1,904 matches
-
fi fost rai, tu înger între stele, Ce-și picură încet o lacrimă-ntre ele. Nu-mi vei fi stat în minte, mi-ai fi venit alături, Fără trâmbițe și surle-am fi dormit sub pături. Vântul, când își cânta elegia la vioară, Arcușul său, pornit din inimioară, Cu fiecare pală ce lovea în geamul tău, Tot mai spera, ca mine, în destinul său. De-ai fi fost un strop de lacrimă în ochii mei, Ca să nu pierd din el niciun
TREI LUCRURI (II) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368297_a_369626]
-
șansă să fii descoperit la adevărata ta profunzime). Un poem de profund, de valoare este poemul de mare dimensiune „Joc”, pe care Nichita Stănescu ar fi fost fericit să-l fi scris el. Aparent epic, poemul este de fapt o Elegie profundă, abstractă și superbă, despre mersul ludic al ființei prin lume și viață, în drumul ei către un nivel superior, jucându-se cu pietrele „albe și negre, maro cenușii,/ Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate, sfere,/ Venind de departe,vorbind de alte ere
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
superior, jucându-se cu pietrele „albe și negre, maro cenușii,/ Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate, sfere,/ Venind de departe,vorbind de alte ere”. Poemul acesta, foarte subtil și foarte abstract (de aceea spuneam că ni-l amintește pe Nichita Stănescu, cel din Elegii) este unul dintre cele mai profunde și frumoase poeme scrise în ultimele decenii. În esență vedem aici, radiografiată cu ochii minții, devenirea ființei, a spiritului prin ere, jucându-se cu pietrele care simbolizează veșnicia, ce vin de la începutul lumii, din
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ELEGIE DIN PRIMĂVARĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1156 din 01 martie 2014 Toate Articolele Autorului 1 Martie 2014 Pleacă iarna, ducă-se odată, Iarna dintre toate cea mai slută, Cu suferința care mi-a fost dată, Vine
ELEGIE DIN PRIMĂVARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367447_a_368776]
-
sosi cocorii în curând, Cocorii mei din toamna supărată, În gânduri port un ghiocel plăpând, Doar pentru tine fie jertfa toată, Jertfă niciodată în zadar, Fără de care nu e dimineață, Femeie-Primăvară, dar din dar, Femeie dătătoare de viață... Referință Bibliografică: Elegie din primăvară... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1156, Anul IV, 01 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ELEGIE DIN PRIMĂVARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367447_a_368776]
-
I. AUREL M BURICEA - ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME), de Aurel M. Buricea, publicat în Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017. ELEGIE iubito , e-o toamnă păgâna ascult-o cum ofteaza-n amurg când norii din verde se-aduna și-n sufletul meu cascade curg iar timpul e-o rană deschisă sângeră noaptea cuvântul meu mi-e viața un munte de clisa
AUREL M. BURICEA [Corola-blog/BlogPost/367756_a_369085]
-
îngrijită și eseu hermeneutic (Eugen Dorcescu și vocația vectorială a Nirvanei, 150 p., vezi supra) de Mirela-Ioana Borchin, Timișoara, Editura Eurostampa, 2015. Premiul special al Juriului Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor, decembrie 2016. E. Redactor/ lector de carte EUGEN DORCESCU, Elegiile de la Carani, Timișoara, Ed. Mirton, 2017. ION SCOROBETE, Boema de strictă interpretare, Timișoara, Ed. David Press Print, 2016. CLUBUL DE LA TIMIȘOARA, Despre iubire..., Cluj-Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2016. CORINA VICTORIA SEIN, Adolescență suspendată, Timișoara, Ed. Excelsior Art, 2005. EMIL ȘAIN
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
VI. Treapta „pavilioanelor albastre“: Alfa - Obiecte cosmice (1967). În această primă antologie de autor a lui Nichita Stănescu, se află și un ciclu de 39 de poeme „inedite“, Obiecte cosmice, în prelungirea problematicii existențialiste din volumul anterior, 11 elegii (1966). Ciclul Obiecte cosmice se deschide semnificativ, cu o „ars poetica“, desigur, Poezia, unde se afirmă că poemul își are sursa ființării, „hrana“, în «privirile fixe», adică în „imaginarul“ diurnului, în ochiul ce receptează realul din lumină. În registrul nocturnului
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
sqq.), Nichita Stănescu a conjugat la un original mod liric atât sinele și sinea, dar mai ales însinele (l'en-soi), pentru-sinele (le pour-soi), descoperind / „relevând“ un ens (un soi al „dublului“), desemnat - încă din volumul publicat în anul 1966, 11 elegii - prin sintagma Omul-Fantă, adică Fant-Omul, un ens născut dintr-o subtilă lucrare a antimateriei, a antiparticulelor, a non-material-informației, înzestrat cu „simțuri“ / „organe“ simetrice („corespondente“) celor umane: ne-văz, ne-auz etc., iar pentru comunicare / se-comunicare („comunicarea sinelui“) folosind necuvântul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
ca Alex. Ștefănescu, numai dacă ne referim la prima vârstă / etapă a creației genialului autor al Necuvintelor, cea dintre anii 1954 / 1960 (avându-se în vedere și Argotice) și 1966, când își căuta un inconfundabil „teritoriu poetic“. Începând cu 11 elegii (1966), prin care se inaugurează un original sistem poetic și prin care Nichita Stănescu intră în a doua vârstă / etapă a creației, ochiul de inițiat al analistului / receptorului trebuie să se încerce într-o veritabilă „lecție de anatomie“ a textului
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
care se inaugurează un original sistem poetic și prin care Nichita Stănescu intră în a doua vârstă / etapă a creației, ochiul de inițiat al analistului / receptorului trebuie să se încerce într-o veritabilă „lecție de anatomie“ a textului. De la 11 elegii (1966) încoace - după cum argumenta în 1980 poetul Ștefan Augustin Doinaș, punându-și „roba“ de critic literar, Nichita Stănescu «și-a stabilit definitiv temele (de fapt, atitudinile posibile față de real și imaginar), și, în volumele următoare, ne va oferi variantele lor
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
leagă,/cu privirea noastră/naștem îngeri/ Te rog, copilărește cu mine,/Fiul meu”. În rest, vorba poetului: “Mereu mi se face dor/de metafore suprimate,/prea m-am umplut/de dulcețuri necoapte”. Cristina Ștefan este prezentă în antologie cu 12 elegii și trei poeme cu tematică diversă. Ea este cea care a făcut selecția textelor cuprinse în această antologie. Scrie o poezie lineară, curată, fără stridențe, încadrabilă undeva în categoria poeților nativ-sentimentali, dornici de evadare în infinitul livrescului: “Când îngerul respiră
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
niciun lup la pândă./ Pastel pe clipa-n orologiu/Împresură culori lichide/ Și liniștea prin vene doarme/Cu stele-n spații vide./ E o absență de zefire/ E o uitare inversată/ Pe viața însăși amânată/ Din noi rămâne doar iubirea” (“Elegia a patra”, pag. 383). Viorel Gongu, poet cerebrar, se desfășoară cu aceeași dezinvoltură strunită în vers clasic sau în vers alb. Posedă o vădită experiență lirică, iar tematica poemelor e de o diversitate care confirmă că avem de-a face
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
uscate, pământ din nisip, Somn copleșit, adânc de miresme Ceruri gata de ducă, vânturi bolnave Tei zăpăciți cu flori spulberate Poemul ca roua uscată, Smiorcăită, uitată pribeagă Maree rigide, foame de plângeri Să fi sosit la Bâlci încurcat Buze uscate, elegie a minții Timpul să-și adune sorocul, Când se vestea Cometa cea surdă Poemul ca vis prăfuit Speranța să fie uitată-n iatac Fără oglindă-n lacul uscat Voci să audă, o îndemnau Gânduri sfințite ori răposate Asurzită să fie
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
că în poeme-care nu sunt decât peisaje ale sufletului - lucrurile sunt văzute cu al treilea ochi, acela care vede nevăzutul. Cert este că basarabeanul Nicolae Dabija, redactorul șef al curajoasei reviste „Literatura și Arta”, scrie bine și, la nevoie, schimbă elegia în pamflet politic. Este un poet autentic din familia acelor remarcabili caligrafi care se adaptează cu ușurință mai multor stiluri și, la nevoie, își modifică fără dramatism temele. Nicolae Dabija dă impresia, în tot ceea ce scrie, de onestitate și forță
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
Acasa > Strofe > Timp > ELEGII DE PRIMĂVARĂ Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 69 din 10 martie 2011 Toate Articolele Autorului ELEGIE DE PRIMĂVARĂ E Martie de-acum, ce-ți pasă! La tine-i cald și-i vreme bună, Nicio tristețe nu te-
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
Acasa > Strofe > Timp > ELEGII DE PRIMĂVARĂ Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 69 din 10 martie 2011 Toate Articolele Autorului ELEGIE DE PRIMĂVARĂ E Martie de-acum, ce-ți pasă! La tine-i cald și-i vreme bună, Nicio tristețe nu te-apasă, Nicio risipă nu te-adună... Ești precum Marea Galileii De chipul lui Iisus flămândă... Să-ți râdă-n
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
fie terminată treaba, Nu e nimic străin din tot ce ești... Ochii tăi în mine își adună Albastrul alduit de Voronet, Ne-am odihnit Duminica împreună Ca două file scrise-ntre coperți... Nicolae NICOARĂ-HORIA Arad 8 martie 2010 Referință Bibliografică: ELEGII DE PRIMĂVARĂ / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 69, Anul I, 10 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ELEGIA APUSULUI Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului Elegia apusului Și tu, apusule, ce încă vrei, Când nu mai ai putere să răsari? Ți-ai luat arginții florilor de tei... Ce să
ELEGIA APUSULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349103_a_350432]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ELEGIA APUSULUI Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului Elegia apusului Și tu, apusule, ce încă vrei, Când nu mai ai putere să răsari? Ți-ai luat arginții florilor de tei... Ce să mai luminezi,și cui, cu ei, Din lumânarea ta, de putregai? Zadarnic înapoi te uiți, să bei
ELEGIA APUSULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349103_a_350432]
-
vrut sa iei, Să dai lumini, lumină ca să ai... Și lasă-te păscut de limbi de miei... Răbdarea fie-ți pajiște cu cei Pe care i-ai iubit, fără de grai... Înșeuați sunt caii fără șei... 21 martie 2013 Referință Bibliografică: Elegia apusului / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 811, Anul III, 21 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ELEGIA APUSULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349103_a_350432]
-
delicatețe exemplară. Explorând ,,peisaje ale sufletului”, un anumit gen de smerenie, o discretă seninătate iradiază din confesiunile unui spirit solar, ale unui romantic însingurat, poet al candorii pusă în rană, într-un grai de tonalitate moldavă domoală, din care ,,lăcrimează elegia”. Rechizitoriul stării de după: luxul de a fi tu însuți, de a-ți aparține în întregime. Dacă ar trebui să achităm cafeaua pe care am tălmăcit-o în cuvinte - nu întâmplător în apropierea monumentului mentorului și marelui prieten, Grigore Vieru, unde
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
deși semănată, foarte des, și cu obsesii senecte și chiar funeste („îmbrățișat trupul meu /de mucegai”- cf. delicatele introspecții ale strugurelui nohan, p. 24; sau: „sufletu-mi prea mult durut/(...)stă și-așteaptă amărâtul/(...) îngerii să-i dea sfârșitul” - cf. Elegie la Luncani, p. 10; sau: „an de an tot mai sus urcă pământul/în oasele mele” - cf. Destin, p. 30; și chiar extraordinarul, aproape mirificul paradox al celui care pleacă, întru dedublare ființială, odată cu Fructul Piersicii-Poezie, întru Marea Călătorie a
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
Sicut candela ardens („Când Oul Universului s a spart,/ Dar nu ai căpătat răspuns la Întrebare”) sau Când voi pleca („În seara diafană, pe când oprit din mers/ M oi spânzura de ramul unui vers!”). Din toate aceste piese, curgând spre elegie, răzbate imaginea unui poet care suferă profund, dar reținut și cu demnitate. Mă întreb, citind acest volum, unde își găsesc locul versurile lui Vasile Burlui în poezia românească. Poetul, desigur, nu este un reformator, un inventator de limbaj sau un
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
ceasul scoate limba de sapte coti și îmi cere o pastilă de gât. Zâmbesc că Moromete cu salcâmul , ce ar fi să nu-i dau să zacă vreo trei luni... Frunze L-am văzut pe Nichita într-un bar ”Barul elegiilor de noapte” am vrut să dau ceva de băut să îmi fac intrarea „azi nu”, a spus arătînd la sticla colilie de pe masa i-am vazut eticheta, „Necuvintele” „Tăria asta se bea fără vorbe” a mai spus cu glasul cântat
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]