2,036 matches
-
este, din punct de vedere gramatical, un verb la imperfect, a fost deseori explicată prin expresia, considerată subiacenta lui, ’ehyeh ’ašer ’ehyeh, din Exod 3,14-15. Cand Moise, trimis la cei din neamul sau spre a-i scoate din robia egiptenilor, îl întreabă pe Cel care-i încredințează această misiune care îi este numele pentru a-l putea spune israeliților, primește răspunsul: 14Wayyo’mer ’Elohm ’el Mošeh ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh; wayyo’mer koh Öo’măr li-bnQy Yiœer"’Ql ’Ehyeh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Domnul este pentru noi aici în toată slavă să.” (BS) Citatatul din 1 Samuel e strigatul de groază al filistenilor când chivotul este adus în tabăra evreilor: ei se tem de zeul/zeii acestora care le-au dat biruința asupra egiptenilor. Toate cuvintele ce conțin radicalul ’DR, printre care și adjectivul ’addr, conțin ideea de grandoare, de măreție. În Ps 76,5, ’addir este în paralelism și deci în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33,21, apare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
subliniat faptul că dezvoltarea hidrologiei ca știință a mers în paralel cu dezvoltarea tehnicii de folosire a apelor. Prin urmare, primele observații hidrometrice sunt legate de folosirea apei pentru irigarea terenurilor (4.000 ani B.P., before present). În acest caz egiptenii au făcut o serie de însemnări cu privire la regimul Nilului deoarece calitatea recoltelor era determinată de mărimea și momentul producerii inundațiilor acestui fluviu. În Antichitate s-au făcut observații hidrometrice și în bazinele fluviilor asiatice AmuDaria, Zeravșan (aflunet dr. Amu Daria
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Ambasada Egiptului la Londra. Dându-se drept angajați ai companiei de telefonie veniți să efectueze reparații, ofițerii de informații britanici au putut să planteze într-un telefon din apropiere un dispozitiv capabil să detecteze clar sunetele care se auzeau când egiptenii configurau setările inițiale ale aparatului. Cu aceste informații, spărgătorii de coduri britanici au putut să copieze setările respective pe propriul aparat, un model larg răspândit, și decodau pe loc comunicațiile egiptene cifrate. Operațiuni asemănătoare au necesitat instalarea unor dispozitive de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
impasului în care se găseau relațiile dintre israelieni și arabi și nu a mizat, de fapt, pe câștigarea lui. Deși ulterior a avut loc o răsturnare a situației pe câmpul de luptă, victoriile inițiale ale arabilor (în special, traversarea de către egipteni a Canalului Suez și străpungerea liniilor defensive ale israelienilor) au asigurat contextul psihologic pentru recâștigarea, în cele din urmă, a Peninsulei Sinai. Ignorarea posibilității de asumare a unor astfel de riscuri, străină experienței militare israeliene și americane, poate reprezenta un
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
celor necredincioși sunt în esență false. Adevărata cetate, așadar, este numai cetatea cerească, organizată pentru a asigura cetățenilor săi adevărata libertate, cea creștină: cetatea pământească nu are dreptul să fie numită astfel. De aceea, republica romană, imperiile asirienilor și ale egiptenilor, care au fost principalele actualizări ale cetății pământești realizate de păgâni, nu au fost, în esență, o adevărată cetate, pentru că au fost caracterizate de dezordine. În ciuda acestui lucru, Augustin se oprește îndelung asupra celei de-a doua cetăți tocmai pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
una literală și alta alegorică. Mai importantă este Disputa dintre Arnobiu catolicul și Serapion egipteanul (Conflictus Arnobii catholici cum Serapione Aegyptio), împărțită în două cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera a fost scrisă în jurul anului 454. Egipteanul Serapion este susținătorul monofizismului, foarte puternic în acea regiune, și lui i se opune Arnobiu, ca apărător al doctrinei Sfântului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărârile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril din Alexandria și de aceea ostilitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doctrinei Sfântului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărârile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril din Alexandria și de aceea ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întâmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sunt judecători, nu pot face altceva decât să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bar Edta afirmă că l-a învățat pe dinafară; în a doua jumătate a secolului al VI-lea, istoricul Evagrie scrie (Istoria Bisericii, I, 7) că în Oaza din Egipt Nestorios compusese o carte sub formă de dialog, dedicată unui egiptean anume, în care povestea într-o formă foarte prolixă toate evenimentele legate de conciliul de la Efes; spre sfârșitul secolului al XIII-lea, Ebed Jesu menționează această operă printre scrierile lui Nestorios. Însă, în epoca modernă, textul n-a mai fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în secolul al V-lea Două mari așezări monastice din deșertul egiptean își începuseră existența în anii 30 ai secolului al IV-lea: cea de la Nitria, la marginea deșertului occidental, fondată de Amun, și cea de la Sceti, întemeiată de Macarie Egipteanul patruzeci de mile mai la sud, într-o depresiune numită astăzi Wadi-el-Natrun, pe atunci în plin deșert și cu mult mai greu accesibilă, astfel încât călătorii care au scris Istoria călugărilor din Egipt nu s-au dus până acolo, ci au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au fost eliberați de către Dumnezeu din jugul opresorilor lor europeni. Ultimii dintre reformatorii protestanți, acești refugiați se vedeau ca pe niște noi israeliți și asemănau primejdioasa lor călătorie cu cea a evreilor din vechime, care au fugit de opresorii lor egipteni și, după ce au colindat În deșert timp de patruzeci de ani, au fost duși de Yahweh În Canaan, țara promisă. Liderul lor spiritual, John Winthrop, a spus micii sale turme chiar Înainte să debarce că erau „poporul ales”, chemat de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ordinea celor necredincioși sînt în esență false. Adevărata cetate așadar este numai cetatea cerească, organizată pentru a asigura cetățenilor săi adevărata libertate, cea creștină: cetatea pămîntească nu are dreptul să fie numită astfel. De aceea, republica romană, imperiile asirienilor și egiptenilor, care au fost principalele realizări ale cetății pămîntești, făcute de păgîni, nu au fost, în esență, o adevărată cetate, pentru că au fost caracterizate de dezordine. în ciuda acestui lucru, Augustin se oprește îndelung asupra celei de-a doua cetăți, tocmai pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
una literală și alta alegorică. Mai importantă este Disputa dintre Arnobiu catolicul și Serapion egipteanul (Conflictus Arnobii catholici cum Serapione Aegyptio), împărțită în două cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera a fost scrisă în jurul anului 454. Egipteanul Serapion este susținătorul monofizismului, foarte puternic în acea regiune; lui i se opune Arnobiu, apărător al doctrinei Sfîntului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărîrile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril al Alexandriei și, ca atare, ostilitatea Egiptului față de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doctrinei Sfîntului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărîrile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril al Alexandriei și, ca atare, ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întîmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sînt judecători, nu pot face altceva decît să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bar Edta afirmă că l-a învățat pe dinafară; în a doua jumătate a secolului al VI-lea, istoricul Evagrie scrie (Istoria Bisericii, I, 7) că în Oaza din Egipt Nestorie compusese o carte sub formă de dialog, dedicată unui egiptean, în care povestea într-o formă foarte prolixă toate evenimentele legate de conciliul de la Efes; spre sfîrșitul secolului al XIII-lea, Ebed Jesu menționează această operă printre scrierile lui Nestorie. în epoca modernă însă, textul n-a fost găsit decît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în secolul al V-lea Două mari așezări monastice din deșertul egiptean își începuseră existența în anii 30 ai secolului al IV-lea: cea de la Nitria, la marginea deșertului occidental, fondată de Amun, și cea de la Sceti, întemeiată de Macarie Egipteanul patruzeci de mile mai la sud, într-o depresiune numită astăzi Wadi-el-Natrun, pe atunci în plin deșert și mult mai greu accesibilă, astfel încît călătorii care au scris Istoria călugărilor din Egipt nu s-au dus pînă acolo, ci au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca ceea ce este făcut prin putere omenească să nu fie distrus prin putere neomenească. Cu adevărat, lucrurile pieritoare sunt lucrare a celor pieritori” (7, 15). Imperiul Roman va urma pur și simplu destinul altor mari imperii care l‑au precedat: egiptean, persan, grec și asirian (respectăm ordinea dată de Lactanțiu). Viziunea politică a apologetului este constant una organicist‑ciclică. Imperiul Roman este asemenea unui organism viu, care se naște, ajunge la maturitate, îmbătrânește și moare. Pentru a fi încă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tabernaculum suum Apedno inter maria super montem inclytum et sanctum; et ueniet usque ad summitatem eius; et nemo auxiliabitur ei) în felul următor: Iată cum tâlcuiesc ai noștri ultimul fragment al acestei vedenii despre Anticrist. În timp ce se va lupta cu egiptenii, libienii și etiopienii, distrugând aceste trei coarne din cele zece, el va afla că se ridică împotriva lui război dinspre Orient; va alerga cu oștiri nenumărate pentru a spulbera și a ucide pe mulți dintre dușmanii săi și își va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în capitolul 12 o reelaborare creștină a unui mit păgân. În concepția lui Gunkel, este vorba mai exact de mitul babilonian al confruntării dintre Marduk și Tiamat. Cât despre Bousset, el consideră că este vorba mai degrabă de mitul grec/egiptean al lui Leto/Isis persecutată de Piton/Seth‑Tiphon. Orice încercare de „reconstrucție” a genealogiei mitului rămâne mai mult sau mai puțin arbitrară, fantezistă chiar. Ipotezele prezentate de Gunkel și de Bousset au totuși o anumită valoare, prin aceea că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
desparte prelungirea Perei de Asia. E Întotdeauna o Îngrămădire nebună de toate neamurile, vârstele și treptele: funcționari În redingote, șalvaragii din popor, imami cu legătura albă; curzi ce-și aruncă papucii, lăsând să se vadă labele păroase și mușchioase, persani, egipteni, europeni cu pălării, lângă raiale cu fesuri, femei levantine, de un lux nebun, soldați de ai sultanului, marinari de pe staționare; francezi vioi, oacheși, germani cu ciocuri de barbă bălane, ruși greoi; numai cadânele, cu mersul de lilieci sperioși, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
altă mărturie clară a vechimii acestui mare praznic. În multe din mormintele vechi ale creștinilor au fost descoperite și coji de ouă. Se pare că acest aliment nu lipsea de la agapele ce se făceau în acele vremuri. În special la egipteni, oul era simbol al lumii și al eternității din moment ce forma lui pare a fi una perfectă și fără început. Pentru iudei, dar și pentru păgâni, ouăle erau simboluri ale creației și ale învierii. Creștinii, încă de la început, au legat de
ÎNVIEREA DOMNULUI – SĂRBĂTOARE OGLINDITĂ ÎN TRADIŢII POPULARE DEMERS SUSŢINUT ÎN FAŢA ELEVILOR PRINTR-O METODA ACTIV - PARTICIPATIVĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Amarandei Mihaela Tatiana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_911]
-
-se sigur anumite numere interesante. De asemenea orice măsurători ale unor lungimi implică erori sau imprecizii, care vor conduce la imprecizii și mai mari în calculul raportului dintre ele. De aceea este extrem de improbabil ca fie vechii babilonieni, fie vechii egipteni să fi descoperit numărul de aur și proprietățile lui. Această sarcină le-a revenit matematicienilor greci. Se presupune că numărul de aur ar figura în unele dimensiuni ale Parthenonului din Atena. Din aceleași motive descrise mai sus, prezența numărului de
FASCINAŢIA „NUMĂRULUI DE AUR”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela - Mariana Tasie () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_922]
-
credem că educația începea foarte devreme și se sfârșea numai la maturitate 10. 2.2.2. Curriculumul „Casei Vieții”tc "2.2.2. Curriculumul „Casei Vieții”" Scrierea hieroglifică egipteană era atât de veche la începutul Imperiului Vechi (2778-2723 î.Hr.), încât egiptenii îl uitaseră pe inventator și o considerau un dar al zeilor. În orice caz, în epoca predinastică (6000-3300 î.Hr.) existau deja numeroase „Case ale Vieții”, care nu erau simple școli de scribi, ci autentice ateliere de înțelepciune. Cel mai lung
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acest fabulos „curriculum al carierei” - care era în același timp un longlife educational curriculum - a beneficiat de un genial curriculum design ce a impus reforme educaționale, din ce în ce mai benigne, de integrare a școlii cu celelalte structuri sociale, politice și economice ale egiptenilor. Coerența, articularea pe orizontală și corelarea pe verticală a componentelor curriculare par fără cusur. Să fi fost egiptenii capabili de o atare inginerie socioeducațională? De la constructorii piramidelor ne putem aștepta la orice minune! 2.3. Curricula în Grecia antictc "2
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
genial curriculum design ce a impus reforme educaționale, din ce în ce mai benigne, de integrare a școlii cu celelalte structuri sociale, politice și economice ale egiptenilor. Coerența, articularea pe orizontală și corelarea pe verticală a componentelor curriculare par fără cusur. Să fi fost egiptenii capabili de o atare inginerie socioeducațională? De la constructorii piramidelor ne putem aștepta la orice minune! 2.3. Curricula în Grecia antictc "2.3. Curricula în Grecia antic\" În vremea sa, Aristofan vorbea deja, cu nostalgie, despre o archaia paideia (h
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]