603 matches
-
școală. Eforia Spitalelor Civile din București a admis donația și a realizat ambele prevederi testamentare. Mai multe documente editate între anii 1929-1930 menționează proprietatea Ministerului Instrucțiunii și Cultelor asupra clădirilor fostei moșii Casotta: conacul, alături de clădirea destinată spitalului, construită de către Eforia Spitalelor Civile din București (legatara testamentară a donatorului) din donația lui Procopie Casotta, acestea fiind administrate de către Comitetul școlar înființat în aprilie 1930. Școala purta titulatura: Școala Inferioară de Meserii „Procopie Casotta”. Atelierele școlii funcționau în clădirile destinate inițial spitalului
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
funcționau o moară cu aburi și o școală mixtă cu 90 de elevi, fondată în 1878. Singura biserică din comună era cea de la mănăstirea Măxineni, construită de domnitorul Țării Românești Matei Basarab în 1638 și întreținută în acel moment de Eforia Spitalelor Civile. În acea perioadă, pe actualul teritoriu al comunei, funcționau și comuna Corbu (în aceeași plasă), și comuna Latinu, în plasa Vădeni din județul Brăila. Comuna Corbu avea în componență cătunele Corbu și Chioveanu, cu o populație de 1540
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
27 de ani de la prima atestare documentară a județului Brăila, în hrisovul lui Ștefan cel Mare din 1481. În perioada medievală și modernă, au apărut și s-au dezvoltat exploatații agricole aparținând unor mari proprietari ca spătarul Mihail Cantacuzino sau Eforiei Spitalelor Civile. Prima localitate atestată documentar este satul Filiu la 1830. Celelalte sate sunt menționate: la 1835 - Lișcoteanca, 1857 - Bordei Verde și 1906 - Șcheaua Nouă. Localitățile comunei sunt „sate de adunătură”, constituite în a doua jumătate a secolului al XIX
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
-lea, prin comasarea „târlelor” înființate în Bărăgan. Prin reforma agrară din 1921 în comună s-au stabilit locuitori din zona montană a județelor Prahova și Buzău, care au fost împroprietăriți cu loturi de teren, în urma exproprierii moșiei „Bordei Verde”, aparținând Eforiei Spitalelor Civile, fapt care va conduce la înființarea unei noi așezări în comună satul Vintilești, în partea de est a satului Bordei Verde. În august 1944 satul Filiu este distrus în mare parte de un bombardament al artileriei sovietice, fiind
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
comunei Bordei-Verde este Lișcoteanca, care apare în actul de donație din 1715 a spătarului Mihail Cantacuzino către ctitoria sa filantropică, Spitalul Colțea. Actul original de donație nu s-a păstrat, dar conținutul său se regăsește în actele de proprietate ale Eforiei Spitalelor Civile, de unde putem afla că aceasta stăpânea în județul Brăila, printre altele, „"moșiile Doiceasa, Șchiaua și Lișcoteanca, dăruite de spătarul Mihail Cantacuzino."” Următorul sat care apare în documente este Filiu. Originile satului nu pot fi urmărite decât începând de la
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
numele comunei, Bordei Verde. Momentul exact al înființării localității nu este cunoscut cu exactitate, dar cel mai probabil este vorba de anul 1855. Atestarea oficială a satului este legată de apariția în zona teritoriului comunei a unei noi moșii a Eforiei Spitalelor Civile, care era situată în prelungirea moșiei Filiu. Primul arendaș al noii moșii este Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram), care întemeiază satul clăcașilor noii moșii la circa 10 kilometri nord-est de Filiu, pe drumul mare al Brăilei
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
distribuirea beneficiilor economico-sociale, care avea să genereze mișcările de la 1907, câțiva ani mai târziu. Astfel, în vreme ce cele două comune aveau un venit anual de circa 4 lei/cap de locuitor (5.584 lei Bordeiul Verde și 4.022 lei Filiul) Eforia Spitalelor Civile obținea venituri de zeci de ori mai mari numai din arendarea moșiilor lucrate de țăranii din cele două comune: O etapă imediat următoare în evoluția administrativ-teritorială este sistematizarea localităților din zona actualului sat Constantin Gabrielescu, prin crearea unui
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Expediționar Otoman și aflat în compunerea Diviziei Rusești de Mașini Blindate, care apăra acest aliniament. Soldații care au luptat în război aveau să fie împroprietăriți prin reforma agrară din 1921. Împroprietărirea s-a făcut prin exproprierea moșiei Bordei Verde aparținând Eforiei Spitalelor Civile, consemnată în procesul verbal din 5 octombrie 1922 al "Comisiunii IV județene de expropriere, ocol Viziru", la prețul de 2.600 lei/hectar terenul arabil și 1.900 lei/hectar terenul de pășune din lunca Călmățuiului. Efectul principal
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
cu o minoritate de rromi (1,28%). Pentru 3,83% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,72%). Pentru 3,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prin Hotărârea Eforiei Școlare din anul 1838, năzuința spre învățătură și lumină a determinat înființarea unui număr mare de unități școlare în Țara Românească. Printre aceste școli a fost și școala Costești - Teleasca care ia ființă în anul 1845. Anul înființării acestei școli
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
în 1913, mocanii -în special cei mărgineni- au colonizat unele teritorii ale acestei provincii disputate deja cu multe decenii în prealabil. Mocanii din Tilișca sibiana au înființat localiatea Aidemir , aflată doar la 7 km. de Silistra deja prin 1860-1870. Aici, Eforia Școalelor românești a finanțat școli pentru copiii românilor mocani locali, în condițiile în care acest teritoriu era administrat de Bulgaria, ea însăși sub suzeranitatea otomană. Aceste școli se aflau sub aceeași tutelă ca acele destinate aromânilor din Grecia si Macedonia
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
celebrul impresar al "Adelinei Pati" și al "Eleonorei Duse", domnul "Schurmann", iar ziarul "„L'Indépendance Roumanie”", a fost gazda și patronul primelor reprezentații cinematografice în București. Pentru scurt timp cinematograful se mută în sala cea mare din clădirea de pe bulevardul "„Eforiei Spitalelor Civile”", apoi în sala "„Hugues”" ( vis-a-vis de vechiul Teatru Național) iar după o vacanță de vară din nou în localul ziarului "„L'Indépendance Roumanie”". De această dată cu spectacole permanente, atracția mondenă devenind un spectacol popular al bucureștenilor. Prima
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
continuat să se ruineze treptat. Grigore al II-lea Ghica, văzând că biserica „[...]au rămas slabă și foarte săracă[...]”, într-un act din 8 mai 1752, trece administrarea mănăstirii din mâinile urmașilor celor lăsați de Constantin Brâncoveanu în cea a Eforiei Spitalului Sf. Pantelimon din București, egumenul și călugării având a se ocupa de cele spirituale, iar spitalul de cele materiale. Această închinare avea să fie un contract în toată regula, prin care călugării, în schimbul administrării și întreținerii bunurilor (reparații, construcții
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
se ocupa de cele spirituale, iar spitalul de cele materiale. Această închinare avea să fie un contract în toată regula, prin care călugării, în schimbul administrării și întreținerii bunurilor (reparații, construcții etc.), dădeau o sumă anuală de 25 de taleri. Tot Eforia se ocupa și de numirea egumenilor, precum și de numirea și întreținerea a doi preoți pentru locuitorii din sat. Cutremurul puternic din 1802 dărâmă turlele bisericii, surpă zidurile și fisurează turnul de la intrare dărâmând partea superioară. Ceva reparații s-au făcut
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
toate au dispărul în incendiul din 1 decembrie 1855 care a mistuit în întregime chilile și anexele. În 1863, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, mănăstirea Brebu este desființată și reorganizată ca biserică de mir, pământurile și bunurile călugărilor trecând în patrimoniul Eforiei Spitelelor Civile care le-a scos la licitație. Casele domnești, și ele luate de Eforie, au fost transformate mai întâi în casă de vacanță pentru elevele de la azilul „Elena Doamna“, apoi în sanatoriu, preventoriu, între 1950 și 1957 în casă
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
Ștefănești, un sat (azi oraș) din județul Botoșani, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian și al Elenei Chiriacescu. Tatăl său Dumitru Luchian s-a născut în anul 1826 la Galați în familia serdarului Vasile Luchian, boier caftanlău și președinte al Eforiei orașului. Mama sa Elena Chiriacescu s-a născut la Perieți (Ialomița), în familia proprietarului agricol Iamandi Chiriacescu. Dumitru Luchian a fost comandantul Batalionului nr.3 de grăniceri si bun prieten cu Alexandru Ioan Cuza. În aprilie 1873, Ștefan Luchian împreună cu
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Facultatea de Medicină din Iași. Ion Enescu a urmat studiile liceale la Liceul Internat din Iași unde a obținut bacalaureatul în 1902. Urmează studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, între anii 1904-1911 fiind extern și intern al spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină, în anul 1912, pleacă la Berlin pentru a se specializa în patologie (1913-1915) lucrând cu profesorii și la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
1913-1915) lucrând cu profesorii și la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la Viena cu profesorul . După întoarcerea în România Ion Enescu a ocupat, între anii 1918-1920, postul de medic secundar al spitalelor Eforiei București. În acești ani se situează și debutul carierei universitare, întâi ca asistent (1919) și apoi ca șef de lucrări (1920) la Clinica I Medicală a Universității din București. Dupa 1920 a fost prosector al spitalului Colțea și, între anii
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
primei clădiri a fost așezată la 19 octombrie 1857, ca urmare a insistențelor depuse de caimacanul Alexandru D. Ghica. La ceremonia punerii „pietrei fundamentale” au participat alături de caimacanul Alexandru D. Ghica, reprezentanții diplomatici ai marilor puteri aflați la București, directorul Eforiei Școalelor, Gheorghe Costaforu precum și arhitectul Orăscu.
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
Acesta l-a înscris la București, la scoala "Sf. Sava" unde l-a avut ca profesor pe Gheorghe Lazăr și coleg pe Ion Heliade Rădulescu. Ulterior și-a continuat studiile la "Institutul grecesc" și că autodidact pe tot cursul vieții. "Eforia Școalelor" îl recomandă, în anul 1833, ca institutor la Scoala Națională din Pitești, după ce, în anul 1831 întemeiase prima școala românească la Giurgiu. Stabilit la Pitești, în anul 1833, s-a căsătorit cu Anastasia Balotă, înrudindu-se astfel cu familia
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
inaugurarea Universității Franceze din Strasbourg, iar la 22 noiembrie 1919, președintele de atunci al Societății, Marius Georgescu, este ales vicepreședinte al Confederației Internaționale a Studenților. În 1924, Societatea Studenților în Medicină, sub președinția lui Ion Simionescu, a sărbătorit, în Sala Eforiei Spitalelor Civile, 90 de ani de la înființarea primei „Școale Sanitare” în România - Facultatea de Medicină din București. În 1925, la împlinirea a 50 de ani de existență a Societății, președintele de atunci, Constantin Dănulescu, scria: În 1933 Societatea realizează primul
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
teren agricol necesar subzistenței acestora), pentru cimitirul credincioșilor greco-catolici și a celor ortodocși, întrucât până atunci românii nu aveau voie sa fie înmormântați în orașul Turda. A doua donație, despăgubirea bănească, a stat la baza fondării în anul 1866 a Eforiei Fondului Cultural, care a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
care a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
realizeze lucrări importante la biserică, înființarea unui fond care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean, Agapia Micușan și avocatul George Popescu, s-a ajuns
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean, Agapia Micușan și avocatul George Popescu, s-a ajuns ca parohia acestei biserici să fie cea mai puternică
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
Ana Câmpean, Agapia Micușan și avocatul George Popescu, s-a ajuns ca parohia acestei biserici să fie cea mai puternică din oraș, din punct de vedere financiar, devenind proprietara pieții orașului, construcțiilor din jurul pieței, fostul hotel "Elisabeta" (vechiul palat al Eforiei), noul palat al Eforiei (str. G. Lazăr, folosit pe timpul comunismului ca autogara) precum și a școlii construite vizavi de biserică (într-o aripă acum funcționează o grădiniță). În anul 1929 biserica greco-catolică avea deja iluminat electric și încălzire cu gaz metan
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]