620 matches
-
se grupează sistemele politice contemporane nu sunt acelea în jurul cărora se grupau sistemele politice din trecut. Schimbările tehnice, economice, sociale și ideologice petrecute în secolele XIX-XX justifică în mare parte atât apariția sistemelor liberale democratice, cât și a celor autoritare egalitare. Anterior, sistemele politice tindeau să fie tradiționale inegalitare sau autoritare inegalitare. În prima din aceste două categorii intră monarhiile puternice în care caracteristică era loialitatea față de monarh; în a doua se încadrează monarhiile absolutiste de pe continentul european din secolele XVII-XVIII
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de sisteme politice în lumea contemporană Astăzi în lume există cinci grupe de sisteme politice, dintre care una, aceea a sistemelor comuniste, a pierdut vizibil din importanță de la finele anilor 1980. Aceste cinci grupe sunt constituite din sisteme politice liberal-democratice, egalitare autoritare, tradiționale egalitare, populiste și autoritare inegalitare. Sisteme politice liberal democratice Sistemele politice liberal-democratice includ țările din vestul Europei, America de Nord și Australasia, Japonia, Israel, unele membre ale Commonwealth-ului și în special India, și un număr de state latino-americane, deși cele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în lumea contemporană Astăzi în lume există cinci grupe de sisteme politice, dintre care una, aceea a sistemelor comuniste, a pierdut vizibil din importanță de la finele anilor 1980. Aceste cinci grupe sunt constituite din sisteme politice liberal-democratice, egalitare autoritare, tradiționale egalitare, populiste și autoritare inegalitare. Sisteme politice liberal democratice Sistemele politice liberal-democratice includ țările din vestul Europei, America de Nord și Australasia, Japonia, Israel, unele membre ale Commonwealth-ului și în special India, și un număr de state latino-americane, deși cele din urmă au
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la sfârșitul anilor 1980 pot fi privite și ele ca democrații liberale. Aceste sisteme politice constituie o grupă conform tuturor celor trei dimensiuni; ele tind să fie democratice, liberale și, din punct de vedere al substanței politicilor, nu sunt nici egalitare, nici total inegalitare. În ciuda diferențelor dintre aceste țări din punct de vedere al distribuției veniturilor și al serviciilor sociale, principiile normative reprezentate în sistemele lor tind să constituie un compromis între extrema egalității depline și cea a inegalității izbitoare. Într-
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pentru sprijin, în special prin alegeri, există o tendință de echilibru spre centrul dimensiunii scopurilor substanțiale. Există desigur variații de ambele părți ale acestei poziții de mijloc, dar atâta vreme cât formula liberal-democratică este în vigoare, aceste variații rămân mici. Sisteme politice egalitare autoritare Sistemele politice comuniste au tins spre un pronunțat caracter egalitar, pe deplin autoritar, dar și democratic într-o oarecare măsură. Țările din acest grup includeau Uniunea Sovietică, țările est-europene, China, Coreea de Nord, Mongolia și Vietnam, dar și un număr de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
spre centrul dimensiunii scopurilor substanțiale. Există desigur variații de ambele părți ale acestei poziții de mijloc, dar atâta vreme cât formula liberal-democratică este în vigoare, aceste variații rămân mici. Sisteme politice egalitare autoritare Sistemele politice comuniste au tins spre un pronunțat caracter egalitar, pe deplin autoritar, dar și democratic într-o oarecare măsură. Țările din acest grup includeau Uniunea Sovietică, țările est-europene, China, Coreea de Nord, Mongolia și Vietnam, dar și un număr de state din lumea a treia precum Cuba, Angola, Mozambic și Etiopia
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
al acestor sisteme politice este binecunoscut și incontestabil, deși multe dintre ele au evoluat către o coerciție mai puțin pronunțată. Este posibil ca această evoluție să fi generat colapsul regimurilor la finele anilor 1980. Sistemele politice comuniste au fost destul de egalitare, chiar dacă au existat îndoieli cu privire la acest aspect. Reacțiile populare mai degrabă negative la schimbările sociale care au avut loc în Rusia și în Europa de Est începând cu 1990 constituie un indiciu că regimurile anterioare au fost mai egalitare decât cele care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au fost destul de egalitare, chiar dacă au existat îndoieli cu privire la acest aspect. Reacțiile populare mai degrabă negative la schimbările sociale care au avut loc în Rusia și în Europa de Est începând cu 1990 constituie un indiciu că regimurile anterioare au fost mai egalitare decât cele care le-au înlocuit. Nu numai că în statele comuniste nu au existat concentrări importante de avere în mâinile indivizilor, în ciuda faptului că puterea managerilor și politicienilor a tins să compenseze parțial limitările asupra puterii economice a "capitaliștilor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
această acceptare este mai puțin răspândită, probabilitatea răsturnării regimului liberal-democratic este ridicată, deoarece în lipsa acestei acceptări există relativ puține mijloace de apărare a arenelor și a actorilor. Instituții și grupuri în sistemele politice comuniste În mod caracteristic, în sistemele politice egalitare autoritare precum statele comuniste determinarea arenelor a fost mai puțin clară, deoarece aceste regimuri au avut tendința să opereze pe baza unei ambiguități deliberate. De fapt a existat o diviziune între o suprastructură (politică) și o infrastructură (politică), cu două
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vor extinde treptat și în ceea ce a rămas din lumea comunistă la jumătatea anilor '90. Instituții și grupuri în sistemele politice tradiționale inegalitare Configurațiile structurale din sistemele politice tradiționale inegalitare sunt în contrast puternic cu cele din sistemele liberal-democratice și egalitare autoritare, din moment ce nu sunt în niciun caz produsul unor decizii deliberate, ca să nu mai vorbim de o impunere asupra unei structuri preexistente. Dintre toate sistemele politice, cele tradiționale au o configurație instituțională ce corespunde cel mai fidel structurii sociale. Într-
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
regim. Dar se întâmplă și atunci când, într-un sistem liberal-democratic, opozițiile dintre partide și dintre grupuri sunt atât de puternice încât guvernarea devine ineficientă. Apariția unui sistem politic autoritar inegalitar este adesea prezentată ca o alternativă la un sistem autoritar egalitar de tip comunist, deși există de fapt foarte puține cazuri în care instaurarea regimurilor comuniste a avut loc în acest fel. Astfel, Mussolini, Hitler și Franco au pretins că sistemele impuse de ei au fost cele mai bune "fortărețe" împotriva
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
spațiu în care sunt situate toate sistemele politice. În acest spațiu, din cauza imitării și/ sau a impunerii, sistemele politice sunt grupate în jurul unui număr mic de poziții. În lumea contemporană au existat cinci asemenea grupări, constituite din sisteme politice liberal-democratice, egalitare autoritare, tradiționale inegalitare, populiste și autoritare inegalitare. Configurația structurilor variază considerabil de la un tip de sistem politic la altul. În sistemele liberal-democratice, instituțiile constituționale ocupă o poziție marcantă; partidele și grupurile joacă și ele un rol foarte important, dar mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
recunoașterea, iar uneori chiar crearea noilor grupuri. Dacă grupurile ar fi fost consolidate cu adevărat și nu ar fi fost supuse ingerințelor, s-ar fi putut ajunge la starea descrisă de teoria grupurilor, însă în realitate statele liberale și autoritare, egalitare și inegalitare păreau a fi departe de acel model. Organizațiile de interese și mișcările În același timp, începând cu anii '60 societățile moderne nu păreau să mai poată fi descrise cu acuratețe decât dacă se lua în calcul o altă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
regimul. Conducerea nu este neapărat singura bază a acestor partide. Ele sunt adesea asociate cu o "idee", națională sau etnică, religioasă sau chiar de clasă. Un astfel de cadru de referință este deosebit de evident în cazul partidelor populiste sau autoritare egalitare de tip comunist. Acest lucru explică în special de ce în țările din lumea a treia s-a pus foarte mult accent pe naționalism. De fapt, unele grupuri, adesea relativ mici, sprijină cu adevărat partidele impuse. Partidele comuniste din Europa de Est au
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
exemple se întâlnesc și în Orientul Mijlociu, America Latină și Asia de Sud-Est. Ca rezultat, până în anii '70, majoritatea partidelor din lumea a treia puteau fi definite ca aparținând acestui tip, deși între ele au existat variații mai mari decât între partidele liberal-democratice, autoritare egalitare sau tradiționale, unul din exemplele cele mai concludente fiind cel al Uniunii Naționale Africane din Tanzania (TANU). În toate aceste cazuri s-a pus accent pe "dezvoltare" și pe participarea populară, în esență de tip "mobilizator". Aceste partide au fost
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
represiune care are loc în sistemele de acest tip variază în mod considerabil. Așa cum am observat, cele mai cunoscute sisteme cu un singur partid din perioada postbelică au fost sistemele comuniste. Scopurile lor sunt sau erau autoritare, relativ participative și egalitare, deși diferențe au existat atât între țările est-europene înainte de prăbușirea comunismului în 1989, cât și în Asia din acel moment, China îndreptându-se cu pași repezi înspre o economie de piață. În țările comuniste, majoritatea sistemelor cu un singur partid
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
scopului mobilizator i s-a dat o importanță considerabilă, spre exemplu în timpul revoluției culturale din China. Dar chiar atunci când nu i s-a acordat atât de multă atenție, el a rămas profund înrădăcinat în filosofia partidelor care propun ideologii autoritare egalitare și populiste. Această poziție îi ajută pe liderii acestor partide să își justifice politica de a persista în scopurile lor indiferent de opoziție și de a considera complet inacceptabilă orice mișcare desemnată să "abată atenția" populației de la aceste scopuri. Mobilizarea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
inacceptabilă orice mișcare desemnată să "abată atenția" populației de la aceste scopuri. Mobilizarea în țările comuniste și în țările lumii a treia Din cauza nevoii de a obține sprijinul populației în acest mod, partidele au avut o importanță crucială pentru liderii autoritari egalitari și cei populiști. În consecință, poate, liderii "carismatici" care au format partide populiste nu s-au preocupat prea mult de alte aspecte ale rolului partidelor nu au fost nerăbdători să vadă organizațiile create de ei sau moștenite de la predecesorii lor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pozitive" au fost privite chiar ca extensii logice ale protecției liberale despre care se vorbea în textele mai vechi. În al treilea rând, în statele comuniste și în anumite țări "progresiste" din lumea a treia, constituțiile au dat prioritate scopurilor egalitare în fața restricțiilor liberale, primul exemplu fiind acela al Constituției Uniunii Sovietice din 1936. Pe baza ideologiei marxiste care punea accent pe întâietatea bazei economice în raport cu suprastructura politică, aceste documente făceau apel la politici care să genereze libertăți "pozitive" de exemplu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
distincții majore. Ele variază din punctul de vedere al componenței, organizării interne, selectării mecanismelor, duratei și puterilor atât formale, cât și informale. Există guverne autocratice și guverne care își au originea în popor sau în reprezentanții săi. Există guverne mai egalitare și guverne mai ierarhice, guverne care par să dureze pe termen nelimitat și guverne efemere. Există guverne puternice și guverne slabe. Prin examinarea caracteristicilor executivelor naționale se observă că diferențele dintre ele sunt la fel de mari ca acelea din cadrul grupurilor, partidelor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
parlament; altele includ toate sau aproape toate partidele reprezentate în parlament și sunt cunoscute sub numele de mari coaliții (Riker, 1962: 149-68; Lijphart, 1984a: 46-66; Luebbert, 1986: 67-89, 233-47). Guverne colegiale Guvernele de tip cabinet sunt în principiu colective și egalitare: deciziile trebuie să fie luate de întregul cabinet. Caracteristicile colegiale constau în originile și bazele parlamentare ale cabinetului. Bagehot a exprimat acest punct de vedere în secolul al XIX-lea, afirmând că guvernul este "un comitet de control ales de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cel mult o guvernare colegială și în unele cazuri este chiar ierarhică. Tipuri de guverne de cabinet Se pot distinge trei tipuri largi de formule de cabinet, deși în sens strict există un continuum între cabinetele cu adevărat colective și egalitare (care sunt foarte puține), și guvernările ierarhice, uneori etichetate "cabinete prim-ministeriale". Cabinetele cu adevărat colegiale sunt acelea în care, adesea din cauza existenței unei coaliții, dar și datorită tradițiilor politice, prim-ministrul trebuie să se sprijine pe un grad ridicat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politic diferă puternic de valorile pe care le promovează forțele armate. De aceea există probleme fundamentale între valorile militare și cele civile în regimurile care pun accent, împreună sau separat, pe obiectivul participării democratice, pe mijloacele liberale și pe scopurile egalitare. Aceste valori tind să se lovească de noțiunile de disciplină și ierarhie afirmate de forțele armate. Problema se agravează când normele societății se schimbă drastic odată cu venirea la putere a unui nou regim sau guvern; dimpotrivă, modificările lente ale normelor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de obicei apropiată față de cea a forțelor armate; este mai puțin apropiată în alte etape de dezvoltare, o altă problemă fiind aceea că, în etapele de lansare și de dezvoltare, țării îi poate fi impusă o nouă ideologie democratică sau egalitară de exemplu, în momentul obținerii independenței; * Legitimitatea este la cel mai înalt nivel în etapele de subdezvoltare și de dezvoltare matură, în timp ce țările care se află în etapele de lansare și dezvoltare timpurie sunt caracterizate printr-un nivel ridicat de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
capitalist și legat de persoana lui Stalin, ci ca esența însăși a sistemului, desemnat și în același timp stigmatizat de cuvîntul cu rezonanță barbară ciudată "Gulag", exportat de Soljenițîn. Partidul comunist încetează a fi considerat ca fiind fundamentul unui colectivism egalitar; el se înfățișează ca fiind casta omnipotentă ce monopolizează puterea, care a fost acum reperată în spatele denumii codificate de Nomenklatura. Din acest moment, ideea identificării socialismului din URSS cu puterea clasei muncitorești, idee-sperietoare pentru burghezii anticomuniști și idee-torță pentru adepții
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]