735 matches
-
decît Heidegger, Elisabeth Blochmann, căreia filozoful îi mărturisește o constantă prietenie, este interlocutorul feminin ideal. Cultă, rafinată și cunoscînd îndeaproape familia gînditorului, Elisabeth devine încarnarea epistolară a unui duhovnic spiritual. Amatorii de picanterii erotice vor fi dezamăgiți: nici urmă de efuziune intimă între cei doi. De o parte, admirația unei tinere față de celebritatea lui Heidegger, de cealaltă parte, tonul sfătos și adesea protector al unui intelectual ce se simte flatat de interesul pe care i-l acordă tinerele studioase. Cum prestigiul
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
mai mult decât periculos de personală, e solipsistă. Iar asta în asemenea măsură încât nu o dată se ivește între paranteze o voce dedublată, cârcotașă, care-i pune căluș naratorului și căreia i se dă, sistematic peste fălci. Multe din eventualele efuziuni sunt în felul acesta temperate ironic și reinstaurate dictatorial. Și acum artificiul are consecințe tactice, delimitând cu finețe natura crizei individuale: aceea a bărbatului la patruzeci de ani, accentuată de un divorț la fel de neoficial pe cât fusese cununia, și aceea a
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
în prinvința conținutului. Din însemnările de jurnal nu aflăm mai nimic; ar trebui astfel să luăm aici în calcul observațiile pe care obișnuia să le facă pe textul manualelor pe care le citea. Într-o epocă ce căuta și aprecia efuziunile sentimentale în corespondența amicală, el se situa la polul opus, manifestând scepticism față de astfel de apucături. Scrisorile sale nu sunt decât completarea și continuarea ideilor pe care le-a expus în tratatele sale științifice și filosofice; ca atare, ele au
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
ei, isprăvi aflate în orizontul mitului. Nu doar vitejii în stare să ucidă, ca Siegfried, dragonul unor spaime primordiale, și să se scalde în sîngele lui, atingeau subit acest har, umplînd de presciență misterioasă universul. Acolo unde sufletul rîurește în efuziuni de dulce umilință creștină, făpturile înaripate își scutură neîncrederea și teama, Sfîntul Francisc le poate ține o predică, adunate cuminte în jurul jubilației sale, prevenitoare și calmă. Episodul, pe care Giotto l-a nemurit în ciclul picturilor din biserica superioară de la
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
era croit elvețianul cu înfățișare severă și dură, a cărei asprime contrasta cu finețea umorilor ce-i însuflețeau scrisul, cea mai potrivită expresie e cea de "introvertit resemnat": introvertit, deoarece avea o fire interiorizată sub imperiul căreia nu-și îngăduia efuziuni cotidiene, și resemnat, fiindcă intuia prea bine că schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a scris pînă în ultimele clipe al vieții și, potrivit mărturiei soției sale, și-
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
monarhia Vechiului Regim) și cea carismatică, în care „Șeful" n-are decît acoliți, legați de el printr-o adeziune strict personală și cărora nu le datorează nimic. Practica regimurilor totalitare, fie ele de dreapta sau de stînga, a îmbrățișat cu efuziune modelul carismatic, acordîndu-i, prin „cultul personalității", dimensiuni fabuloase și forme de manifestare grotești. Șeful este, prin definiție, excepțional și unic: „El trebuie să știe totul mai bine decît oricine" și „nu admite să se întîmple nimic care să nu fi
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni la limita dramatismului. În al doilea rînd, că pictorul nu este un simplu producător de efuziuni lirice și de lumini colorate, ci o adevărată punte între formele tradiționale și experiențele europene cele mai îndrăznețe. El trece, rînd pe rînd, de la construcția monumentală, realizată în planuri largi, în care amintirea lui Cezanne este încă vie, la compoziția
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al lui Dumnezeu, după cum sexul nu mai este privit, conform rețetelor curente, dojenitor și cu ipocrizii puritane, ci cu toată considerația care i se cuvine, ba chiar ca posibil subiect al unor efuziuni lirice foarte apropiate de pathosul reținut al rugăciunii. Sasha Meret Nu este nici pe departe un artist comercial și nici un pictor retinian. Lumea sa, cea lăuntrică și cea exterioară în aceeași măsură, este una necontingentă, transparentă, ambiguă și fundamental nonfigurativă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
parte, intelectual dedublat la sânge între dogmatismul stalinist, vehement și intolerant, și o mlădiere de suprafață, o fluiditate înșelătoare a vorbirii, un gust intrinsec pentru artele subtile, pentru ideile întortocheate, dat în vileag în clipe de neatenție sau de mare efuziune. Petru Dumitriu l-a numit «Malvolio» și a făcut din el prototipul intrigantului perfid. N-a fost numai atât: omul întruchipa o dramă, din păcate cea mai derizorie posibilă, a celui ce se confundă într-atât cu o îndatorire precară
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
într-un alter ego al condiției umane, și al miracolelor, poate și triumfătoare. ale acesteia dincolo... dincolo de stele. Valentin Răduțiu solistul Simfoniei concertante pentru violoncel și orchestră de George Enescu, a dăruit ascultătorilor, într-o viziune de mare frumusețe și efuziuni ale acesteia și ale unor altitudini ale virtuozității rar întâlnite în interpretarea acestei capodopere enesciene, o versiune de o noutate absolută. Trebuie să spun că în zeci și zeci de ani de zile am ascultat de multe, multe ori această
Un concert simfonic de excep?ie by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/83539_a_84864]
-
54"), uitînd că tot ce-i oțios e voluptuos, cu condiția să nu fie judecat sub unghiul rentabilității. În fine, autorul fuge cu orice preț de sentimentalism, pe care îl consideră simptomul vinovat al dulcegăriei superficiale, numai că repulsia față de efuziuni îl împiedică să aibă simț dramatic, de unde tonul rece cu care se judecă pe sine. E ca și cum, ferindu-se să fie patetic, alege o ținută sobră de joasă temperatură descriptivă, din cauza căreia pare o natură delicată fără înclinație spre stridențele
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
neîndoielnic, mulțumită de micile ei privilegii ca să riște a le pierde simpatizînd cu victimele. În realitate nu era ignoranță, era absența dorinței de a ști, deși parte dintre abominabilele realități le cunoștea”. Ca și: „Vădit anticeaușistă, dar și pro-stalinistă cu efuziuni și entuziasme penibile și impardonabile, Nina Cassian își face o mea culpa tîrzie, mizînd pe neștiința sau, pur și simplu, pe nerozia unui cititor neinformat”. Excelenta carte a Lianei Cozea ne îngăduie însă a vorbi și de o altă variantă
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
al intelectului) ori sub centură, la nivelul senzațiilor atavice, gregare. în Evul Mediu muzica era consecința unor trăiri spirituale intense, la înălțimea creierului, ca ecou de vrajă al dependenței de divinitate. Cîntul gregorian constituia măsura readucerii în auzul interior a efuziunilor acelor zile apuse cînd natura înconjurătoare își dezvăluia facerile nopților, facerile zilelor, și cînd lumea trăia cu pasiune taina veșniciei, crezînd nețărmurit în viața care vine. Astăzi, pasiunea nestăpînită pentru aventurile senzoriale, dincolo de faptul că este dăunătoare pentru spirit, duce
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
amărăciunii (a dezolării existențiale, ca spontană "filosofie") care mediază dramatic între extreme. Absolutul nălucește în articulațiile contingentului, în același anevoios proces al redobîndirii întregului refuzat: "! și senzualitatea caută eterul purificat ca un condor moartea senzualității injecție balsamică în trunchiul unei efuziuni mai generale" (Agamemnon șZileț). Însăși moartea se relativizează prin ascensiunea eliberatoare a trăirii purificate, "metafizice" , sub bolțile plenitudinii: "!nu e peren gustul cărnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasă pe cît credeam: se/ domolește fără motiv; vorbim/ apoi de
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
dar fără imaginație și lipsit de nerv. O susceptibilitate - mai generală, la poeții cei mai recenți - față de orice formă de patetism, sentimentalism sau metafizic stă trează, ca Big Brother, de-a lungul întregului volum, paralizând din fașă orice urmă de efuziune. Poemele se chircesc într-o expresivitate neutră, rece și cerebrală, amorțită la tot pasul de sentințe și definiții așa-zis tehnice (în fond, banale): „categoria este facilul prin definiție”, „normalul preferă durerea speranței”, „fără nuanțe/ totul este real/ iar drumurile
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
se prelinge/ peste canaturi/ sângele din pungă/ face peliculă” („rh-”). Ceea ce rezultă de aici e un minimalism de laborator, manierist și artificial, al cărui singur pariu pare acela de a spune cât mai puțin. Nici tehnicizarea limbajului, nici alergia la efuziunea lirică („răceala”) nu sunt defecte în sine, chiar și numai pentru că „Ochi roșii polaroid” al lui Gabi Eftimie sau „umilirea animalelor” lui val chimic au demonstrat, în ultimii ani, că se poate scrie bine-merci și în absența acestor ingrediente. Câtă
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
premier a conchis cu o observație: "Scena în care Traian Băsescu, se strânge la pieptul vicepreședintelui american, în timp ce acesta se ferește să-l îmbrățișeze, va rămâne antologică. Nu se poate să nu știi că americanii se feresc de gesturi de efuziune în public. Forțarea notei a creat o senzație de penibil".
Năstase, după Biden. "A creat o senzație de penibil" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30298_a_31623]
-
nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza caraghioasă, ridicolul situației. Într-un cuvînt, are predilecție pentru comedia de situații, nu pentru drama de caractere. Din acest motiv Pavlovici e un martor sulfuric, depunător de mărturie
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
aripi (2012), din colecția OPERA OMNIA, însumează selecțiuni din cele mai reprezentative din întreaga sa creație lirică. Trei decenii de „Iarbă solară” (1982), în ritm modernist, treaptă de inițiere „în ritmul umbrei de la răscruci”, o „Dimineață de cuvinte” (1987), netrișând efuziunilor generației sale, și-un „Joc alb” (1990), fugind cu spaima lumii în suflet, analizând și cugetând, fără a se tăia în „lama cuvintelor”. Poetul traversează apoi, „Poduri peste apele lumii” (1998), conștient că iubirea este singura care poate risipi toate
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
aceeași măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni dramatice. In al doilea rînd, aceea că pictorul nu este un simplu producător de efuziuni lirice și de lumini colorate, ci o adevărată punte între formele tradiționale și experiențele europene cele mai îndrăznețe. El trece, rînd pe rînd, de la construcția monumentală, realizată în planuri largi, în care amintirea lui Cezanne este încă vie, la compoziția
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al lui Dumnezeu, după cum sexul nu mai este privit, conform rețetelor curente, dojenitor și cu ipocrizii puritane, ci cu toată considerația care i se cuvine, ba chiar ca posibil subiect al unor efuziuni lirice foarte apropiate de pathosul reținut al rugăciunii. Sasha Meret Nu este nici pe departe un artist comercial și nici un pictor retinian. Lumea sa, cea lăuntrică și cea exterioară în aceeași măsură, este una necontingentă, transparentă, ambiguă și fundamental nonfigurativă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
sine stătător? Eric Marty, discipolul lui Barthes, iar mai încoace și omul care i-a îngrijit Oeuvres complčtes, în 5 volume, la Seuil, este categoric: Avem un titlu, un act de nominalizare. În opinia mea, nu-i vorba de o efuziune, ci de un proiect de scriitură în toată puterea cuvântului". La rându-i, Maurice Nadeau, directorul de la Quinzaine littéraire, ține să nuanțeze lucrurile: "Notația nu este încă o scriitură. Am putea doar să ne imaginăm ce ar fi putut deveni
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
lui Barbu Brezianu este, pînă în acest moment, singurul instrument de contracarare. în cele peste trei sute de pagini, format A4, personalitatea brâncușiană și lucrările din România ale sculptorului sînt prezentate în toate dimensiunile lor. Rînd pe rînd sînt inventariate, fără efuziune și fără interpretări voluntariste, cronologia brâncușiană în contextul cultural românesc, european și mondial, cronologia expozițiilor colective și personale, operele prezente în colecțiile românești, sculptura de interior, sculptura funerară și ambientală, machetele,desenele și schițele, lucrările care au figurat în colecții
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
dezvoltarea medicinii românești“. Dar și un mare matematician, Solomon Marcus, atât de aproape de lingvistică într-o zonă a cercetărilor sale, oricum cu o „bibliografie de filologie“ impresionantă. Cu Tudor Vianu relațiile par să fi fost nu reci, dar lipsite de efuziuni, în spiritul auster cultivat de profesor, atât de mult interesat totuși de preocupările confraților lingviști, de stilistica limbii literare, aspect dezvoltat în comunicarea despre „epitetul eminescian“ și în atâtea altele. Dintre relațiile lui Marius Sala cu nelingviști aceea cu Eugen
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
lor s-au intersectat totuși. Când Schubert și-a publicat prima compoziție instrumentală importantă - cele Opt variațiuni pe tema unei romanțe franțuzești, op. 10, pentru pian la patru mâini -, în 1822, lucrarea a fost însoțită de o dedicație plină de efuziune pentru Beethoven: „din partea adoratorului și admiratorului său Franz Schubert”. Dintre numeroasele relatări despre întâlnirile personale dintre ei, două se referă la această piesă. Anton Schindler, al cărui cuvânt nu este tocmai demn de încredere și care îi cunoștea pe ambii
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]