2,955 matches
-
al XIV-lea și tu una dintre... dintre... (Schimbând tonul:) Ce-ai zice să ne Îndrăgostim? ROSALIND: Ți-am sugerat să ne prefacem. AMORY: Dacă am face-o, ar fi o iubire strașnică. ROSALIND: De ce? AMORY: Fiindcă, Într-un fel, egoiștii sunt capabili de mari iubiri. ROSALIND (răsfrângându-și buzele): Prefă-te. (Se sărută cu multă atenție.) AMORY: Nu-ți știu Îndruga fleacuri dulci. Dar ești foarte frumoasă. ROSALIND: Nu asta vreau să aud. AMORY: Dar atunci ce? ROSALIND (tristă): O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
complexă. Lumea a crescut atât de mare, că nu-și mai poate mișca degetele, iar eu plănuisem să fiu un deget important... - Nu-ți dau dreptate, l-a Întrerupt Tom. Oamenii n-au mai fost plasați În poziții atât de egoiste de la... de la Revoluția Franceză. Amory a negat violent. - Greșești considerând vremurile noastre, În care orice zărghit e un individualist, drept o epocă a individualismului. Wilson n-a fost puternic decât atunci când i-a reprezentat pe alții. De atunci a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de sâmbătă a venit o telegramă din care a aflat că Monsignor Darcy Încetase brusc din viață la Philadelphia, cu cinci zile Înainte. Atunci Amory a Înțeles ce anume Întrezărise printre perdelele camerei de hotel din Atlantic City. CAPITOLUL 5 EGOISTUL DEVINE PERSONAJ „Zac, cufundat adânc În greaua adormire, Cu vechi dorințe, până astăzi reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai rău decât omul acela sau decât celălalt. Știa că, În ultimă instanță, putea să ajungă la constatarea sofisticată că propria-i slăbiciune nu era decât produsul Împrejurărilor și al mediului; că adesea, când se enerva pe sine fiindcă era egoist, ceva Îi șoptea liniștitor: „Nu. Geniu“. Tocmai asta era o manifestare a fricii, acea voce ce-i șoptea că nu putea fi În același timp magnific și bun, că geniul Însemna exact combinarea acelor șanțuri și răsuciri inexplicabile din creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ușor. - Te cufunzi prea tare În tine Însuți, a auzit pe cineva șoptind. Iar apoi: - Ieși În lume și lucrează ceva. - Nu-ți mai bate capul... Își imagină un posibil comentariu viitor despre sine: - Da, da. Probabil că am fost egoist În tinerețe, dar am aflat repede că o prea intensă preocupare față de propria-mi persoană mă face morbid. Deodată l-a cuprins o dorință irezistibilă de a se lăsa ademenit de diavol - nu să iasă În calea diavolului În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oamenii plonjau orbește, ca apoi să fugă Înnebuniți Înapoi, strigând că l-au găsit... că au găsit regele invizibil, elanul vital, principiul evoluției... scriind apoi o carte, declanșând un război, Întemeind o școală... Amory, chiar dacă n-ar fi fost un egoist, ar fi Început orice investigație cu el Însuși. El era cel mai bun exemplu care-i stătea la dispoziție: așa cum ședea În ploaie: o creatură umană de un anumit sex, cu o anumită mândrie și silită de Întâmplare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vârstă s-a gândit puțin. - Ai dreptate, n-are nici o legătură. Dar sună ca și cum ar avea. - De fapt, a continuat Amory, el ar fi și mai rău. Clasele inferioare sunt mai limitate, mai puțin plăcute, iar la nivel personal mai egoiste și, În mod sigur, mai proaste. Dar asta n-are nici o legătură cu problema noastră. - Dar care este, mai exact, problema? Aici Amory a trebuit să tacă un timp, ca să se gândească mai precis care era problema. AMORY INVENTEAZĂ O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îngăduință tacită, ca să produc bani de un automobil pentru fiul cine știe cui... - Dar dacă nu ești sigur... - Nu contează! a exclamat Amory. Poziție mai rea decât a mea nu există. O revoluție socială m-ar catapulta la vârf. Bineînțeles că sunt egoist. Am impresia că am fost un pește pe uscat În prea multe sisteme depășite. Probabil că am fost unul dintre cele două duzini de colegi de studenție care au primit o educație decentă și cu toate acestea, ei l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a exaltare primitivă - erau două jocuri la care luase parte, diferite prin gradul de Înverșunare, dar legate Într-un fel care le distingea de episodul Rosalind sau de labirinticele povești care formau, la urma urmei, substanța vieții sale. „Sunt un egoist“, s-a gândit el. „Aceasta nu-i o calitate care să se schimbe când văd «suferința omenească», sau «Îmi pierd părinții», sau «Îi ajut pe alții». „Egoismul acesta nu este o parte oarecare din mine. Este partea mea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că o jumătate de oră de Tom și Jerry îi vor reda buna dispoziție și viziunea de ansamblu asupra umanității. Cu toată dragostea ei pentru acest rătăcit, cu toată datoria ei de a-l salva, Contesa avea și un scop egoist, pe care nu l-ar fi recunoscut nici în fața Sfintei Tereza, patroana ei spirituală: fără Horațiu, Contesa nu numai că ar fi fost lipsită de unealta cu care-și împlinea planurile, dar ar fi rămas practic fără jumătatea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
drept sau nu să intervenim în viața lui Popa. Dacă aici e Raiul, își spuse Horațiu, atunci cu siguranță, Doamne, mă auzi: fă să nu fie bine! Fă ca Maica Tereza să n-o lase să mă chinuie în continuare! - Egoistule! Contesa îi auzise gândurile. Drumul era lung și destul de plictisitor, având în vedere că Raiul se transformase acum în palatul Contesei. Ajunși în fața micului televizor alb-negru, ea îl legă pe Horațiu la ochi cu o eșarfă de mătase și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cauză decât tocmai existența libertății. Se vede pe tine. Mămica nu înțelege nimic, dar știe un lucru, și anume că lumea ar fi mai bună dacă și‑ar fi ascultat mai mult filosofii și artiștii decât propriul spirit meschin și egoist, lipsit de o viziune largă. Ar trebui să‑i creadă pe Beethoven și pe Socrate. Gemenii îi explică mamei că și non‑existența acestei mame ar fi imaginabilă și posibilă. Eu însămi v‑am născut, unul după altul. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Annei, e omul acesta care profită de ocazia (ce nu le e dată prea des celor de teapa lui!) de a se da la ființa asta tânără și cu siguranță neexperimentată și de a se folosi de ea în scopuri egoiste. Nu se zărește nici un tutore prin preajmă, deci totul e permis, poți să‑i dai fetei o lecție; cât despre cei doi derbedei care o însoțesc pe fufa asta mică, se vede pe ei că până la urmă n‑o să crâcnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste trebuie să amuțească și numai dorința de a avea un aspirator sau un frigider nou sau o nouă combină muzicală are voie să scoată capul, pentru a pune în mișcare schimbul de mărfuri și schimbarea. Schimbul de mărfuri se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și spune lucruri rele despre mic‑burghezii care l‑au aclamat cel mai tare pe Hitler și cu care fiul ei n‑ar trebui să aibă de‑a face. Acești oameni fără conștiință politică și‑au realizat profitul meschin și egoist pe spinarea minorităților. Hans trântește totul la întâmplare pe bancheta din bucătărie și‑și aruncă pantofii din picioare. Încadrată de rama în care a fost exilată pentru următorii ani (atâta timp cât se mai gândește cineva la el), poza tatălui mort se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta. Iar mai înainte a avut nespus de mult de suferit, ceea ce pe Hans oricum nu‑l interesează, el vrea să fie nespus de fericit alături de Sophie. Mama spune că ea nu și‑a învățat fiul să fie așa de egoist. Și nici tata nu l‑ar fi învățat asta. Degetul matern arată deja, ca de obicei, în direcția trăsăturilor iubite, dar aproape uitate, ale acelui chip. Hans spune (și tata n‑are decât să audă) că el va reuși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totuși, aproape că împotriva ei, am continuat să o consider atrăgătoare. Pentru gustul meu, era prea mult preocupată de nuanța părului ei blond, de lungimea unghiilor și de starea dinților, pe care și-i peria întruna. Prea vanitoasă și prea egoistă. Dacă i s-ar fi dat de ales între a-și face pe plac sieși și a face pe plac altcuiva, ea ar fi sperat că a-și face pe plac sieși ar fi mulțumit pe toată lumea. Convingerea că una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bani. Mama băieților nu mai sunase de două luni. Plecată de jumătate de an, muncea cu ziua pe unde apuca, nu reușea să agonisească nimic. Suna acasă când putea, când nu mai rezista de dorul copiilor. Se gândea că e egoistă dacă aruncă banii pe telefoane în loc să-i strângă și să le trimită băieților. Ultima dată, acum două luni, le trimisese 200 de euro. Darius, cel mare, avea grijă de casă, devenise după divorțul părinților, bărbatul casei. Mama se destăinuia lui
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
sunt contrare acestei declarații. Prin metode de exacerbare și extrapolare a unor principii bine definite prin termeni consacrați s-a ajuns la inventarea de noi termeni, prinși într-un limbaj lipsit de consistență și axat doar pe satisfacția imediată și egoistă. În foarte multe studii de specialitate se recunoaște rolul de participant activ al familiei în cristalizarea economiei, valorilor și comportamentelor moderne. În același timp, aceste valori sunt scoase din mediul lor firesc - familia, și puse pe seama unor realizatori externi - sisteme
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
în timpul mandatului său să viziteze muzeul. Nu, să nu credeți ca a pus să se facă un muzeu adevărat, a trecut, și muzeul a rămas în aceeași căsuța veche de zeci de ani. Dar domnul Costică GRUESCU nu este un egoist, și a donat și altor muzee din țară, din prețioasele sale exponate. Astfel că există săli Gruescu la Timișoara, Caransebeș, Iași , București. Piesele ,,grele'' ale muzeului sunt în mod special;,,macla japoneză a cuarțului'' îngemănare a doua cristale japonez si
GRĂDINARUL ,,FLORILOR DE MINĂ\ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361471_a_362800]
-
important. Ești plin de celălalt, ești tu dar ești toți, esti nimic dar ești totul, esti o mică parte dintr-un mare Trup (biserică) ești o firmitura dintr-un întreg. Care dragoste însă, te face cu adevarat liber? Acea dragoste egoistă pornită din dorința de posesiune, de a stăpâni trupul și sufletul celui pe care ți-l dorești aproape? Nicidecum! Dragostea este de fapt prezența lui Dumnezeu în viața noastră, este însăși Dumnezeu .“ Dragostea e forță care mișcă Soarele și celelalte
DRAGOSTEA CA LIBERTATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364051_a_365380]
-
dispărut de mult cu tot neamul omenesc. “Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” (Marin Preda) Pe cât de greu este să o dobândești la fel de greu este să vorbești sau să scrii despre ea pentru că ne lipsește, sau este puțină,si egoistă! Dacă am dobândi-o am fi asemenea Sfinților lui Dumnezeu, am fi Dumnezeu întrupat în om. Dragostea această care este “mai presus de toată dorirea” este perpetua, nu moare niciodată este Divină este necreeată, veșnică inexplicabilă asemenea Creatorului, este universală
DRAGOSTEA CA LIBERTATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364051_a_365380]
-
a te împăca cu anumite aspecte personale care nu sunt plăcute celor din jur. Am devenit altruiști-grandomani pentru a plăcea altora, pentru a ne plăcea nouă înșine, pentru a ne auto-satisface poftele nepotrivite, pentru a ne bucura micimea sufletului, devenit egoist. Altruismul adevărat este însă altceva, el caracterizează moralitatea, interiorul dar și exteriorul, un mod prin care poți dovedi bunătatea unei inimi căreia îi pasă de ceea ce se întâmplă. Conceptul are o lungă istorie în gândirea filosofică și etică. Termenul a
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]
-
nu pot umbla prin cruguri cu vreun piepten iubirea-mi s-a târî prin ierni - bolnavă... ...trupul bătrân - primăvăratic duhul văd trist: nu-ți pot aprinde-n ochi văzduhul... CREZ Dumnezeu nu e perfect: ar fi plicticos și teribil de egoist abia fiind imperfect e frumos - măreț - tragic viu și impresionant: El se caută - febril geniu copil în fiecare minunat amănunt al Creației Sale Dumnezeu nu e atotștiutor: dacă ar fi - „liberul arbitru” s-ar dovedi cea mai mare escrocherie - ipocrizie
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
să o dezvolți, dându-le celor din jur din darurile primite din partea provindeței: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare? Asta în cazul în care le ai. În caz contrar, trebuie să te autoanalizezi și să încerci să te lepezi de sinele egoist și rău, ambițios și plin de răutate care se gândește doar la interesul propriu, ignorând pe cei din jur și în primul rând pe Dumnezeu. Greu, nu-i așa? Ușor de spus! Pentru unii da, pentru alții e o mare
DESPRE BINECUVÂNTĂRI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362975_a_364304]