684 matches
-
centrat pe deschiderea din acoperiș pentru a strânge apa de ploaie. În jurul atrium-ului sunt distribuite mici camere cu diverse destinații, iar acesta dă într-o cameră mai mare ce seamănă cu un salon unde se aduna întreaga familie. Influențe elenistice în arhitectura romană observăm și la acest tip de case prin adăugarea unui peristil(o curte interioară în conjurată de portic), grădini, saloane și săli de ospețe. Romanii cu un statut social mai ridicat aveau casele decorate cu mozaicuri, fresce
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
interioarele caselor și palatelor. Apare decorul parietal ce imita marmura sau lemnul. În arhitectură, coloanele, arcadele, antablamentele, ferestrele, și arcurile clădirilor, erau realizate în trompe l'oeil având la bază desenul. Temele picturilor sunt mai complicate având influențe grecești și elenistice dând aspect de adâncime, prin poziționarea personajelor în planuri diferite. Culoarea cea mai folosită în pictură era roșu, iar compozițiile erau stilizate prin folosirea unui grafism accentuat. Exemple de decorațiuni interioare sunt:„Casa Misterelor” din Pompei, „Villa împărătesei Livia”, „Prima-Porta
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
cu Roma. Exemple pot fi vasele descoperite în Munții orăștie. O dată cu cucerirea Daciei de către romani, s-a înregistrat o evoluție de tip superior al societății iar cultura și arta romană a devenit de tip provinci. În arhitectură, se întâlnesc influențe elenistice dar și tradiții daco-getice, astfel construcțile din Dacia nu erau impunătoare sau fastoase, neavând decorații bogate, iar un caracter accentuat militar. Orașele erau construite conform urbanisticii romane, în centrul acestora înâlnind edificile publice, sanctuarul, iar de jur împrejur se întâlneau
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
a fost unul din statele elenistice succesoare ale imperiului creat de Alexandru cel Mare. În perioada de maximă întindere teritorială, cuprindea Anatolia centrală, Levantul, Mesopotamia, Persia, Turkmenistan, Pamir și Valea Indusului (Pakistan). În 323 î.Hr., la moartea lui Alexandru cel Mare, Perdiccas este proclamat regent al
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
fiica suveranului indian. În anul 301 î.Hr are loc deznodământul luptelor dintre diadohi. La Issos, unde Alexandru învinsese pe perși, are loc ultima bătălie dintre diadohi, în timpul căreia moare Antigonos și cu el ultima speranță de a menține lumea elenistică unită. Îm urma împărțirii imperiului între diadohi, Seleucus ocupă Siria (fără partea ei meridională, Coilesyria), ceea ce va genera un conflict de secole cu Egiptul Ptolemeilor și o serie de șase războaie sângeroase. În anul 300 î.Hr, Seleucus mută capitala
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
se va muta, astfel, înspre apus, în detrimentul provinciilor asiatice. Moartea lui Seleucus, va surveni în anul 281 î.Hr, în urma bătăliei de la Kurupedion (Corupedium), în care îl învinsese pe Lisimah. La moartea sa, Imperiul Seleucid, era cel mai mare stat elenistic, cu o suprafață de 3,4 milioane de km Antiochus I și succesorul său, Antiochus al II-lea, datorită războaielelor intermitente cu Ptolemeu al II-lea și invazia celtică a Anatoliei, nu observă cum Cappadocia, Parția și Regatul Greco-Bactrian secesionează
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
cucerirea tuturor regiunilor până la râul Indus a schimbat radical situația în lume, așa cum a fost la acel moment.După moartea lui Alexandru, vastul imperiu creat de el a fost împărțit între generalii săi, în regate care ar prevală în perioada elenistica (3-lea 1-lea î.Hr.). În această perioadă Grecia a rămas mai mult sau mai putin autonomă, dar a pierdut mult din vechea putere și prestigiu.Apariția românilor pe scena militară și socio-politică și cucerirea finală a Greciei, în 146
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
elementului autohton. În cazul unor bunuri create sub influențe grecești, de multe ori este foarte greu de știut cui aparțin, pentru că influențele elene s-au exercitat deopotrivă și asupra celților cât și asupra daco-geților. Numai în puține cazuri aceleași influențe elenistice au determinat produse deosebite și ușor de distins, cum este de exemplu ceramica pictată celtică și cea daco-getică. Deoarece pentru că o vreme Burebista a depus coloniile grecești de pe litoralul de vest al Pontului Euxin și le-a integrat în statul
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
prin tehnica ciocănitului imagini de ființe umane și animale, motive scito-iraniene vegetale sau fantastice, brățări spiralice, lanțuri ornamentale obținute prin împletire de fibre sau îmbinări de inele, palmete și capete de animale stilizate, brățări cu capete de șarpe de tip elenistic, din tezaurele de la Pecica, Costești, Căpâlna, Stăncuța în județul Galați, etc. Pe întreg teritoriul geto-dacic exista o artă dacică a argintului, generalizată, începând din sec. III î.e.n. Meșterii argintari daci practicau și tehnica suflării cu aur. Obiectele de aur descoperite
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
atingând chiar o dimensiune de 2,20 m. În perioada ei de apogeu (sec. I î.e.n.-sec I e.n.), ceramica geto-dacă era în general lucrată cu roata (această tehnică predominând cantitativ în sec. I e.n.). Apar acum, sub influența ceramicii elenistice, vasele pictate: peste angoba (vopseaua) alb-gălbuie, motive geometrice, mai simple sau mai complicate, elemente vegetale redate fie naturalist fie stilizat, reprezentări (niciodată umane) de păsări și animale reale sau fantastice. Culorile folosite sunt de obicei roșul și brunul (în diferite
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Munții Orăștiei: "un sistem de fortificații ce nu-și are egal, nu numai la noi, dar nici în altă parte a Europei" (I. H. Crișan). La construcția lor au lucrat desigur și arhitecți și meșteri greci, după cum o dovedește tehnica elenistică folosită. Numărul de aproximativ 40 de cetăți (câte au fost explorate arheologic până acum) din acest sistem și din alte zone cuprinse în interiorul arcului carpatic, dar mai ales exemplele celor din Blidaru, Costești și Grădiștea Muncelului, sunt suficiente pentru a
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
cu trecerea timpului, titlul de împărat a început să fie identificat cu cel de conducător absolut al Imperiului. După dispariția Imperiului Român de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradiției române, deși a abandonat cultură latină în favoarea vechii culturi elenistice. Împărații bizantini se intitulau "basileus", după termenul grecesc pentru rege. Totuși, în mediul oriental a început să fie folosit și titlul de Tar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari și de conducătorii Imperiului Rus, odată cu căderea Constantinopolului
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
Biblie. După părerea unora, numele portului ar veni de la Iafet ( în ebraică = יפת), unul din fii lui Noe (ebraica = נח), cel ales de Dumnezeu să construiască Arca de salvare a câte o pereche din fiecare specie în timpul Potopului. În timpul perioadei elenistice, portul se numea Iopea, după numele mamei Andromedei care a fost salvată de la sacrificare de către Perseu. Acesta s-a folosit la omorârea monstrului de calul Pegas luat după omorârea Medusei. Stâncă de încătușare a Andromedei se vede și astăzi în fața
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
cel al funcției tragediei. Orizontul filosofic al tragediei este definit în problematica destinului (caracterul este destinul omului). De un mare interes sunt lămuririle de ordin conceptual, studiul fiind și un dicționar „din mers” al conceptelor tragediei. I-a urmat "Civilizația elenistică", apărută la Editura enciclopedică română în 1974. „Trei secole de istorie mediteraneană au purtat pecetea personalității lui Alexandru cel Mare și deopotrivă pe cea a universalizării culturii grecești, ajunsă o dată cu trupele strălucitului macedonean până în inima Orientului. Două lumi, două moduri
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
două concepții asupra omului, structural diferite, s-au înfruntat influențându-se reciproc, în vreme ce în mintea grecului se contura tot mai clar ideea că este un cetățean al unei lumi complexe în care urma să-și găsească rostul și norocul. Civilizația elenistică a fost, mai mult decât ne închipuim, o necesară treaptă la ceea ce avea să fie peste secole cultura europeană și civilizația universală a zilelor noastre.” „Un prieten cu adevărat sincer și constant mi-a fost profesorul Marcel Renard de la Bruxelles
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
artei antice pe teritoriul României, din veacul al VII-lea î.e.n. până în secolul al VII-lea e.n., iar în Suplementum, arta antică în colecții românești. Pentru ilustrație 32 planșe - adică pagini - vase cipriote în colecțiile din țară, intalii romane, intalii elenistice, sticlărie romană. După care hotărât s-a îndreptat spre ieșire. Sântimbreanu, mai relaxat, l-a chemat și după o discuție, între doi oameni de cultură, i-a mai acordat un număr de coli. Lucrarea a apărut în 1982, 19,5
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
firii” [19]. Cuvântul „străin” este înțeles că poate semnifica „în afara legii morale”, [20]([Romani 7:3], Galateni 1:6) deși este incert că ori Lot ori bărbații Sodomei ar fi înțeles că străinii erau îngeri, la timpul respectiv. [21] Filozoful elenistic evreu Philon din Alexandria (20 ACN - 50 PCN) descrie locuitorii Sodomei într-o relatare extra-biblică: „Ca bărbați, nefiind capabili să suporte discret o sațietate a acestor lucruri, se agită ca vitele, și devin tari la cerbice, și renunță la legile
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
regatul Epirului la vest și cu regiunea Tracia la est. Pentru o scurtă perioadă de timp, a fost cel mai puternic stat în Orientul Mijlociu antic, după ce Alexandru cel Mare a cucerit cea mai mare parte a lumii cunoscute, inaugurând perioada elenistică a istoriei Greciei. Macedonenii au populat cea mai sudică parte a Macedoniei din timpurile precreștine. Primul stat macedonean a apărut în secolul al VII-lea î.Hr. sau la începutul secolului al VII-lea î.Hr. în timpul dinastiei Argeadă, când se presupune
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
statul macedonean și-a recăpătat independența sub conducerea regelui Alexandru I (495-450 î.Hr.). Până la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., regatul ocupa o regiune care corespunde cu oarecare aproximație cu Macedonia din Grecia zilelor noastre. Macedonia a căpătat un caracter elenistic din ce în ce mai pronuntat, deși elenii din acele timpuri îi considerau pe macedoneni sălbatici și barbari. Un stat macedonean unificat a fost edificat de regele Amyntas al III-lea (circa 393-370 î.Hr.), deși se mai păstrau contraste evidente între ținuturile de câmpie
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
cu regiunile din Republica Macedonia: Monastir/Bitola și respectiv Gevgelija). Macedonia a devenit mult mai apropiată politic de orașele-stat ale Greciei Antice. În schimb a păstrat o cultură mai arhaică, mai asemănătoare cu cea a micenienilor decât cu cea clasică elenistică. Printre caracteristicile arhaice ale societății macedonene erau poligamia și monarhia ereditară absolutistă. Puterea absolută era uneori contestată de unii dintre membrii familiei regale, sau chiar de către membrii aristocrației funciare. Aceste caracteristici contrastau puternic cu cele ale culturilor grecești de la sud
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
un termen metodologic sau didactic, un instrument modern de delimitare între platonismul precreștin și cel de după Hristos. Astăzi termenul este utilizat pentru a desemna, în consecință, acel segment al tradiției „platonice” care s-a dezvoltat în cultura păgână a Greciei elenistice în primele secole după Hristos, o tradiție spirituală esențialmente mistică dar distinctă de creștinism. Reprezentanții acestei tradiții se considerau ei înșiși platonicieni, asumându-și însă o învățătură diferită de ceea ce înțelegem azi prin „platonism” și, mai ales, dezvoltând nucleul filosofiei
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
un ultim efort a intelectualității grecești non-creștine de a se reabilita și de a rezista în fața creștinismului, a cărui ofensivă începe, la un moment dat, să fie simțită ca o amenințare la adresa spiritualității elene. În al doilea rând, lumea filosofică elenistică eșuase în a prescrie la modul convingător ceea ce Epicureanismul și Stoicismul speraseră: a-i face pe oameni fericiți. Creștinismul părea să aibă un succes crescând, deci intelectualii păgâni de limbă greacă au fost nevoiți să apeleze la platonism, o filosofie
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
carp" pentru fructe și "pericarp" pentru vasele conducătoare din țesutul vegetal. De asemenea, Plinius cel Batrân s-a făcut remarcat pentru cunoștintele sale privind plantele și animalele, fiind considerat unul dintre cei mai prolifici compilatori în domeniul zoologiei. În perioada elenistică, Herophilos din Calcedonia și Erasistrate din Keos, efectuând disecții și vivisecții, au reușit să aducă unele corecții teoriilor lui Aristotel din domeniul fiziologiei. Astfel, Herophilos consideră că sediul inteligenței se află în creier, nu în inimă, cum susținea Aristotel; conștientizează
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]