1,083 matches
-
de a fi al lui Mary Crawford.15 Critică literară a marginalizat-o pe Fanny Price, la fel cum a făcut și familia Bertram și la fel cum ar fi procedat și publicul modern cu două secole mai tarziu, daca ecranizarea ar fi transpus imaginea fidelă a eroinei românului. Intervenția Patriciei Rozema în transformarea personajului principal a fost necesară pentru că filmul să poată avea succes comercial, însă, poate cu atat mai mult, acest fapt ar trebui să ne întoarcă spre original
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dată în istoria adaptărilor realizate după românele scriitoarelor britanice critică literară dedicată românului. Așa cum am văzut, modificările față de sursa literară sunt numeroase și de profunzime, afectând atât acțiunea și personajele, cât și mesajul transmis publicului. Cu toate acestea, în cazul ecranizării Patriciei Rozema, fidelitatea față de original, sau lipsa acesteia, nu trebuie tratată că un indicator de valoare. O astfel de comparație în cazul adaptării românului Mansfield Park nu ar conduce la nici o concluzie creativă. Tocmai prin lipsa de fidelitate și caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fidelitatea față de original, sau lipsa acesteia, nu trebuie tratată că un indicator de valoare. O astfel de comparație în cazul adaptării românului Mansfield Park nu ar conduce la nici o concluzie creativă. Tocmai prin lipsa de fidelitate și caracterul sau controversat, ecranizarea are marele merit de a ne readuce în atenție aspecte definitorii ale societății de la începutul secolului al XIX-lea și totodată de a ne face sa conștientizam că, în ciuda unei aparente evoluții, problemele fundamentale au rămas aceleași. Bibliografie Bibliografie primară
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
numeroase reflecții și analize. În ciuda diversității lor, cele mai multe dintre aceste cercetări au un punct de plecare comun. Atât literatura, cât și cinematografia sunt moduri de exprimare, modalități de manifestare a abilității de a da formă ideilor, sentimentelor și orientărilor personale. Ecranizarea operelor literare este, fără îndoială, o abordare creativă care necesită atât o interpretare selectivă, cât și abilitatea de a recrea și susține o tonalitate deja stabilită. În ceea ce privește telespectatorii, oricât de nemulțumiți ar fi aceștia de rezultat și de abaterile de la
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ea nu este atat de sigură de sentimentele ei față de el. Elizabeth și Darcy descoperă că au multe de învățat unul despre celălalt și nu vor să lase nici un detaliu să le scape, dacă vor să-și găsească fericirea împreună. Ecranizarea românului Mândrie și prejudecată are multe lucruri care atrag. În primul rând talentul actoricesc reușește să aducă la viață Anglia georgiana, în care sunt surprinse cu fidelitate locația și perioada românului, dar și conștiința de clasă și atitudinile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și atitudinile pe care aceasta le provoacă. De asemenea, pentru a reda profunzimea românului, scenariul include adesea dialogurile textuale consistente din român, bogate în ironie, umor și inteligența. La fel de importantă în film este și partea producătorilor, care reușesc în toate ecranizările să acorde o atenție deosebită costumelor de epocă, obiceiurilor și decorurilor. Deși sensul narativ și claritatea auctoriala sunt rareori sacrificate, într-una dintre ecranizări numeroase unghiuri de filmare și cadre par să facă adesea tocmai acest lucru și să depășească
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ironie, umor și inteligența. La fel de importantă în film este și partea producătorilor, care reușesc în toate ecranizările să acorde o atenție deosebită costumelor de epocă, obiceiurilor și decorurilor. Deși sensul narativ și claritatea auctoriala sunt rareori sacrificate, într-una dintre ecranizări numeroase unghiuri de filmare și cadre par să facă adesea tocmai acest lucru și să depășească motivația narativa. Efectul este de a transforma spațiul narativ în spațiu cultural, adică să predomine expunerea valorilor culturale și nu dramatismul situațiilor. Astfel, camera
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
blânzi, care ar putea proiecta o imagine mai deschisă a stăpânului sau, cu care Elizabeth să poată interacționa într-un final. În mare, însă, întreaga secvență de la Pemberley trimite semnale mixte telespectatorului. Durată întinsă a filmului, mai ales în cazul ecranizării că serial a românului, din 1995, permite regizorilor să prezinte o expunere aproape completă a subiectului și, în consecință, telespectatorilor le sunt expuse numeroase scene de divertisment, care implică personaje principale și secundare, care au fost însă omise într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
necugetate, pentru că în film amândouă să devină voci ale optimismului. Feminismul radical și problemele economice sunt aduse vizibil în prim plan chiar dacă, paradoxal, filmul susține conceptul conservator de căsătorie ca fiind scopul femeii în viață. În ciuda convingerilor sale politice mixte, ecranizarea Rațiune și simțire rămâne fidelă tradiției dramei culturale, în ciuda faptului că producătorii filmului sunt americani. De exemplu, toate locațiile și șeptelurile folosite sunt adecvate perioadei istorice, în fundal nu apar niciodată plante moderniste, iar costumația este adaptată perioadei românului. Vestimentația
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
până la filfizoni și matroane. Trecerea de la marele parc Norland la umilul Barton Cottage arată destul de clar amploarea declinului social, iar costumele și locațiile au un rol important în conturarea clasei și poziției sociale în acest film. Dar adevăratul succes al ecranizării vine din faptul că accentul rămâne pe relația dintre personaje și mai puțin pe comentariul social. Rațiune și Simțire este o expunere în mișcare reușită a românului, scenariul rămânând în general fidel evenimentelor și atmosferei pe care le regăsim în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
1972 al lui Iulian Mihu, în anii facultății, după ce citisem de două ori românul inspirator, Enigmă Otiliei de G. Călinescu (îl pregătisem pentru bacalaureat). Atunci, unul dintre primele mele gânduri a fost acela că, dacă ar fi apucat să vadă ecranizarea, marele G. ar fi fost încântat. Poate nu de la prima scenă, în care scenaristul Ioan Grigorescu, simțind nevoia unui "cârlig" pentru spectatori, a pus-o pe Otilia (Julieta Szönyi) să citească o scrisoare de la Felix (scenograful Radu Boruzescu, într-una
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
acceptabil. Cât despre Stanica Rațiu, rolul de șarlatan fără nici un Dumnezeu, dar totuși iremediabil simpatic, i se potrivește atât de bine lui Gheorghe Dinică, încât, pentru oricine a văzut filmul, personajul va purta veșnic chipul actorului. I s-a reproșat ecranizării că rămâne la suprafață românului, ratându-i sensurile profunde, insă singură greșeală a lui Iulian Mihu mi se pare alegerea unui titlu mistificator. Dacă filmul s-ar fi concentrat asupra triunghiului Felix-Otilia-Pascalopol, acordând mai multă atenție analizei și neglijând celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de Irina și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 2001. 14) Cantalapiedra Erostarbe, F. y Torres Monreal, F., El Teatro de vanguardia de Fernando Arrabal, Ed. Reichenberger, Kassel, 1997. 15) Carabăț, Dumitru, De la cuvânt la imagine. Propunere pentru o teorie a ecranizării literaturii, Editura Meridiane, București, 1987. 16) Chevalier, Jean și Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995. 17) Cocagnac, Maurice, Simbolurile biblice. Lexic teologic, traducere din franceză de Michaela Slăvescu, Editura Humanitas, București, 1997. 18) Druga, Ovidiu și Murgu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mod coerent poetica scenariului literar, aplicată în funcție de structură textului. Viziunea regizorala asupra textului poate scoate în evidență calități ale acestuia sau, dimpotrivă, diminua altele. De cele mai multe ori filmul reprezintă o adaptare liberă a textului literar, care respectă secvențe narative. Printre ecranizările românești reușite se numără adaptarea românului Ion de Liviu Rebreanu, în viziunea regizorului Mircea Mureșan din 1979. Scenariu:Titus Popovici. Muzică este semnată de Gheorghe Zamfir. Filmul este realizat în două serii autonome: Blestemul pământului și Blestemul iubirii. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
episoade intitulat Ion, prin remontarea materialului filmat și adăugarea unor secvențe noi. În 1984 s-a realizat o versiune scurtă a filmului (11 acte) pentru a fi difuzate în America. Revenind la versiunea lui Mircea Mureșan, cea mai cunoscută dintre ecranizări, amintim că personajul Ion este jucat de actorul Șerban Ionescu fiind rolul său de debut, Ana Ioana Crăciunescu, Florica Sorina Stănculescu, George Bulbuc Valentin Teodosiu, Vasile Baciu Petre Gheorghiu, Zenobia Leopodina Bălănuța, Ion Belciug Ion Besoiu, Maria Herdelea Tamara Buciuceanu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în film: hora de duminică, slujbele la biserică, tăierea porcului de Crăciun, nuntă Anei, înmormântarea Anei. Deși lipsesc câteva secvențe din român că, de exemplu, întâlnirile dintre Titi și Roza Long sau moartea lui badea Dumitru, vorbim, totuși, de o ecranizare cât se poate de fidelă a românului, cu interpretări de rol excelente. Dacă textul lui Rebreanu rămâne o capodoperă a românului românesc, filmul este o capodoperă a cinematografiei naționale. Patimă lui Ion de a se îmbogăți, de a deveni respectat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de noi mijloace expresive. Deși între ele s-au statornicit raporturi strânse, este incontestabil faptul că nu se pot substitui, chiar atunci când este vorba de opere bine cunoscute. Specificul lor le dă notă dominantă, fiecare apelează la un alt limbaj. Ecranizarea romanelor a reprezentat mereu un subiect controversat, plecând de la discuțiile despre similaritățile și devierile cu /de la text, pe care un film le presupune. După vizionarea unui film părerile sunt împărțite. Citind, construiești propria viziune asupra lucrurilor, ai propria reflexie asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
197. 11 "Noul performer al productivității, Mircea Daneliuc, continuă derivă spre filmul-parabolă, esopic, alegoric, la care-l constrânsese vechiul regim, împotriva cursului inițial, realistic și la timpul prezent, al operei sale, de la Cursa (1975) la Croazieră (1987), curs întrerupt odată cu ecranizarea unui român de epocă, Glissando din 1984" (în cap. "În trena "Deceniului Satanic"", din O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val, restaurația mediocrată și reformarea cinemaului românesc. 1,Editura Paralelă 45, 2011, p. 27). 12 Marian Tutui, O
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pp. 48-50. 13 Cristian Tudor Popescu, Filmul surd în România muta. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 253. 1 Fragment din teza de doctorat Personajul feminin în românele lui Jane Austen și în ecranizările acestora, susținută în 9 septembrie 2013 la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași. 2 Cf. Parrill, Sue. Jane Austen on Film and Television. A critical Study of the Adaptations. North Carolina: McFarland&Company, Inc., Publishers. 2002, p. 9. 3 Ibid. 1
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Dicționar-antologie de texte literare, Editura Paralelă 45, 2009, coord. Șindrilaru, Florin; Crăciun, Gheorghe, pp.451-452. 13 Nicolae Manolescu, Lectură pe înțelesul tuturor, Editura Aula, Brașov, 2003, pp. 41-42. 1 Dumitru Carabăț, De la cuvânt la imagine. Propunere pentru o teorie a ecranizării literaturii, Editura Meridiane, București, 1987, p. 55. 2 "La matière première filmique est déjà cependant une réalité particulièrement complexe. Să genèse est en effet marquée par une ambivalence profonde: elle est le produit de l'activité automatique d'un appareil
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
volume de nuvele și povestiri, cărora li se adaugă piese de teatru și eseuri. Prețuit ca maestru al narațiunii în Anglia, dar și în Europa și America, Trevor deține numeroase premii (Whitbread, David Cohen ș.a.), notorietatea fiindu-i sporită de ecranizările BBC, precum și de traducerea în limbi străine a operei sale. În românește au fost traduse "Colegi de odinioară" (roman de debut, 1969) și "Călătoria Feliciei" (1998). După "Copiii din Dynmouth" (1976) și "Nebunii sorții" (1983), romanul Citindu-l pe Turgheniev
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
greco-romană, dar și de Extremul Orient, Pascal Quignard debuta în 1976 cu "Le lecteur", urmat de "Carus" (1979), "Le voeu de silence" (1985), "Le salon de Wurtemberg" (1986), "Les escaliers de Chambord" (1989). Faima sa depășește granițele lumii literare, o dată cu ecranizarea romanului " Tous les matins du monde" (1991), apărut și în limba română la Editura Humanitas. După "L'amour conjugal" (1994), Quignard publică Terasse à Rome (2000), ce va fi încoronat cu laurii Academiei Franceze. În octombrie 2002 un nou premiu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a cunoscut și ea mai multe publicări (inclusiv, de dată recentă), fiind, probabil, una dintre cele mai bune alegeri editoriale pe piața noastră de carte străină din primul deceniu al actualului mileniu (succesul volumului se datorează, fără îndoială, și cunoscutei ecranizări omonime, din 1993, semnată de regizorul James Ivory, și susținută de remarcabilele partituri actoricești ale lui Anthony Hopkins, Emma Thompson, Christopher Reeve și Hugh Grant). Titlul parabolic (The Remains of the Day) ales de Ishiguro are două posibile conotații în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de aici și părerea majorității criticilor că ar fi un alter ego al lui Updike însuși), care intră într-o succesiune de întîmplări comice. Totuși, seria narativă (reprezentată numai de două romane deocamdată), cu rezultatul mediatic cel mai pronunțat (datorită ecranizării hollywoodiene), rămîne cea focalizată pe tribulațiile vrăjitoarelor (postmoderne) din New England: The Witches of Eastwick/Vrăjitoarele din Eastwick (1984) și The Widows of Eastwick/Văduvele din Eastwick (2008) cel de-al doilea roman continuînd eveni mentele paranormale din primul (redat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
inovative lexical gen Tolkien (era bun lexicolog și lexicograf , a știut cum și cât să inoveze), sau la redărea vorbirii vechi grecești în Troienele (celebra punere în scenă a regizorului Andrei Șerban), sau a limbii aramaice într-una din ultimele ecranizări de prestigiu privind patimile lui Iisus Hristos. Însă toate aceste exemple aparțin unor universuri artistice diferite. 47 Ne referim atât la bagajul de cunoștințe ale scriitorului ca om de cultură, cât și la posibilitățile acestuia de a le asimila artistic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]