964 matches
-
Ironia sa, cu efecte în remodelarea limbajului, nu e numai o frână a emoției și un mod al defilosofării. Ilustrând ortodoxismul gândirist într-o manieră proprie, se orientează spre forme oculte, spre apocrif, în conotații sinuoase de magie tulbure. Pentru elegiacul excedat, chinuit de a fi „singur în singurătate”, o biserică în ruină, „inimă moartă”, devine - ca în Melancolie, poezia eminesciană - o oglindă a sinelui lânced: „E cântec sau rugăciune ce simt acum?/ E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
lungă etapă de contemplare în peisaj, odată cu Cântece de dragoste și moarte, titlul amintind de Cânt despre dragostea și moartea stegarului Christoph Rilke, recitativul devine psalmodic, de unde Cântec sau rugăciune, Cântecul de pe drum ori Cântecul întâiului domnitor, toate cu infiltrări elegiace. Noutatea e de a descoperi la pictorul suprafețelor clare un discret mister, ecouri ale spațiului în lumini vaporoase, difuze. Senzația de ambiguitate dintr-un Cântec de jale cheamă în memorie acel „parcă sunt și nu mai sunt” dintr-o confesiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
parfumul crinilor, o melodie nordică, aroma ceaiului -, într-un decor polar sau exotic (Metamorfoză, Reverie, Paharul fermecat). Erosul e dominant în „fantazii”, precum Moartea Narcisului, o capodoperă a lui A., Scrisoare și Ex-voto... Câteva poezii (Pastel, Fantazie), și ironice, și elegiace, prefigurează maniera lui A. Mirea sau lirica plictisului provincial. În Fantazii, versificația devine mai suplă, apar distihul, trioletul, cvintetul și octava și chiar o formă astrofică, iar lexicul cunoaște o infuzie de neologisme. Un capitol important al activității lui literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
compusă din „bucăți”, comparabile unor reîntrupări metempsihotice, întrucât fiecăreia îi corespunde un eu diferit. Dificila recompunere, cu ajutorul memoriei involuntare ori dirijate, are ca miză ultimă găsirea eului profund, primordial. Rareori subiectul momentului rememorat este însuși autorul, însă implicarea lui, fie elegiacă, fie reflexivă, este întotdeauna evidentă. Reminiscențe autobiografice sunt doar Revista nocturnă și Fata din dafin. Apropiate de acestea, Mama, Ex-voto, Tata, Mihail Kogălniceanu și A. D. Holban evocă persoane din cercul familial. Deși sunt proiectate adesea în fantastic, deși includ ceva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
marea” autobiografie. Exultanța în fața frumuseților firii, trăirea frenetică a evenimentului cotidian, surprinderea candidă a devenirilor firești sunt componente ale unei poetici de jurnal existențial, în care umbra înnegurată a morții, presimțirea ei dureroasă fac loc treptat unei gravități de factură elegiacă. Cantabilă și sonoră, desprinsă din trunchiul unei tradiții clasice de bună factură sau din cel al modernismului interbelic de tip tradiționalist, poezia lui C. se salvează de la caducitate prin transparența melodioasă a sonurilor, printr-o caligrafie discretă, prin spunere revelatorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
Lemaitre, Ivan Bunin, Walter Scott, George Sand, Ladislas Raymont, Leopardi, Fenimore Cooper, James Oliver Curwood ș.a., înlesnind popularizarea unor opere insuficient cunoscute la acea vreme de publicul larg. Poezia lui I. ar putea fi încadrată în zona lirismului descriptiv și elegiac. În volumele de versuri Balade (1919), Sub zidurile Troiei (1920), Umbre peste ape (1923), Cosânzeana (1924), Lauri și purpură (1929) și Chipuri de bronz (1930), scriitorul abordează teme consacrate, desprinse din mitologia greco-latină sau din istoria autohtonă. Nu există devieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
la revista „Ateneu” din Bacău, unde, începând cu 1990, este redactor-șef. Debutează în revista „Flacăra Iașului”, cu poezie, în 1954. Prezență discretă în lumea literară, definitiv legat de revista băcăuană „Ateneu”, A. este un introspectiv, urmăritor de aventuri regresive, elegiac în cadrele „vitaliste” ale poeziei și atent la meandrele psihologice chiar în plin dinamism epic. A debutat (sub un moto din Mateiu I. Caragiale) cu volumul Țara de lut sau Scrisorile blândului și însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
și noapte - / în valul din heleșteu / spărturi de lună”; „În balconul meu - / greierele nu știe / că ninge de ieri”. Volumul antologic bilingv Pasagerul de seară - The Evening Passenger (2001) cuprinde toată recolta poetică a autorului, de la poezia discursivă, cu nuanțe elegiace, la poemul scurt și la cel dialectal. S. scrie și proză umoristică, reportaj, eseu etc. SCRIERI: Interogația adevărului, Iași, 1981; Discurs despre judecata cea dreaptă, Cluj-Napoca, 1982; Exclamația muritorului, București, 1984; Cimitirul ploilor, Cluj-Napoca, 1985; Așezări pentru toate veacurile (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
iminența propriului sfârșit. Cântecul se lasă atins acum de o răscolitoare tristețe, poemele vorbind tot mai insistent de o „pământeană trecere”, de acea „înaltă destrămare” pe care i-o inculcă presentimentul unei prea timpurii risipiri în neant. Versul se încheie elegiac, în acorduri de recviem, făcând să se audă - remarca unul din interpreții lui -„muzica stelară” a unui suflet năzuind la o „supremă împăcare” a vieții și a morții. Cum premonitoriu vestea, „Poetul a plecat în primăvară,/ Cu tristețea toată-nchisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
de gol prin care trecuse deja o împăturisem o pusesem cu grijă în buzunar să o citesc în liniște acasă cu întreaga familie ca pe orice scrisoare de duminică” (Scrisoare de duminică). În Privighetoarea (1989) se accentuează elementul metafizic-vizionar, caracterul elegiac, livresc și discursiv, uneori abundă termenii neologici și parantezele: „Nu-mi mai dicta domnule poemele mele sunt scrise demult anotimpurile au trecut cuviincios de cuminți în fiecare am o naștere sigură privesc în cana cu ceai și nu-mi recunosc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
vechi costoboc, dac la înfățișare scoborât, ca și Iosif Costea de pe Columna lui Traian unde sunt sculptați aborigeni învinși. Cu pistoalele la brâu nu se cultivă nici grâul și nici nu curge oțelul în formele mașinilor dorite! A spus-o elegiac și didactic, fiindcă alura profesorală o păstrează mereu. A avut un strigăt elocvent și sincer. Mă dau bătut. Când Traian a cucerit Dacia, după sinuciderea lui Decebal, costobocii s-au supus în fața puternicului cotropitor roman. Șefii de triburi au exclamat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
este imaginar și ceea ce este real dispare: imaginea devine obiect și obiectul devine imagine. Fotografia stârnește o emoție ce este provocată printr-un accent de elemente atmosferice și prin folosirea unor forme sau tonalități vagi. Acestea duc la o melancolie elegiacă. Acest lucru se poate observa în Lapovița de Alfred Stieglitz: atmosfera este mediul unde putem deveni conștienți de toate elementele. Prin atmosferă se poate produce ideea de distanță. Elemente ca misterul, realul, fantasticul, imposibilul, etc pot duce la conturarea finală
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fâse "conservatrice" fra îl '14 e îl '24, bensì dopo, quando, cioè, viene tessuta la "religione della libertà". Quando la guerra finì, se Gentile ebbe toni affini a quelli nazionalisti relativamente al sangue versato, Croce ebbe un ben diverso registro elegiaco nel sottolineare come, dopo una guerra di quel genere, non potevano esserci né vinti né vincitori, né celebrazioni, mă solo la consapevolezza della tragedia. Detto questo, ciò non significa che anche Croce non fosse percorso da tensioni "rigenerative": più precisamente
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
artă. Ca poet, T. este considerat un „minor” (Marian Popa). Încă din primul său volum Autumnale, apărut în 1985, se observă câteva motive caracteristice pentru un împătimit cunoscător al lui Shakespeare. De altfel, forma preferată este chiar sonetul, subsumând versuri elegiace, uneori patetice, eminamente erotice, dar și meditații asupra morții. În Ostrovul iubirii (1986) poeziile, alcătuite din câte patru catrene, pot fi citite într-un flux continuu, ca un singur poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
autenticistă, „chiar dacă i-ar lipsi perfecțiunii un deget”. Nevoia confesiunii și a regăsirii identității de sine prefigurează de pe acum motivul recurent al oglinzii, în timp ce glisarea livrescă dinspre realitate spre imaginar se realizează printr-o spectaculoasă trecere „prin flăcări”, iar sentimentalismul elegiac alternează cu cel grav, solemn, aflat sub controlul lucidității. Constituindu-se ca motiv central în Preludiu pentru trompetă și patru pereți (1992), oglinda pare a fi suprafața care degrevează ființa de o falsă interioritate și recreează imaginea exteriorului, prin definiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
apropierea de o poetică retardat tradiționalistă. Celebrând soarele, marea, pământul, focul, versul se lasă mișcat de sensibilitatea unui spirit modern, trecut prin filieră romantică și simbolistă. Poetul va ține, de altfel, să-și sublinieze, și încă apăsat, condiția de solitar elegiac, atins de răul lumii și al veacului, și atunci gesticulația sa lirică o amintește pe cea bacoviană. Acest romantic întârziat nu-și găsește, însă, decât rareori, și doar fragmentar, expresia pe măsură. Prea mult subminate de un verbiaj abstract, versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
partea științifică revista aduce o abordare din perspectivă clasică a ideilor timpului, partea literară oscilează, în poezie, între poemul eroic, prin Ioan S. Nenițescu și George Murnu, care debutează aici în 1887 (Către Pind, sub pseudonimul Apindor Diselli), și intimismul elegiac, prin Eisabeta M. Z. Ionescu ori prin junimiștii Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle și Samson Bodnărescu, nedepășindu-se un registru minor. În schimb, se tipărește consecvent literatură populară: versuri culese de Ioan S. Nenițescu, balade adunate de preoții Al. Popescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290072_a_291401]
-
conducerea unui comitet redacțional format din F. Carp, Pavel Chihaia, V. Georgescu, Ion Sasu. Revista de literatură, R.n. publică proza scurtă, poezie, cronici, informații. Colaborează cu versuri Constantin Cionea, Ion Dumitrescu (ambii fiind autori de poeme în cheie romantică minoră, elegiaca), Niculae Martin. Proza aparține lui Mircea Novac, S. Tabacu și lui V. Georgescu (memorialistica). Pavel Chihaia publică două nuvele (O moarte tragică și La poarta întunericului), cu puternice ecouri din Ernest Hemingway. Mai apare studiul Barbu Delavrancea, nuvelist, semnat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289240_a_290569]
-
reunește notații lirice, caligrafii, miniaturi, confesiuni, în care palpitul unei sensibilități delicate e traversat - adesea ca de un fir subțire, diafan - de reflecție. Ulterior va scrie și poeme de alt gen, mai consistente: contemplative, meditative, „de sentiment”, multe în notă elegiacă. Autorul operează adesea cu mijloace ale prozodiei clasice, comunicând însă efuziuni romantice, bine temperate prin intelectualizare. Rețin atenția în special gingașe cadențe de timbru blagian postbelic: „Prăpăstii moi cu umbre calde / ivesc măceluri printre raze; Zvon aprig, necurmat, în tâmple
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
sunt adevărate „memoriale de sentimente”. Afiliat de unii critici liricii ardelene, în descendența lui Lucian Blaga sau a lui Radu Stanca, catalogat de alții drept un „tradiționalist emancipat” (Marin Mincu), V. este mai de grabă „un suflet romanțios și cavaleresc, elegiac și ironic în același timp, cu finețuri caligrafice” (Nicolae Manolescu). Prin întoarcerea perpetuă la vârsta de aur a copilăriei, la matcă, precum și prin analogia operată consecvent între universul cărților și cel al realității imediate (Biblioteca de rouă), V. se definește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În creștetul luminii adâncesc treptat nota elegiacă, ca și referința simbolică la un univers tradițional de mult părăsit, în vremuri de crâncenă istorie, și regăsit la vremea amurgului, într-o solaritate patetică, de dincolo de lume. Aici încărcătura biblică a poeziei atinge notele ei cele mai profunde: „Totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
texte (precum Tu ce-ai făcut? sau Pentru pace luptăm) ce prefigurează șabloanele epocii de după 1945, precum și obosite încercări de a traduce imagistic „sensul” existenței (Muritor, Convoiul vieții). Ultimele poezii reiau teme cultivate anterior, într-un ton când jubilant, când elegiac. Poet este C. și în bucățile ce compun volumul Povestiri pentru tine, fie că ele se prezintă ca schițe fantezist-satirice (Pălării și capete, Muzeul virtuților), ca o istorie orientală ilustrând curgerea vieții (Korisadar), ca reminiscențe din copilărie (Copilul blond, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
târziu. Cultul lui Tammuz se întinde aproape pretutindeni în Orientul Apropiat, în secolul al Vl-lea, lezechiel (8: 14) invectivează femeile din Ierusalim care îl "tânguiau" pe Tammuz chiar lângă porțile templului. Tammuz sfârșește prin a-și asuma figura dramatică și elegiacă a zeilor tineri care mor și învie în fiecare an. Dar probabil că prototipul său sumerian avea o structură mai complexă: regii care îl întruchipau și, prin urmare, îi împărtășeau soarta, celebrau în fiecare an recrearea Lumii. Or, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a omului cu sinele profund, cu acel alter ego neliniștitor, obsedant, întruchipat simbolic de „trista vietate“, câinele Degringo. Urmează poeziile din Nevoia de cercuri (1966), mai lirice decât... Aventurile lirice. Ele captează ecouri din spațiile intimității, ale erosului, cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea între râs și plâns, în vechiul spirit din Aritmetică sau din Libertatea..., volume de altfel încorporate în Nevoia de cercuri. Acum poetul își reprezintă un „personaj“, o proiecție a ideii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
îi leagă numele de un faimos distih militant difuzat cândva, cu o diabolică insistență, de dimineața până seara, la posturile noastre de radio. Dar Utan a scris și altfel de poezie decât numai de circumstanță, poezie adevărată, în linia discret elegiacă a unui Șt.O. Iosif, poetul ardelean cu a cărui sensibilitate a sa a fost asociată. Eugen Si mion i-a apreciat lirismul de transparențe și suavități retractile: „T. Utan este un timid și poezia este pentru el un joc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]