1,310 matches
-
coreologii l-au primit cu interes pentru caracterul lui incitant. Proza lui B. din Urme pe piatră (1974) și Șteampuri fără apă (1979) se situează în tradiția lui Ion Agârbiceanu atât ca manieră, cât și ca mediu (Munții Apuseni). În Efigii (1987), B. le conturează lui N. Iorga, D. Caracostea, C. Brăiloiu, Ion Chinezu, Lucian Blaga, Petru Caraman, I. Mușlea, I. Breazu, Anton Golopenția și Il. Cocișiu „portrete spirituale”, pline de observații substanțiale. Astăzi, când avem în față o adevărată operă
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
1971; Istoria folcloristicii românești, București, 1974; Urme pe piatră, București, 1974; Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, 1976; Șteampuri fără apă, București, 1979; Poetică folclorică, București, 1979; Folclorul românesc, I-II, București, 1981-1983; Eseu despre dansul popular românesc, București, 1982; Efigii, București, 1987; Se face ziuă. Romanul anului 1848, București, 2001. Antologii: Antologie de proză populară epică, I-III, București, 1966; Petrea Făt-Frumos, București, 1967; Rumänische Volks Märchen, Düsseldorf-Köln,1969 (în colaborare cu Felix Karlinger); Horea și Iancu în tradițiile și
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
to be «always true» to her husband." footnote> Ducele a fost prezent la moartea regelui, în 1625, trei ani mai tarziu fiind asasinat. Buckingham a fost înmormântat la Westminster Abbey, lângă mormântul regelui Iacob. Pe piatră funerară se află o efigie cu inscripția"Enigma Lumii"."Magnificul mormânt al ducelui Buckingham se află în partea stângă a mormântului regelui Iacob; în partea dreaptă este mormântul (decorat cu statui de bronz care reprezintă Speranța, Adevărul, Bunătatea și Credința) a celuilalt iubit al său
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
artificial, așa cum e întotdeauna mobilierul la fotograf, pe un fel de măsuță rotundă, foarte înaltă - Charlotte, copil de doi ani, purtând o bonețică împodobită cu dantele și o rochie de păpușă. Poza aceea pe carton gros, cu numele fotografului și efigiile medaliilor pe care le obținuse, ne intriga foarte tare: „Ce are în comun femeia aceea fermecătoare, cu chipul pur și delicat, încununat de bucle mătăsoase, cu bătrânul cu barbă albă, despicată în două fuioare țepene, asemănătoare cu colții unei morse
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a mă însoți, continuă el, căci, cu toate că-s fideicomisul moșiei, cu toate astea vă spun, nu știu mai nemica despre ea, Aide, acompaniază-mă și mă condu la scumpele mele rude, care, cum se zice, s-ar afla acolo în efigie. {EminescuOpVIII 566} Am spus atuncea soției mele despre călătoria mea, ne-am pus în trăsura contelui și am purces, iară caii-i mâna servitorul său cel esperiat, care, afară de cunoștința misterelor bucătăriei și a camerăriei mai poseda și dibăcia de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sili chiar la o asemenea purtare pe toate țările de sub stăpînire-i. Încolo Innocețiu III îi mai îngăduia, după cererea episcopului Blasius, dreptul public și liber de-a bate monete, cu inscripția ce va crede de cuviință și cu propria lui efigie. În fine papa numi pe arhiepiscopul din Tîrnova, primat al noului regat, îl împuternici, pentru cazul de schimbare în domnie, să poată încorona și unge pe noul regent și-i subordină lui provinciile bisericești din Bulgaria și Vlahia. Campania lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rare. Ceea ce însă în realitate {EminescuOpXIV 342} nu e decât un fenomen singuratec, un dar care întrece orce pretențiune a vieții reale, aceea arta are de-a realiza neîntrerupt. Tot șirul tipurilor artei trebuie să nu ne prezinte altceva decât efigii a celei mai adânci vieți a spiritului. Și de-aceea pretențiunea ce-o facem cătră artistul dramatic ca el, întrupînd caracterele, să le formuleze astfel încît aparența lor sensibilă să fie adecuată cu ființa lor spirituală, așa încît în fizionomie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pregăti o surpriză celor ce cunosc chipul istoric, o surpriză însă a cărei efecte afară din marginele artei, căci el s-ar baza pe admirarea ce-o dăm actorului care-a putut să transforme cu-atîta abilitate individualitatea sa într-o efigie a unei personalități cunoscute de noi. Mult mai bine daca din mască ni vorbește deodată omul întreg și concret a cărui chip se arată, din dezvoltarea dramei, că e arătarea sensibilă corăspunzătoare a caracterului. Arta grimărei, care firește e afară de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
35 de grade la umbră. A fost întemeiată de nepoții lui Adam, fii nu ai lui Cain, cultivator sedentar și întemeietor de orașe, ci ai lui Abel, păstorul. Nomadul care trăiește în cort nu se poate încurca cu altare și efigii. Cultura deșertului nu cunoaște statuile și arhitectura. Cum să ne imaginăm un Panteon pliabil și portabil? Cum ar putea un fugar să care în spinare zeii imobiliari ai sedentarului, toate aceste piedici care cer mijloace de transport pe care nu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
zeii trăiesc, conform Upanișadelor, prin riturile îndeplinite de om . Revenind la firul principal al excursului nostru, trebuie să arătăm că omul se expune, ca “beneficiar” al imaginii sale, unor potențiale pericole. Acestea au legătură cu magia imitativă conform căreia, distrugerea efigiei cuiva îi atrage aceluia moartea; fenomene asemănătoare, de influențare a persoanei sau de conștientizare a ei sau a unor aspecte legate de ea, prin intermediul imaginii sau a unor obiecte ori fragmente (păr, unghii etc.) ce-i aparțin, sunt adesea amintite
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
e aceea de a arăta primejdia care apasă asupra cetății; o dată mort, primejdia aceasta nemaivăzută, difuză, ocupă și în cele din urmă pervertește întregul spațiu comun. Pe de altă parte, prezența lui Socrate (inclusiv în atitudinea față de moarte) rămâne semnificativă; efigia sa marchează problema pe care urmașii săi (și în primul rând Platon) o vor tematiza: „proiectul unei comunități în care filosoful să poată trăi, în care să poată trăi omul căruia îi revine practicarea grijii față de suflet și realizarea ideii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
căruia se întâlnea floarea gândirii libertine franceze. Cea care citește, meditează și redactează scrisori adresate lui Francisc de Sales este frecventată adesea și de către Thăophile de Viau care miroase a pucioasă: va fi închis pentru versuri licențioase, iar opera și efigia lui vor fi arse în public în Place de Grève! Tot aici îl vedem și pe Gabriel Naudă, medic, fondator al Bibliotecii Mazarine, teoretician al loviturii de Stat, membru al Tetradei împreună cu Gassendi și La Mothe Le Vayer - alt prieten
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
glas original, mai ales în cântecele dedicate pământului și plantelor” (Emil Manu). Dicțiunea poetică păstrează discret legătura cu modernismul, însă vizează mereu, dincolo de asociația contrastivă și imaginea epatantă, densitatea senină, transparentă și simplitatea spontană, muzicală. În acest sens, reprezentative pentru efigia poetului sunt și versurile din Ultima pălărie (1984). SCRIERI: Odihna neagră, cu un portret de M. H. Maxy, București, 1936; Muntele ascuns, Iași, 1938; Întâlnirea cu focul, cu un portret de Eugen Drăguțescu, București, 1944; Soare scufundat, București, 1966; Până
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
sau sforțată emoție artistică și mândră de durerile și bucuriile ei.” Publicația este structurată în rubrici care încearcă să acorde fiecărui domeniu gradul cuvenit de importanță, printre cele reprezentative fiind „Profiluri literare”, „Eșarfe”, „Sub semnul spiritului”, „Portrete în cărbune”, „Opinii, efigii, chenare...”, „Note. Cronici. Informații”. Se urmărește atent fenomenul literar din Basarabia, promovat cu insistență în numeroase articole, cum ar fi Literatura basarabeană de azi de Mircea Streinul, Prinosul Basarabiei în literatura românească de Pan Halippa sau Noua Basarabie literară, articol
ITINERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287639_a_288968]
-
-se în legendă: „Sara purpurie-i schimbă/ Zeghea-n mantă triumfală...” Aceasta e scenografia. Erotica, în spațiu ozonat, nu poate fi decât puritate: „Și să te iau cu mine sus,/ Departe unde lacrimi nu-s,/ În zări în veci senine.” Efigia lui Coșbuc din pasteluri stă ca model, pulberi din Noapte de vară fiind discernabile în al doilea panou din Icoane din Carpați. Nu în partitura propriu-zisă cu elemente precise, ci în melodia interioară. Structură fundamental lirică, I. abordează totuși poezia
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
decât ale mele. Fiecare carte a sa era însoțită de câteva rânduri frumoase. Și încet-încet volumele lui Alexandru Zub s-au adunat pe rafturile bibliotecii mele: Mihail Kogălniceanu. Bibliografie (1971); A. D. Xenopol. Bibliografie (1973); Mihail Kogălniceanu, istoric (1974); Vasile Pârvan, efigia cărturarului (1974, 2001), ultimele două distinse cu Premiul „N. Bălcescu“ al Academiei Române; Vasile Pârvan. Bibliografie (1975); M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne (1978); Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983). Pe lângă aceste cărți, de numele omului de știință ieșean s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997); Discurs istoric și tranziție, În căutarea unei paradigme (1998); Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură (2000); De la istoria critică la criticism. Istoriografia română sub semnul modernității (reeditare, 2000); Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (reeditare, 2000); Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală în România, în dialog cu Sorin Antohi (2002); Vasile Pârvan: dilemele unui istoric (2002). În același timp, a coordonat mai multe volume de studii tematice, cărora li se poate atribui aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
regenerării umanității o asigură, în viziunea lui, natura. Demonii veacului vor fi răpuși de „făpturi noi”, născute „din iarba aceasta nefiresc de verde, / De sănătoasă, plină de must” și unde „Maci uriași, cu frunțile de adieri fierbinți coapte, / Vor lumina efigii florale din cea mai îndepărtată noapte”. Asemenea altor poeți ai momentului imediat postbelic, L. anticipează modalități și experiențe lirice care aveau să se afirme începând din deceniul al șaptelea. Repere bibliografice: Emil Manu, Generația literară a războiului, București, 2000, 128-135
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
revoluționare ș.a.m.d. Volumul Teatru (1997), ediție de autor, reprezentativă pentru cei treizeci de ani de activitate teatrală, cuprinde Trilogia captivă: Cantonul de vânătoare, Rătăciți în amurg, Împăcare târzie, apoi zece piese grupate sub titlul Conversații provinciale, trei sub „efigia” Acasă, vieți destrămate, articole, cronici, eseuri pe teme teatrale, precum și un substanțial dosar de opinii critice și mărturii afective despre autor. În general, motivul cuplului situat într-un nucleu conflictual (Logodnicii mincinoși, Doi pentru un tangou), drama morală a unui
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
că publicistica lui este „însăși marca unei specificități moderne”. Și-a strâns o parte din texte în Retroproiecții literare (1973), volum în care intră studii, cronici, articole literare din perioada 1933-1944. Între meritele acestor pagini, și cu deosebire ale secțiunii Efigii și profiluri, este acela că tot ceea ce a scris despre Malraux, Faulkner, Montherlant, Amiel, Camões, Drieu La Rochelle era în epocă o noutate. Umbre pe pânza vremii (1985) este o carte de mărturii despre generația de scriitori care băteau la
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
de poezie („Știu, fără poezie aș păli”). Insidios, gândul morții îl face să implore patetic amânarea sentinței definitive: „Aș plăti Eternității tribut pentru cât îmi mai îngăduie / din timpul de dincolo să mai rămân aici” (Fast cronologic). Dacă în volumul Efigiile riscului (1978), mai mult decât în cele anterioare, „puseurile” patriotice, fără valoare estetică, își găsesc locul într-un fel de proză mai mult sau mai puțin rimată (Baba Novac, Cap de răscoală, Vlad, Coșbuc și 1907), în schimb, în Copacul
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
pentru specialiști și un interesant dosar de existență pentru publicul larg. SCRIERI: În țara toamnei, Cluj, 1929; Arderea etapelor, București, 1968; Obsesia verii, Cluj, 1972; Lucian Blaga inedit. Amintiri și documente, Cluj-Napoca, 1974; Patima albă, pref. Șerban Cioculescu, Cluj-Napoca, 1976; Efigiile riscului, Cluj-Napoca, 1978; Blaga inedit. Efigii documentare, I-II, Cluj-Napoca, 1981; Inscripții pe tăblițe de aer, Cluj-Napoca, 1983; Miraculoșii Alter Ego, Cluj-Napoca, 1985; Infinitul de fiecare zi, Cluj-Napoca, 1987; A patra dimensiune, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1989; Pelerin la Curtea
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
de existență pentru publicul larg. SCRIERI: În țara toamnei, Cluj, 1929; Arderea etapelor, București, 1968; Obsesia verii, Cluj, 1972; Lucian Blaga inedit. Amintiri și documente, Cluj-Napoca, 1974; Patima albă, pref. Șerban Cioculescu, Cluj-Napoca, 1976; Efigiile riscului, Cluj-Napoca, 1978; Blaga inedit. Efigii documentare, I-II, Cluj-Napoca, 1981; Inscripții pe tăblițe de aer, Cluj-Napoca, 1983; Miraculoșii Alter Ego, Cluj-Napoca, 1985; Infinitul de fiecare zi, Cluj-Napoca, 1987; A patra dimensiune, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1989; Pelerin la Curtea Miracolelor, Cluj-Napoca, 1991; Copacul ascuns, Cluj-Napoca
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
I Ghica, „obiect” al panegiricului, bun, generos, prudent, pios, priceput în ale politicii și furnizor al unor sfaturi pline de înțelepciune, „pedepsit” în științe și preferând zbuciumului de la curte liniștea conacului său, unde medita și „scriia”, este transformat într-o „efigie” pilduitoare ce trebuie impusă viitorimii. Oamenii, regnul vegetal și cel mineral, slujitorii lui Dumnezeu, țara sunt îndemnați să deplângă dispariția acestui mare bărbat: „Zic, dară, și voi pietrilor și liamnelor, să plângeți, / Și tuturor săracilor, de jale să vă stingeți
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
publicistica din anii când, în redacția revistei „22”, H. lua săptămânal pulsul societății postcomuniste timpurii. Autorul detectează două paradigme ale mentalității românești, proprii epocilor de reașezare și de confuzie istorică. Emblema uneia este Hyperion, a celeilalte, Mitică. Ambele funcționează ca efigii simbolice, dincolo de care se profilează un lung șir de alternative - morale, civice, politice, practice - articulate în două strategii existențiale polare, numite de eseist Utopia și, respectiv, Descurcăreala. Cea de-a doua paradigmă beneficiază de o atenție polemică aparte, mai întâi
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]