5,962 matches
-
în care își adunau conștiincioși rămășițele viciului. Zonele aflate în lucru sunt măturate și aspirate atent la încheierea programului, iar camioanele și excavatoarele sunt dotate cu un soi de amortizoare, pentru a nu polua fonic orașul. Am trecut, deseori, pe lângă edificii în curs de finisare care arătau mult mai curate și mai îngrijite decât clădiri nou-intrate în funcțiune din România: fără un fir de praf, ba chiar străjuite de câteva ghivece mari de flori. Dacă, la capătul acestor rânduri fără pretenții
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de tsunami. Prin urmare, locuințele sunt proiectate de așa manieră încât să reziste unor seisme de magnitudine înaltă, fiind ridicate din materiale ușoare, precum lemnul și cartonul, pe o bază solidă de beton. În plus, aproape toate clădirile (excepție făcând edificiile de patrimoniu și zonele protejate) sunt demolate și reconstruite periodic, astfel încât, în maximum o jumătate de secol, fața unui cartier poate fi modificată până la irecognoscibil. În al doilea rând, minima geometrie expusă de orașele din perioada antebelică a fost pulverizată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
continuare. Religiozitatea cosmică În ciuda tuturor dubiilor pe care le am față de concepția mistică a naturii, reușesc totuși să găsesc ceva bun în "religiozitatea cosmică" a lui Albert Einstein care "se diferențiază de cea a omului simplu": Ce profundă bucurie în fața edificiului lumii și ce dorință arzătoare de cunoaștere, fie și doar a unei simple raze din splendoararea revelată de ordinea minunată a universului, trebuie să fi avut Kepler și Newton pentru a putea, într-o muncă solitară de mulți ani, să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aducea servicii deosebite. După cum am mai precizat în cartea mea dedicată istoriei cremațiunii în România secolelor XIX-XXI, mișcarea cremaționistă din perioada interbelică, după edificarea crematoriului Cenușa, s-a confruntat cu mari dificultăți financiare. În fapt, majoritatea lucrărilor efectuate pentru acest edificiu au fost făcute utilizându-se credite pentru fiecare dintre acestea. Ajutorul financiar dinspre Primăria București a fost valabil doar în primii ani după inaugurarea crematoriului, pentru ca ulterior acesta să se manifeste sub formula plății "incinerărilor administrative" (sociale) efectuate în contul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost vorba despre incinerarea unor cadavre nerevendicate de aparținători, unele provenind de la morga bucureșteană și, mai rar, a unor nou născuți). În aceste condiții lucrările angajate la Crematoriul Cenușa pentru construirea unui columbariu principal și a unui preconizat parc al edificiului, care ar fi cuprins inclusiv o monumentală fântână arteziană (conform planurilor arhitectului Ioan Trăjănescu), se ridicau la un cost foarte mare. Prin urmare, în Flacăra Sacră, la 1939, se publica un apel adresat tuturor membrilor societății, dar și simpatizanților cremațiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pildă de înălțimea morală la care trebuie să se ridice tot insul ce năzuiește cârmuirea sufletească a altora sau pe cea pământească, El își pecetlui viața cu cele // mai desăvârșite virtuți, între care umilința fu piatra unghiulară a întregului Său edificiu moral. "Cel ce vrea să fie mai mare, să fie sluga tuturor", zise Acela, care avea să-Și consfințească spusele prin puritatea vieții Sale; prin sfaturi și învățături gratuite; prin chinuri și răbdare fără margini și, să triumfe prin învierea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
implică, tocmai, cultura. Trebuie să confundăm viața fenomenologică absolută cu viața biologică, să o înțelegem în mod naiv pe prima pornind de la cea de-a doua pentru ca ansamblul fenomenelor de descompunere care perturbă organismele vii să fie transferate pe planul edificiilor sociale, pentru ca declinul și apoi prăbușirea acestora să apară la fel de "firești": civilizațiile sunt pieritoare, ca și indivizii, asta-i tot. Ca și indivizii biologici! Căci în ceea ce îi privește pe indivizii de care poate fi vorba în sfera culturii sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
servesc la figurarea și reprezentarea conținutului acestei compoziții estetice care este în realitate "mozaicul" însă, atunci, ce reprezintă ele, care este acest conținut care nu este îndeajuns calificat prin afirmarea irealității sale? La Daphni, ca și în cazul a numeroase edificii contemporane sau similare, este vorba de un ansamblu de scene religioase despre care spunem atunci când le cercetăm că "reprezintă" viața lui Hristos, precum și întâmplările personajelor care, într-un fel sau altul, au făcut parte din această viață. Astfel ni se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Piero sau Michelangelo, la care se adaugă o forță spirituală ce avea să se piardă ulterior), ci din cauză că structura procesională a constituției interne a ființei domina întotdeauna simpla sa reprezentare intuitivă și spațială. Concepția acestei structuri procesionale care face din edificiul religios microcosmosul realității metafizice și îi conferă o unitate propriu-zis spirituală își găsește dublul estetic în ansamblul reprezentărilor murale care, independent de unitatea lor estetică proprie, se înfățișează mereu ca fiind diversele părți ale unei singure și unice compoziții monumentale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în parte nu schimbă nimic, încă o dată, din realitatea sa. Ci, mai curând, această neglijare ar trebui să determine o reflecție asupra statutului unei astfel de experiențe și asupra motivelor pentru care, chiar și atunci când pe ea se întemeiază întreg edificiul științific, ea nu este niciodată luată în considerare. De fapt, lucrurile stau așa pentru că, negăsindu-se niciodată în prim-planul de lumină în care știința și conștiința în general își află obiectele, ea nu se înfățișează niciodată ca unul dintre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu era astfel decât ca praxis viu, ca expansiune a puterilor subiectivității organice și, astfel, ca realizare ultimă a subiectivității înseși și a Energiei sale. Să presupunem o lume în care nu mai există nici biserici, nici temple, în care edificiul cel mai modest și mai utilitar nu mai are deasupra un fronton, și nici nu mai este flancat sau precedat de o colonadă (ca la Efes) o lume în care organizarea muncii nu se mai înrădăcinează în subiectivitatea organică, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la Corral del Príncipe, pe punctul să se piardă cu firea. Pecetea și scrisoarea Strigătele gărzilor spaniolă, burgundă și germană schimbându-se la porțile Palatului ajungeau până la Diego Alatriste prin fereastra deschisă asupra uneia din marile curți interioare ale maiestuosului edificiu regal. Nu era decât un covor pe pardoseala goală de lemn, și pe el trona o masă enormă, Închisă la culoare, gemând de hârtii, catastife și cărți, cu un aspect la fel de solemn ca și bărbatul așezat În spatele ei. Omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ori niciodată. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA LABIRINTUL DE STICLĂ Cândva, exista un labirint din sticlă. Cât un oraș. Cât o țară. Nu se știe precis. De asemenea, nu se știe cine l-a construit, când și de ce; despre acest fabulos edificiu nu au răzbit, până azi, decât vorbe răzlețe. Totul e deformat de timp și de oralitate. Povestea de față nu își propune să reconstituie o istorie - ar fi imposibil -, ci doar să dea, pe cât posibil, un sens logic lucrurilor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu moartea. Se considera, poate, că fagurele acela din cleștar era un dar al zeilor. Locuitorii aduceau jertfe, sacrificând în zori, prin Marele Preot, un porumbel alb, iar în amurg un porumbel negru. Când soarele se ridica de-o palmă, edificiul aproape că nici nu putea fi privit, parcă era din foc, și doar în amurg se contura mai clar, când flacăra prindea să scadă, lăsând loc unui jăratic imens. De-a lungul timpului, în labirintul de sticlă intraseră zeci, sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
geometrie schimbătoare; toate coridoarele sunt, din vreme în vreme, orientate altfel! Doar zeii știu, cu adevărat, ce se petrece în labirint... Voința lor este cu mult mai puternică decât știința noastră...” Preocupat peste măsură de găsirea unor explicații logice privind edificiul acesta legendar, nu am observat că fereastra camerei mele - unica mea încăpere - a devenit neașteptat de mare... E cât un perete acum! Curios este faptul că și tavanul a devenit transparent! Și peretele din dreapta, și cel din stânga... Și podeaua, observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pătură în bandulieră; și eu am una, de aceea îmi este așa de cald. Parcă nici aer nu prea mai este, deși, de undeva, se simte, vag, o boare. Mă ridic și ies. Se circulă în toate direcțiile. Descopăr că edificiul - simplu în aparență - are o mulțime de coridoare, nici nu știi încotro să o apuci. Din exterior, grupuri de oameni străini de blocul nostru ne fac semne cu mâna. Presupun că de încurajare. Ori de rămas-bun. Dinăuntru nu le răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Badoiu Raluca Cu toate că nu este nici cea mai înaltă, nici cea mai veche sau cea mai mare din lume, catedrala Notre Dame din Paris este cu siguranță cea mai cunoscută. Timp de mai multe secole, acest edificiu a fost martor la toate schimbările prin care a trecut Franța: 80 de regi, doi împărați, cinci republici și două războaie mondiale. Catedrala, păzită de monștrii sculptați din piatră, a fost jefuită și aproape demolată în timpul Revoluției franceze, însă a
Câți ani crezi că a împlinit catedrala Notre Dame din Paris? by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80476_a_81801]
-
180 de ani mai târziu, caterdala era gata. Aici a fost încoronat, în 1431, regele Henric al VI-lea, iar în 1804, Napoleon a fost declarat împărat în fața aceluiași altar. Victor Hugo a scris despre puterea vizuală și sonoră a edificiului religios în "Cocoșatul de la Notre Dame".
Câți ani crezi că a împlinit catedrala Notre Dame din Paris? by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80476_a_81801]
-
mecenatului a funcționat impecabil, pilduitor. Și pe vremea lui Bruno Schauenburk (care în 1260 a ridicat localitatea la rangul de oraș), și pe cea a lui Karel Liechtenstein (care în 1664 a restaurat cetatea inițială, transformând-o într-un superb edificiu baroc). Până și astăzi, chiar dacă într-o nuanță de, să zicem, pianissimo, există iubitori de artă care investesc în proliferarea unor programe vitale pentru durarea efigiei de oraș eminamente cultural. Într-un fel, Kromeriz-ul seamănă cu Sighișoara noastră, numai că
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
Montană, care vor contribui la susținerea turismului local. Lucrările la vechea primărie au început în iulie 2011 și au fost recent finalizate: clădirea a fost reabilitată și mansardată, grupurile sanitare au fost echipate, iar terenul din jurul imobilului a fost amenajat. Edificiul, construit în 1899 și aflat în stare avansată de degradare în momentul începerii procesului de restaurare demarat de RMGC, va fi redat circuitului public, urmând să găzduiască un hotel. Viitorul hotel își va putea deschide porțile în curând, la finalul
Roșia Montană, restaurată după modelul Erzberg, Austria by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/78497_a_79822]
-
legal și de a încuraja spiritul concurențial apte să impună proiectele cele mai valoroase fără cheltuieli inutile din banul public. Una dintre primele legi înaintate Parlamentului de Regele Carol I a fost cea prin care guvernul ,era autorizat să construiască edificii publice în Capitală". Dar aceste construcții nu erau făcute oricum. Proiectele erau analizate de jurii internaționale din care făceau parte specialiști de reputație mondială. Astfel, din juriul care a selectat proiectul de construcție a Palatului Camerei Deputaților au făcut parte
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
Din cele opt proiecte prezentate în concursul organizat în anul 1890, învingător a fost cel cu motto-ul România aparținându-i arhitectului român Dimitrie Maimarolu. Cu acribie și pasiune Nicolae Șt. Noica descrie cu lux de amănunte epopeea construirii impozantului edificiu, începută abia în anul 1906, inclusiv detaliile pur tehnice ale proiectului, precum compoziția diverselor tipuri de materiale utilizate. Dincolo de povestea construirii Palatului Patriarhiei, albumul lui Nicolae Șt. Noica face într-un fel dreptate memoriei unor oameni cunoscuți astăzi doar la
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
ale proiectului, precum compoziția diverselor tipuri de materiale utilizate. Dincolo de povestea construirii Palatului Patriarhiei, albumul lui Nicolae Șt. Noica face într-un fel dreptate memoriei unor oameni cunoscuți astăzi doar la nivelul breslei lor. Chiar dacă, în drumurile noastre, admirăm zilnic edificii precum Palatul Patriarhiei, Cercul Militar Național, Biserica Armenească, Biserica Sf. Silvestru sau Casa Șomănescu, puțină lume fără studii și preocupări în domeniul arhitecturii știe că ele au fost construite după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu. Sau că inginerul George Constantinescu, promotor
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
Operele lor au durat peste timp și au învins vicisitudinile istoriei, fie că ele s-au numit războaiele secolului XX sau iresponsabilitatea distructivă a regimului comunist. Dacă în urmă cu mai bine de un secol, când au fost construite, splendidele edificii stârneau uimirea prin dimensiuni și simbolizau spiritul de avangardă, astăzi ele sunt pilonii de susținere și blazoanele de onorabilitate ale civilizației românești. Răsfoind splendidele albume ale lui Nicolae Șt. Noica nu se poate să nu iubești Bucureștiul și să nu
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
Bancă Națională a României a lansat, luni, în circuitul numismatic, un set de monetărie cu anul de emisiune 2011, cu medalie din argint, dedicat aniversării a 125 de ani de la începerea construcției actualului edificiu al Ateneului Român. Setul de monetărie conține monedele românești aflate în circulație: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani și comemorative de 50 bani (Aurel Vlaicu și Mircea cel Bătrân), precum și o medalie din argint, potrivit unui comunicat al
Set de monetărie dedicat Ateneului Român, lansat de BNR () [Corola-journal/Journalistic/68628_a_69953]