964 matches
-
în aorta descendentă; Ecografia transesofagiană evidențiază detalii ale valvei aortice și aortei ascendente [5]. Criteriile ecocardiografice de severitate a IA constau în principal în [5]: - semne specifice de IA: jet central regurgitant de egal sau peste 65% din tractul de ejecție al VS, vena contracta peste 0,6 cm. - semne de sprijin: „pressure half-time” peste 200 ms, mărirea moderată sau mai accentuată a VS în lipsa altor cauze, inversarea fluxului aortic holodiastolic în aorta descendentă, - parametrii cantitativi: volum regurgitant egal sau peste
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
IA severă și la orice modificare a simptomelor la IA medie / ușoară. CT scan evaluează dilatarea aortei, valvele bicuspide și structurile aortice în sindromul Marfan. Cateterismul cardiac cu aortografie evidențiază gradul IA cu determinarea performanței VS (volume ventriculare, fracție de ejecție, presiune endiastolică VS). Coronarografia este indicată la cei cu simptome de angină pectorală și la pacienții cu vârstă peste 40 de ani pentru excluderea leziunilor coronariene concomitente. EVALUARE Diagnostcul clinic se bazează pe prezența suflului diastolic, a semnelor periferice și
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
în evoluție sunt rare: > 1,3% pe an în prezența disfuncției de VS asimptomatice; > 0,2% pe an deces subit și 4,3% pe an având simptome, disfuncție de VS sau deces. - Vârsta, volumul sau diametrul end-sistolic și fracția de ejecție la repaus sunt factorii care prezic deznodământul final. La analiza multivariată, vârsta și volumul endsistolic, dacă este >50 mm prevăd o evoluție nefavorabilă. Date recente (Klodas și colab., citat de [5]) sugerează că ar fi mai potrivit să se utilizeaze
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
operat electiv și într-un centru cu experiență produce rezultate excelente precoce și tardiv [5]. Mortalitatea operatorie [5] în diverse studii este apreciată după cum urmează: Factorii favorizanți pentru insuficiență cardiacă sau deces post-operator sunt vârsta, clasa NYHA, FE (fracția de ejecție) de repaus <50% și ESD a VS > 55 mm [5]. STENOZA AORTICĂ Stenoza aortică (SA) valvulară constă în îngroșarea și fibrozarea valvulelor aortice și / sau sudarea comisurilor valvulare cu restricție de flux, încărcare de presiune a VS și hipertrofie de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
von Willebrand tip 2A) unice sau recidivante, tulburări de coagulare, angiodisplazii - risc crescut de infarct miocardic sau deces perioperator la pacienții cu SA care necesită intervenții chirurgicale necardiace. LEZIUNI CARDIACE ASOCIATE - Stenoze coronariene, hipoplazie anulară, de VS și tract de ejecție al VS, fibroelastoaza endocardică - Malformații arterio-venoase gastro-intestinale - Dilatare post-stenotica a aortei ascendente [1]. SEMNE CLINICE Bolnavii cu SA pot fi asimptomatici sau pot avea o lungă perioadă de latență. • Oboseală, dispnee, dureri precordiale (angină pectorală), sincopă de efort, astenie, insuficiență
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
grav - insuficiență cardiacă congestivă agravată de presiuni diastolice de umplere ridicate • Decesul subit poate fi atribuit unor aritmii - extrasistole, furnizare de O2 deficitară, modificări la nivel celular și bloc atrio-ventricular prin calcificare în vecinătatea sistemului de conducere. • Suflu sistolic de ejecție, dur, intens, 3-5 / VI, de aspect rombic (crescendo-descrescendo), mediosistolic sau tardiv, iradiat de la focarul aortic spre artera carotida dreaptă. • Șoc apexian energic. • Puls periferic de mică amplitudine, „slow rising”, „parvus et tardus”, uneori „trill” spre arterele carotide, în fosa jugulară
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
funcție VS decompensată (angina, sincopă sau insuficiență cardiacă congestivă) este mai importantă decât măsurarea ecografică a gradientului sau ariei valvulare în decizia de a indica înlocuirea valvulară [20,21]. Stenoza aortică care evoluează spre disfuncție VS și FE (fracție de ejecție) scăzută a fost considerată tradițional contraindicație de operație valvulară aortică. Carabello recomandă ca pacienții cu FE scăzută care au însă un gradient mare (>40 mmHg) să fie luați în considerare pentru operație, deoarece îmbunătățește supraviețuirea. Un VS capabil să producă
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
scăzută care au însă un gradient mare (>40 mmHg) să fie luați în considerare pentru operație, deoarece îmbunătățește supraviețuirea. Un VS capabil să producă un gradient peste 40 mmHg poate avea încă resurse de ameliorare a funcției. O fracție de ejecție scăzută, cu un gradient scăzut sunt semne avansate de decompensare a VS care nu se ameliorează după operație [20,21]. Ecocardiografia de efort cu dobutamină poate selecționa pacienții - stratificare de risc - cu SA și disfuncție VS (FE scăzută) și gradient
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
este o determinantă importantă a recurenței IT sau a IT reziduale, funcția VS, VD și presiunile influențează durabilitatea corecției. Măsurarea ancorării valvulelor și aria inelului tricuspid preoperator au prevăzut rezultatele precoce și de termen mediu ale anuloplastiei tricuspide. Fracția de ejecție a VS precoce postoperator și severitatea IT au determinat gradul IT la 1 an. Presiunea în VD a fost legată de severitatea IT tardiv postoperator. Aceste date identifică pacienții la risc de recidivă, care trebuie urmăriți atent și trebuie dezvoltate
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
care bombează în spre VS. Contracția tardivă a peretelui lateral al VS determină deplasarea ulterioară a septului interventricular în spre VD, astfel încât o anumită cantitate de sânge este reprezintă de fapt un volum pendulant în interiorul cavității ventriculare, scăzând considerabil eficiența ejecției. Activarea tardivă a mușchilor papilari determină închiderea incompletă a valvei mitrale și insuficiență mitrală consecutivă. În fine, activarea lentă a ventriculilor determină scurtarea diastolei, afectând atât umplerea ventriculară cât și recuperarea energetică a miocardului. Consecința acestor procese este o insuficiență
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
astfel încât este vorba despre o contracție izovolumetrică. Presiunea intraventriculară crește foarte rapid până în momentul când egalează presiunea diastolică din arterele mari, de 80 mmHg pentru aortă și 9 mmHg pentru artera pulmonară, moment în care valvele sigmoide se deschid, începând ejecția. Pe parcursul contracției izovolumetrice ventriculare, atriile se află în diastolă, presiunea la acest nivel crescând însă ușor datorită împingerii în sus a planșeului atrioventricular prin propagarea contracției ventriculare din spre vârfuri în spre baze. Faza de ejecție Perioada de ejecție durează
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sigmoide se deschid, începând ejecția. Pe parcursul contracției izovolumetrice ventriculare, atriile se află în diastolă, presiunea la acest nivel crescând însă ușor datorită împingerii în sus a planșeului atrioventricular prin propagarea contracției ventriculare din spre vârfuri în spre baze. Faza de ejecție Perioada de ejecție durează din momentul deschiderii și până la închiderea valvelor semilunare, ea desfășurându-se în două etape: ejecție rapidă și ejecție lentă. Ejecția rapidă începe din momentul deschiderii valvelor sigmoide, durând până la vârful curbei de presiune ventriculară, atingând aproximativ
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
începând ejecția. Pe parcursul contracției izovolumetrice ventriculare, atriile se află în diastolă, presiunea la acest nivel crescând însă ușor datorită împingerii în sus a planșeului atrioventricular prin propagarea contracției ventriculare din spre vârfuri în spre baze. Faza de ejecție Perioada de ejecție durează din momentul deschiderii și până la închiderea valvelor semilunare, ea desfășurându-se în două etape: ejecție rapidă și ejecție lentă. Ejecția rapidă începe din momentul deschiderii valvelor sigmoide, durând până la vârful curbei de presiune ventriculară, atingând aproximativ 120 mmHg pentru
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
însă ușor datorită împingerii în sus a planșeului atrioventricular prin propagarea contracției ventriculare din spre vârfuri în spre baze. Faza de ejecție Perioada de ejecție durează din momentul deschiderii și până la închiderea valvelor semilunare, ea desfășurându-se în două etape: ejecție rapidă și ejecție lentă. Ejecția rapidă începe din momentul deschiderii valvelor sigmoide, durând până la vârful curbei de presiune ventriculară, atingând aproximativ 120 mmHg pentru VS și 25 mmHg pentru VD. Presiunile din ventriculi sunt în această fază practic egale cu
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
împingerii în sus a planșeului atrioventricular prin propagarea contracției ventriculare din spre vârfuri în spre baze. Faza de ejecție Perioada de ejecție durează din momentul deschiderii și până la închiderea valvelor semilunare, ea desfășurându-se în două etape: ejecție rapidă și ejecție lentă. Ejecția rapidă începe din momentul deschiderii valvelor sigmoide, durând până la vârful curbei de presiune ventriculară, atingând aproximativ 120 mmHg pentru VS și 25 mmHg pentru VD. Presiunile din ventriculi sunt în această fază practic egale cu cele din aortă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sus a planșeului atrioventricular prin propagarea contracției ventriculare din spre vârfuri în spre baze. Faza de ejecție Perioada de ejecție durează din momentul deschiderii și până la închiderea valvelor semilunare, ea desfășurându-se în două etape: ejecție rapidă și ejecție lentă. Ejecția rapidă începe din momentul deschiderii valvelor sigmoide, durând până la vârful curbei de presiune ventriculară, atingând aproximativ 120 mmHg pentru VS și 25 mmHg pentru VD. Presiunile din ventriculi sunt în această fază practic egale cu cele din aortă, respectiv arteră
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
rezistență la trecerea sângelui; regimurile presionale diferite dintre inima dreaptă și stângă sunt determinate atât de forța contractilă diferită pentru cei doi ventriculi cât și complianța mai mare a arterei pulmonare față de aortă. Deși în condițiile unei frecvențe cardiace normale, ejecția rapidă reprezintă în jur de 1/3 din totalul fazei de ejecție, în acest timp ea determină golirea a 60 % din volumul bătaie. Ejecția lentă este cuprinsă între vârful presiunii ventriculare și momentul închiderii valvelor semilunare. În această fază presiunile
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sunt determinate atât de forța contractilă diferită pentru cei doi ventriculi cât și complianța mai mare a arterei pulmonare față de aortă. Deși în condițiile unei frecvențe cardiace normale, ejecția rapidă reprezintă în jur de 1/3 din totalul fazei de ejecție, în acest timp ea determină golirea a 60 % din volumul bătaie. Ejecția lentă este cuprinsă între vârful presiunii ventriculare și momentul închiderii valvelor semilunare. În această fază presiunile din ventriculi și arterele mari scad atât datorită încetinirii contracției ventriculare cât
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
și complianța mai mare a arterei pulmonare față de aortă. Deși în condițiile unei frecvențe cardiace normale, ejecția rapidă reprezintă în jur de 1/3 din totalul fazei de ejecție, în acest timp ea determină golirea a 60 % din volumul bătaie. Ejecția lentă este cuprinsă între vârful presiunii ventriculare și momentul închiderii valvelor semilunare. În această fază presiunile din ventriculi și arterele mari scad atât datorită încetinirii contracției ventriculare cât și a golirii ventriculilor și acumulării sângelui în vasele mari. Înaintea terminării
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
lentă este cuprinsă între vârful presiunii ventriculare și momentul închiderii valvelor semilunare. În această fază presiunile din ventriculi și arterele mari scad atât datorită încetinirii contracției ventriculare cât și a golirii ventriculilor și acumulării sângelui în vasele mari. Înaintea terminării ejecției, datorită golirii ventriculilor și umplerii vaselor mari gradientul presional între acestea se inversează, sângele din ventricul continuând însă să curgă în spre vasele mari în așa-numitul interval de inerție sau protodiastolă. Momentul închiderii valvelor semilunare este marcat pe curba
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
vasele mari de o mică incizură urmată de o undă ușor ascendentă (incizura dicrotă). Ea este determinată de tendința sângelui de a se întoarce spre ventriculi în momentul închiderii valvelor sigmoide, ciocnirea de acestea determinând o ușoară ascensiune presională. Pe parcursul ejecției ventriculii se golesc în special prin scăderea diametrului lor transversal, volumul de sânge împins în vasele mari, numit volum bătaie (sistolic) fiind de aproximativ 70 ml. Cantitatea de sânge rămasă în ventricul la sfârșitul ejecției se numește volum telesistolic, având
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
o ușoară ascensiune presională. Pe parcursul ejecției ventriculii se golesc în special prin scăderea diametrului lor transversal, volumul de sânge împins în vasele mari, numit volum bătaie (sistolic) fiind de aproximativ 70 ml. Cantitatea de sânge rămasă în ventricul la sfârșitul ejecției se numește volum telesistolic, având o valoare normală de 50-60 ml. Raportul dintre volumul bătaie și volumul telediastolic exprimă eficiența golirii ventriculare, purtând numele de fracție de ejecție. Relaxarea izovolumetrică Reprezintă prima fază a diastolei ventriculare, fiind cuprinsă între momentul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de aproximativ 70 ml. Cantitatea de sânge rămasă în ventricul la sfârșitul ejecției se numește volum telesistolic, având o valoare normală de 50-60 ml. Raportul dintre volumul bătaie și volumul telediastolic exprimă eficiența golirii ventriculare, purtând numele de fracție de ejecție. Relaxarea izovolumetrică Reprezintă prima fază a diastolei ventriculare, fiind cuprinsă între momentul închiderii valvelor semilunare și cel al deschiderii valvelor atrioventriculare. Pe parcursul relaxării izovolumetrice, pereții ventriculari se relaxează, presiunea intraventriculară scăzând rapid fără a se produce o modificare de volum
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ventriculare este în mod normal redusă (5-6 mmHg), situându-se pe porțiunea aproximativ orizontală a interrelației volum-presiune diastolică. Contracția izovolumetrică se caracterizează prin creșterea presiunii ventriculare până la valoarea corespunzătoare presiunii diastolice din vasele mari, fără modificarea volumului ventricular. Faza de ejecție este caracterizată printr-o creștere în continuare a presiunii intraventriculare prin contracția pereților ventriculari, dar cu o scădere a volumului ventricular care revine la valoarea telesistolică; diferența dintre volumul telediastolic și cel telesistolic reprezintă volumul bătaie. La sfârșitul acestei faze
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
funcției de pompă ventriculară. Inima primește o anumită cantitate de sânge prin umplere venoasă și expulzează o cantitatea de sânge sub forma debitului cardiac. Acesta depinde de umplerea ventriculară măsurată prin volumul telediastolic și () golirea inimii evaluată prin fracția de ejecție; produsul lor definește volumul bătaie care înmulțit cu frecvența cardiacă măsoară debitul cardiac. Factorii care determină umplerea inimii caracterizează funcția diastolică în timp ce factorii care determină golirea inimii caracterizează funcția sistolică. Funcția sistolică a ventriculului Exprimă capacitatea ventriculului de a se
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]