1,081 matches
-
fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și cum ăl percepe pe cel suferind această lume și cei ancorați efervescenței sale instabile? În ce constă raportul dintre ancorarea umană în temporalitate și cei doi poli afectivi extremi, fericirea și suferința? Cum este resimțit timpul în fiecare dintre cele două cadre și poziționări ontice? Suferința, ca experiență personală extremă, poate fi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cele mai elocvente contexte evocate aici drept sol fertil pentru aceste suferințe de ordin spiritual îl reprezintă fenomenul înstrăinării sau al pierderii definitive a celui drag. Complexitatea inter-relaționărilor și a inter-schimburilor concentrată bipolar între două suflete atinse de taina și efervescența iubirii ce-și dăruiește narcoza plutitoare pare de nedespletit orice încercare de fracționare și desprindere fiind aparent sortită eșuării ireversibile. Perspectiva și opinia comună ne spun aici că sfera ce învăluie asemenea unui basm insondabil doi oameni pătrunși de vârtejul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență a resorturilor profunde ce poartă imanentul efervescenței mundane. Dinspre deschiderea transcendenței el resimte, adesea, că survine acea dualitate dintre bine și rău ce se impune cotidianului fără a fi rezumat doar la nivelul și momentul său. Acest suferind își asumă transcendența nu numai ca început al dualismului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sunt damnați la o singurătate în mijlocul lumii sociale și nu în afara freamătului de cetate al conviețuirilor umane. Daca pentru cei a căror suferință s-a stins metamorfozele interioare remise de aceasta se păstrează în efectele lor, pentru cei constant îndurerați efervescența prefacerilor interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este doar o calitate interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
manifestă ca o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și pentru sine. Prin acest demers posibilitatea destabilizărilor în interiorul mundanului de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prezențelor și acțiunilor exterioare sinelui, o respingere a tentației de răspuns și replică la stimulii cromatici ce învăluie perforator unitatea ego-ului. Globul conștiinței se închide în forma-i sferică ce își asumă plutirea inviolabilă și distantă, suspensia depărtată și refractară efervescențelor împrejmuitoare. Re-strângerea la sine sau reculegerea indică o re-potențare a energiilor lăuntrice care abia astfel sunt concentrate într-o nouă răscruce, într-un alt nod de forțe și abilități chemate din consumarea epuizantă spre exterioritate. În mistica sa reculegere, credinciosul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
străin orb și surd la strălucirea și chemarea zeului pășește într-o arie a sacralității active, înaintează peste pământul sfânt al credinciosului recules asemeni unui spectru purtat de reflexele imitării. Acestui pelerin al mundaneității ce și-a uitat conștiința în efervescențele cotidianului i se refuză falsitatea expresiei la țărmul adevărului transcendent destinul său fiind revelat drept o parabolă a neîmplinirii spirituale. CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Sunt emblematice pentru gestația noii culturi și a unui corp social care se inventează mereu reunirile tinerilor pentru a vibra împreună în sunetul muzicii, spectacularizarea vieții publice (alimentată prodigios de televiziune), moda, publicitatea, telefonia mobilă, Internetul, multiplicarea reunirilor care trăiesc efervescența inconștientă a nevoii de a exprima și a trăi o necesară ieșire din sine, prin contopirea alterităților. Michel Maffesoli a ajuns la regândirea ordinii morale (de la "morala universală" la o multitudine de ordini morale) după un excurs sociologic îndelungat, pe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cauți originile cele mai secrete, astfel încât cuvintele utilizate să poată deveni cuvinte operante. Fără nici o îndoială, invizibilul este nucleul central de la care se organizează lucrurile umane. Centralitatea suverană, am spus eu, pe care trebuie să știi să o decriptezi în efervescența fenomenelor explozive sau în banalitatea vieții cotidiene. În acord cu simțul comun, gândurile cele mai penetrante știu bine că ideile sunt cele care conduc lumea. Nu rămâne decât să ne îndepărtăm față de conformismul intelectual. Chiar să-l disprețuim, într-atât
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
distanțarea față de doxa dominantă, această "opinie" mai mult sau mai puțin doctă al cărei motor principal este slăbiciunea sau lașitatea. "Să întoarcem stridia", recomanda Platon (Republica, 521c), revoluție a privirii care să fie în stare să înțeleagă, fără prejudecăți, importanța efervescențelor contemporane și să le măsoare efectele. Ceea ce implică să știm să ne delimităm de ceea ce s-ar putea numi "pelagianism" modern. Călugărul Pélage, negând păcatul originar, poate fi considerat, fie că o știm sau nu, ca fondator al pedagogiei raționaliste
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a separației, ci, din contră, de a înțelege realitatea ca un tot. În care imaginea deține deci un loc important. Eticile particulare induse de un astfel de nonconformism țin împreună materialismul și spiritualismul. Și, ca și în alte perioade de efervescență culturală, acest lucru creează un fel de realism magic care îi lasă stupefiați pe toți observatorii sociali. "Oameni teoretici" (Nietzsche), aceștia înțeleg cu dificultate setea de viață în aspectele ei încarnate. Încarnare pe care o regăsim în fanatismele religioase, dar
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fiind efemere nu sunt mai puțin reale. Atitudinea "contemplativă" care prevalează asupra pulsiunii politice, specifică generațiilor precedente, faptul că în raporturile sociale intuiția câștigă teren în fața asociațiilor gândite (partid, sindicate), faptul de a privilegia toate ocaziile care "transportă" (transport festiv, efervescențe diverse), toate acestea creează o atmosferă specifică, în care subiectul substanțial, care în tradiția occidentală ne era familiar, nu mai are importanță. Subiectivul tinde să lase locul "traiectivului" (G. Durand). Cu alte cuvinte, cunoașterii directe a legăturii intime dintre toate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care trebuie să-l construim, fie că slăvim sau batjocorim, prin intermediul legilor abstracte, bucuriile simple ale existenței. "Trebuie să fie" este în mod natural universal. Normativismul, care-i este consecința logică, nu poate decât să ridice bariere pentru a canaliza efervescența voinței de a trăi prin construcție dezordonată. De aici, ceea ce Carl Schmitt numește, pe bună dreptate, aceste "orgii ale legiferărilor"19, care au mai ales tendința să prolifereze atunci când instituțiile nu mai sunt în pas cu confuzia care se instituie
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
moduri: dorind atât de mult binele, se ajunge la contrariul său. Heterotelie! Efecte perverse pentru care istoria oferă numeroase exemple. Să reluăm această formulă a lui Renan care atinge punctul nevralgic: "Îl așteptam pe Cristos și a venit Biserica". Grația efervescenței, consistența așteptării mesianice lasă locul greutății instituției. Și se văd deja apărând rugurile, Inchiziția, jugul constrângerilor morale. În numele, bineînțeles, al Binelui și al Mântuirii pe care se presupune că o făgăduiește. Tot în numele Binelui, așa cum va fi el definit, Stalin
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care apar din nou în practicile și excesele tribale. Este vorba aici de un fel de înțelepciune sălbatică ce eliberează animalul care dormitează în fundamentul societal. Un soi de vertij al naturii în sânul culturii înseși traducându-se în toate efervescențele contemporane și operând astfel o dezidealizare a spațiului. Prin aceasta vreau să spun că aceste efervescențe, aceste ambianțe emoționale, această întoarcere violentă a afectului sunt mărturia saturării idealismului oficial și a primatului conștiinței de sine prin care se exprimă acesta
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
înțelepciune sălbatică ce eliberează animalul care dormitează în fundamentul societal. Un soi de vertij al naturii în sânul culturii înseși traducându-se în toate efervescențele contemporane și operând astfel o dezidealizare a spațiului. Prin aceasta vreau să spun că aceste efervescențe, aceste ambianțe emoționale, această întoarcere violentă a afectului sunt mărturia saturării idealismului oficial și a primatului conștiinței de sine prin care se exprimă acesta. Vertij al naturii pe care îl dovedesc numeroasele efervescențe contemporane, am putea spune tot atât de bine vestigii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Prin aceasta vreau să spun că aceste efervescențe, aceste ambianțe emoționale, această întoarcere violentă a afectului sunt mărturia saturării idealismului oficial și a primatului conștiinței de sine prin care se exprimă acesta. Vertij al naturii pe care îl dovedesc numeroasele efervescențe contemporane, am putea spune tot atât de bine vestigii sau, mai bine, adâncuri care stingheresc certitudinile raționale. Într-adevăr, este ceea ce resimțim în mod confuz: subsolul nu poate fi sondat în totalitate. În același timp, știm de asemenea că dacă adâncul este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
seva din reîntoarcerea "misterului", de înțeles aici strictissimo sensu: împărtășire a miturilor, legături comunitare, limbaje specifice, reactualizare a inițierii. Misterele grupurilor religioase de la sfârșitul Imperiului roman, acelea care se celebrau în bisericile medievale, precum și cele pe care le întâlnim în efervescențele muzicale din zilele noastre, sau în aceste ample liturghii pe care le reprezintă paradele de modă contemporane, mărturisesc din nou în fond același lucru: creația unei ambianțe emoționale în care fiecare este "prins". Mare mysterium insondabil în care și grație
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
au suscitat angoase și respingeri. Astfel, pe seama sectanților creștinismului, în momentul nașterii sale, s-au pus cele mai oribile infamii! Iar ceea ce se întâmpla în catacombele romane și în alte locuri secrete ale acestui cult misterios a suscitat numeroase fantasme. Efervescența religioasă șoca raționalismul serios al religiei statului roman. Printre numeroasele exemple în acest sens, putem de asemenea să amintim că instituirea vieții monastice și apoi, mai târziu, reformarea ei au fost percepute în egală măsură ca un mod de viață
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
despre etică imorală o fac pentru a atrage atenția asupra acestei conjugări a contrariilor care este fundamentul însuși al miturilor și care se joacă din nou în mitologia cotidiană a triburilor contemporane. Punerea în scenă a perversiunilor lor sexuale, a efervescențelor sportive, a demonismului lor muzical, a teatralizării corporale, toate acestea traduc dorința lor de comuniune cu imagos (arhetipuri) sălbatice, pânză freatică a oricărei vieți în societate. Mai degrabă decât obișnuita atitudine critică, o adevărată inteligență socială ne poate permite să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care, izolând sensibilul de spiritual [...] deposedează ființele de aura lor"42. Extrapolând ideea, aș spune că aura este colectivă, că ea este o expresie a acestei transcendențe imanente care face ca, prin "distracție" în grup, cu ajutorul dansului, al muzicii, al efervescenței și al altor expresii ale emoțiilor, individul să se contopească într-o entitate mai mare. Prin intermediul măștilor multiple el secretă partea de umbră, și făcând asta, se debarasează de ea. Etica particulară, legătura (liantul) grupală devine astfel un modus operandi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
multiple el secretă partea de umbră, și făcând asta, se debarasează de ea. Etica particulară, legătura (liantul) grupală devine astfel un modus operandi al socialității. Ceea ce este propriu sensibilității baroce întâlnește, de facto, simțul comun. Expansiunea pe care o exprimă, efervescența care este consecința acesteia este o modalitate de a spune că nu ne putem face că detestăm viața, când de fapt ținem la ea. Într-atât este adevărat că stilul excesiv nu este o negare a societății. Este un apel
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că în anumite momente ale anului, asemenea unui comput al calendarului liturgic, observăm adunări în "locuri sacre" specifice (locuri "conectate", pentru a folosi un jargon la modă). De exemplu, Barcelona, Londra, Berlin, unde tinerii, în căutarea acestui Graal care este efervescența, se adună pentru a vibra împreună în sunetul muzicii, pentru a priza "produse" interzise sau pur și simplu pentru a fi împreună. "Stare de congregare" (Durkheim) postmodernă. Pulsiune animală pe care nimic nu o justifică decât nevoia inconștientă de a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
așa cum remarcă Platon, că suspendarea judecății îi dă amețeli. "Uite-l cum se bâlbâie acum, într-atât se simte dezrădăcinat" (Theaitetos, 175d). Și totuși, este important să realizăm o astfel de dezrădăcinare, dacă vrem să fim capabili să înțelegem diferitele efervescențe prin care se exprimă cultura postmodernă. Așa cum au semnalat-o, în diverse moduri, toți fenomenologii, a gândi înseamnă a arăta și a permite, astfel, unui lucru să se arate 64. Suntem departe de acea demonstrație care, foarte adesea, nu face
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
subiect nu mai este actual. În ceea ce mă privește, spun asta de mult timp65. Dar este de ajuns, pur și simplu, să deschizi ochii pentru a observa că diferitele mulțimi post-moderne se sprijină în mod esențial pe dispariția subiectului în efervescența sau banalitatea grupului. Sport, muzică, religie sunt supuse acțiunii "legilor imitației". La fel și diversele instituții sociale, care sunt devorate de un tribalism galopant. Este momentul să recunoaștem toate acestea, dacă vrem să putem numi noua legătură socială în gestație
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]