărțire care, așa cum am arătat în această carte, își are originea în cele două componente ale curriculumului școlilor ecleziastice creștine: trivium (artes sermocinales) și quadrivium (artes reales). Diferențele au fost amplificate de universitățile Renașterii. Este ilustrativă în acest sens deosebirea radicală dintre Universitatea din Padova (eminamente „realistă”, cu membri precum matematicianul Gassendi sau astrofizicienii G. Bruno și G. Galilei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]