750 matches
-
epopteia. Oricum, mărturiile privind aceste hiera ascunse în recipiente indică nu mânuirea, ci arătarea lor solemnă. E deci probabil, așa după cum susțin G. H. Pringsheim, Nilsson și Mylonas, că synthema se referă la ceremonii atestate mult mai târziu, în epoca elenistică, în onoarea zeiței Demeter (cf. G. E. Mylonas, op. Cit., pp. 300 sq., și n. 39). S-a presupus că mystii participau la o masă sacramentală, ceea ce e plauzibil, în acest caz, masa avea loc la început, după băutul ciceonului, adică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
depinde de ceea ce fac cei doi în întuneric"8. Dar nici o cameră subterană (katabasion) n-a fost descoperită în telesterion, deși săpăturile au explorat în întregime stânca. Mai probabil e că Asterios s-a referit la Misterele săvârșite în epoca elenistică, în Eleusionul din Alexandria. Oricum, dacă acel hieros gamos a existat într-adevăr în cadrul Misterelor, cu greu înțelegem cum ar fi putut Clement - după ce a vorbit despre Eleusis - să-1 desemneze pe Hrist ca "adevăratul hierofant". În secolul al IH-lea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tip agricol, dar respinse de religia olympică. "Revelarea" continuității misterioase dintre viață și moarte îl reconcilia pe epopt cu ineluctabilitatea propriei sale morți. Inițiații în Misterele din Eleusis nu formau o "Biserică", nici o asociație secretă comparabilă cu Misterele din epoca elenistică, întorși acasă, myștii și epopții continuau să participe la cultele publice, în fond, numai după moarte inițiații se regăseau din nou împreună, despărțiți de mulțimea celor neinițiați. Din acest punct de vedere, Misterele eleusine de după epoca lui Pisistrate pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Eleusis, în pofida prestigiului lor de neegalat, nu constituiau o creație unică a geniului religios grec: ele se inserau într-un sistem mai larg, despre care suntem, din păcate, destul de puțin informați, deoarece aceste mistere, ca și cele din epoca elenistică, de altfel, presupuneau inițieri care trebuiau să rămână secrete. Valoarea religioasă și, în general, valoarea culturală a "secretului" sunt încă insuficient studiate. Toate marile descoperiri și invenții - agricultură, metalurgie, tehnici diverse, arte etc. - Implicau, la început, secretul: numai cei "inițiați
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sine qua non. Nu altfel era în cazul diverselor inițieri atestate în societățile arhaice. Ceea ce singularizează "secretul" eleusinian, este faptul de a fi devenit un model exemplar pentru cultele de Mistere. Valoarea religioasă a "secretului" va fi exaltată în epoca elenistică. Mitologizarea secretelor inițiatice și hermeneutica lor vor încuraja cu timpul speculații nenumărate, care vor sfârși prin a modela stilul unei întregi epoci. Secretul sporește prin sine valoarea lucrului care trebuie învățat", scrie Plutarh (Despre viața și poezia lui Homer, 92
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lucrările lui H. S. Nyberg și G. Widengren în Le Chamanisme, pp. 312 sq. Zarathustra și religia iraniană implicând dezmembrarea trupului și regenerarea viscerelor - se întâlnesc doar în texte târzii, putând să reflecte influențe străine (centrasiatice sau derivând din sincretismul elenistic, în special din religiile de Mistere)12. Se poate admite că lui Zarathustra îi erau familiare tehnicile șamanice indo-iraniene (cunoscute de altfel de către sciți și de indienii epocii vedice), și nu vedem de ce s-ar suspecta tradiția explicând extazul prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bărbați" ariene, atât de curajos atacate de către Profet. Dar procesul de mitizare s-a prelungit de-a lungul a cel puțin cincisprezece secole. Am reamintit mai sus câteva exemple de apoteozare a lui Zarathustra în tradiția mazdeană (§ 101). În lumea elenistică, Zoroastru este exaltat ca mag exemplar, și tot în calitate de Magus îl vor evoca filosofii Renașterii italiene, în fine, reflexe ale celui mai frumos mit al său se regăsesc în Faust-ul lui Goethe. 105. Religia Ahemenizilor Opoziția dintre Ahură Mazda și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să existe, din moment ce semnificațiile ezoterice ale riturilor secrete și inițiatice sunt atestate în întreaga lume, la toate nivelurile de cultură). În plus, nu trebuie să limităm morfologia speranței eshatologice la expresiile cu care ne-au familiarizat orfismul ori misterele epocii elenistice. Ocultarea și epifania lui Dionysos, coborârile sale în Infern (comparabile cu o moarte urmată de o resurecție) și, mai ales, cultul lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra căruia vom insista îndată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nomadizează ulterior. El reciclează, în monoteism, reziduuri de politeism și fetișism așa cum un arhitect utilizează materiale refolosibile, fiindcă el a reconstruit deșertul în mediul urban, în felul propriu, cel al Antiohiei, Alexandriei, Efesului, Cezareei, Corintului, Constantinopolului toate metropole ale culturii elenistice. El a combinat de asemenea ariditatea originilor cu "prospețimea fetișismului" și angoasa singurătății cu grația poetică a subiecților tranziționali care-l însoțesc pe bunul Dumnezeu ca niște binefăcătoare cortegii de mediatori. De aici și vine acest frumos paradox: farmecul martirului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
primul loc marii dispute asupra imaginilor care decurg de aici. Dacă Occidentul latin a fost mai puțin zguduit de aceste controverse a fost fiindcă era mai puțin civilizat, mai barbar. Această întîrziere intelectuală, întreținută de întreruperea comunicării materiale cu Orientul elenistic, a fost recuperată și în parte ștearsă către secolul al XII-lea, în timpul primei Renașteri, atunci cînd raporturile au fost restabilite mulțumită arabilor, învățătorii și educatorii noștri. Hristos vorbea aramaica, dar teologia creștină a vorbit la început (și a gîndit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
către o răspîndire mondială. Religia iudaică a avut o răspîndire limitată în diaspora evreiască; religia creștină a reușit să înlăture barierele geografice și etnice, deoarece a provocat lansarea în subteranele imperiale ale Occidentului a unor modele de gîndire proprii Orientului elenistic. În afară de Ilarie din Poitiers și Ambrozie din Milano (care îi copie pe Vasile din Cezareea și Grigorie de Nazianz), părinții bisericii sînt "orientali" (Irineu din Lyon vine în realitate din Smyrna) sau "africani" (ca Tertulian, Augustin sau Ciprian). Europa e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
chiar budist). În ea însăși, secvența factuală prezintă mai sobru o succesiune de perioade aproape anodine. 30-125: expansiunea unei secte neo-iudaice (bunuri comune, disciplină riguroasă, autoritate sacră a conducătorilor). 125-250: transformarea acestei comunități regionale într-o Biserică multinațională de factură elenistică. 250-325: conflicte între această Biserică dizidentă și Statul roman, urmate de persecuții și de victoria finală a dizidenților. Această propagare n-a fost, fără îndoială, la fel de spectaculoasă ca aceea a islamului, care din punct de vedere epidemic îi este superioară
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la licitație a secretului corporației. Un mediu închis izbucnește, o concurență "neloială" se produce, amatorii se umflă în pene fără să știe. "Miracolul grec" al alfabetului fonetic a declanșat fără îndoială același tip de frustrare în interpreții exclusivi ai divinului elenistic ca și Renașterea în mesagerii lui Dumnezeu și societatea noastră numită a comunicării în magiștrii semnificației. Pe scurt, fiecare nou medium scurtcircuitează clasa mediatorilor proveniți din mediumul precedent. Odată cu Biblia în limbă vulgară și justificarea prin credință, presele au scurtcircuitat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
diplomația) geografiei sale, temporalitatea spațiului său, inteligența habitatului. Cînd examinăm factorii de mediu care au permis, de exemplu, venirea la putere a monoteismului, trebuie să-i dăm mediului dimensiunea fizică originară. Vom spune atunci că, așa cum politeismul presupune rădăcina urbană elenistică, monoteismul este cultura cea mai bine adaptată la deșert și la războiul din deșert. Știți că mediologul privește spre origini mai ales cînd trebuie să explice ceea ce se află în straturile superioare. El privește pe pămînt pentru a înțelege cerul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bazilica creștină din piață mare ca și în mai multe zone din centrul orașului târziu (Grigore Florescu și Aurelian Petre), în așa-numitul cartier economic (Ion Iosif Russu), la incinta română târzie (Nubar Hamparțumian și arh. Dinu Theodorescu), la incinta elenistica (Vasile Canarache și Constantin Preda), la bazilica extra-murană (N. Hamparțumian), la termele din afara incintei târzii (subsemnatul), la incintele arhaica, clasică și română timpurie (Dumitru Tudor și Maria Coja), pe platoul din vestul cetății (Suzana Dimitriu, Carmen Dumitrescu și Catrinel Domăneanțu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93337]
-
la izvoarele cunoașterii și la formele în care se realizează procesul cunoașterii 21. gnosticism = curent filozofic-religios sincretist cu trăsături mistice, apărut în sânul creștinismului în sec. I-II (Basilides, Valentin ș.a.; a căutat să îmbine teologia creștină cu filozofia idealistă elenistică târzie (neoplatonismul) și cu unele mistere (concepții panteiste) din religiile orientale, susținând că numai în felul acesta se poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și obține mântuirea 22. idealism = concepție fundamentală în filozofie, opusă materialismului; numai spiritul, conștiința, ideea are
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
miresei iar într-o perioadă mai târzie de către preoți. În cadrul ritualului lor este atestat că gest ritual unirea mâinilor celor doi miri, precum și purtarea cununiilor pe capetele lor. Ele erau săvârșite într-un spațiu familial, iar mai apoi în perioada elenistica căsătoria primește consacrare din partea preoților și a preoteselor. Tinerii erau conduși de către părinți pe Acropole unde aduceau jerfe zeilor cetății cu această ocazie, după care tinerii soți primeau instrucțiuni din parte preoteselor. însă momentul principal al căsătoriei nu îl reprezenta
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Î.Hr. Ulterior este admisă În canon și literatura profetică, atât de importantă În perioada, de restriște, a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (În viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah); Profeții (Neviim); celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. se ajunge la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
acceptabilă. Interviu realizat de Mărgărita Geică (apărut În Ziua, 10 martie 2007) PAGINĂ NOUĂ 11. „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși Încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte” Sebastian Maxim: Atât evreilor impregnați de cultură elenistică, dar și Părinților creștini, LXX li s-a impus ca un text Înzestrat cu un sens tare și autonom În el Însuși, atât În privința adevărului doctrinar, cât și În nuanțele specifice textului grec. Cu toate acestea, chiar dacă nu cunoaștem toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului. De ce acestă nevoie, spuneam, imperioasă de transpunere? Pentru că o bună parte din comunitate nu mai utiliza ebraica. În plus, exista o presiune și o atracție foarte puternică din partea mediului elenistic. Trecerea textului sacru ebraic În limba greacă a fost simțită ca un pas deopotrivă decisiv și primejdios. Vedem chiar astăzi toate discuțiile purtate În jurul traductibilității Coranului. Musulmanii neagă traductibilitatea Cărții lor sfinte, dat fiind că mesajul Profetului și limba aleasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
autor în cel mai întins capitol al cărții, "Spiralogia biomedicală", adevărată enciclopedie istorică și conceptuală, de la apariția lui Homo sapiens și până azi. Autorul a repertoriat și caracterizat succint toate elementele care compun dubla spirală cunoaștere-conștiință, înregistrând antecedentele eline și elenistice, medievale și renascentiste, filozofice, culturale și biomedicale, de la oameni la idei. Astfel, cele 15 spire ale spiralei biomedicale sunt: 1. Anatomo-histologică; 2. Microbiologie-imunologie-epidemiologie; 3. Selecția naturală; 4. Celula; 5. Ereditatea; 6. Taxonomia; 7. Biodiagnostica; 8. Radioactivitatea; 9. Clonarea; 10. Neuronul
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
confirme nici să o contrazică: la începutul tuturor lucrurilor este Dumnezeu. Din haos ("Pământul era inform și deșert") Dumnezeu creează lumea ordonată, toate elementele și creaturile. Ideea că lumea a fost creată "din nimic" apare mult mai târziu, în perioada elenistică. Această nu înseamnă că nimicul ar fi un fel de gaură neagră, precedentă sau contemporană lui Dumnezeu. Mai curând, aceasta este o expresie care spune că lumea și omul, la fel ca spațiul și timpul, nu datorează nimic nici unei alte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o viziune despre lume, nu este nici un sistem ecleziastic, dar... dar, ce anume? Modelul creștin Ca și alți catolici născuți în epoca preconciliară, am crescut și eu cu imaginea tradițională a lui Cristos, a profesiunii de credință, a conciliilor perioadei elenistice și a mozaicurilor bizantine: Isus Cristos pe tron ca "Fiul lui Dumnezeu", "Salvatorul" umanității, iar pentru tineri "Cristos Rege". În timpul orelor de catehism învățam o lungă serie de formule dogmatice, fără a le înțelege: Isus Cristos este "a doua persoană
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
altfel, nici pentru cel caracteristic religioșilor entuziaști, nici pentru spiritul tipic instituției religioase, nici pentru un spirit malign. Este Spiritus Sanctus, este inspirație, forță determinantă a spiritualității creștine: astfel eu cred în Spiritul Sfânt. Dogma Sfintei Treimi, formulată prin categorii elenistice și idei care ne sunt străine, pot să o înțeleg în lumina Sfintei Scripturi: nu după speculația augustiniană despre Sfânta Treime după care credință în "1=3" și "3=1", ci conform Noului Testament, drept credință în Dumnezeul unic și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și Mahomed. Să presupunem că creștinătatea de origine ebraică, de la care derivă creștinismul, ar fi fost reprezentată la Conciliul din Nicea din secolul IV, când fusese stabilită profesiunea de credință: cu siguranță nici iudeo-creștinii nu ar fi acceptat unele formule elenistice, cum prin urmare avea să facă și Mahomed. Nici un iudeo-creștin nu ar fi subscris la formula cristologică "de aceeași substanță cu tatăl (homo-ousios)", introdusă de împărat, care până azi nu poate fi acceptată de nici un evreu sau musulman. Aș avea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]