941 matches
-
odată cu trecerea anilor? Sau: dispariția ei este, întotdeauna, un obstacol?). O personală definiție dă Alexa Visarion și-n cazul regizorului: este egal cu valoarea interogațiilor adresate prezentului. El trebuie să dinamizeze structura textului dramatic, sub raportul reflecției. Astfel, spectacolul devine eliberator de conștiință. Sau despre teatru: e vrajă. E tăcerea ascunsă în noi: Teatrul e mai adevărat decît viața, viața e mai puternică decît teatrul iată reciprocitatea creativă a acestei manifestări plenare umane". Iar spectacolul pe care îl vedem ascunde un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
uman al personajului). "Justițiarii" nu au nici un scrupul și nici o circumstanță. Și astfel se face că Anca, la capătul calvarului ei, cu răzbunarea împlinită, cu conștiința înfăptuirii unui act profund moral, nu poate, nu are cum trăi și simți sentimentul eliberator; pentru ea coșmarul (adevărata năpastă) abia începe, ea rămâne singură, într-o lume de nevolnici, de răi și de fameni. ...Alexa Visarion a construit personaje și situații noi... Principalul loc de acțiune din afara textului este cârciuma, deloc întâmplător aleasă, subliniind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
celui de-al Doilea Război mondial, structura lor mult mai solidă, angajarea în Rezistență și, în sfîrșit, ajutorul Armatei Roșii începînd cu 1943-1944 explică ascensiunea lor rapidă în această zonă geopolitică a Europei, apărînd îndeosebi în Iugoslavia și Albania ca eliberatoare. În țările vecine, ei au cucerit poziții de forță mult diferite de acelea din 1933 cînd, doar în Cehoslovacia exista un partid comunist puternic. Tot acest proces ale cărui consecințe se vor vedea în anii 1945-1948 se desfășoară în detrimentul socialiștilor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ale "morții unei soții"? Tema "muzicală" devine intens sugestivă în lumina întregii istorii a lui Walter. Stă, de data aceasta, în puterea lui să calculeze termenul precis, inevitabil, al unei morți neîmpovărătoare, cum nu fusese moartea Salemei Efraim. O moarte eliberatoare în sensul ...contagios, sfîrșitul Lenorei îl absolvă de sfîrșitul Salemei și de tot ceea ce a însemnat el în viața doctorului. Cu tonul amăgitor de tragedie, triumfător în fond, gîndul glorios al morții Lenorei nu este trăit din perspectiva unui viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intenția de a dezvălui rolul sexului slab în culisele politicii burgheze. Gândindu-se la propriul viitor și ținând cont de situația în care se află, Zoe își vede viitorul ca pe o moarte civilă, urmată de moartea voluntară, de sinuciderea eliberatoare: „Dumnezeule! Cum or să-și smulgă toți gazeta, cum o să mă sfâșie, cum o să râză!... O săptămână, o lună, un an de zile n-are să se mai vorbească decât de aventura asta... În orășelul ăsta, unde bărbații și femeile și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
înșiși protagoniștii prozei europene o recunosc, pronosticul pe care-l da Milan Kundera, atunci când vorbește despre o posibilă moarte a românului 70. Susține că românul a murit o dată cu Cervantes, creatorul erei moderne, românul fiind revelarea condiției umane, semnul căutării sale eliberatoare, iar în fața totalitarismelor, atât de prezente pe bătrânul continent, românul nu are decât de pierdut. Sábato crede că tocmai literatura de azi este cea adevărată, "dificilă și tragică", de o duritate pe care nu a cunoscut-o secolul al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să elaborezi capitol după capitol, sub formă de tratat, sens în care Nietzsche a fost, în cel mai înalt grad, eliberator, pentru că a fost cel care a sabotat stilul filosofiei academice, cel care a atentat ideea de sistem. A fost eliberator, fiindcă după el se poate spune ceva. "Acum toți suntem fragmentiști, inclusiv când scriem cărți aparent coordonate. Se potrivește cu stilul nostru de civilizație."18 Că și pentru Nietzsche, pentru Sábato, centrul preocupărilor nu mai este obiectul, și nici subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cuvânt al vieții (Heine), concomitent, expresia dragostei și trăirilor tumultoase, avântului și entuziasmului, aspirației perpetue, sens în care datorită multitudinii de stări, emoții, dispoziții și sentimente, ea nu va înceta să fie nicio clipă cea mai înaltă și cea mai eliberatoare dintre arte (R. Wagner). După același autor arta sunetelor este implicată cu bune rezultate în realizarea sarcinilor educației, în general și a celor estetice și fizice cu deosebire. Mulți oameni se nasc cu simț artistic. Alții ajung la măiestrie în
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
vrăjite ale copilăriei. Acum am câteva probleme de conștiință, căci nu se cade să-i servesc muște unei asemenea captive, însă trebuie să o hrănesc cumva, în așteptarea clipei când voi rupe vraja și-i voi da, în sfârșit, sărutul eliberator. Totuși, nu-i nicio grabă. Într-o poveste de dragoste, începutul e cel mai frumos, o vreme a visului, iar eu visam în condiții ideale, la adăpostul confortului absolut. Există, totuși, încă un motiv care mă determină să amân mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
terorii [și] permite dezvoltarea și concretizarea logicii 'vigilenței revoluționare' 16. După actul de acuzare, Rajk ar fi fost angajat încă din anii treizeci de către poliția secretă maghiară cu scopul de a raporta identitatea comuniștilor maghiari care luau parte la războiul eliberator și de a încerca în același timp să desfășoare o activitate distrugătoare în sînul brigăzii Rakosi. La sfîrșitul lunii mai 1945, după un sejur în lagărele de concentrare, el se întoarce în Ungaria, reușește să-și ascundă trecutul, joacă rolul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
din Paradis. Mitul creștin, temelia culturii actuale, se bazează pe istoria șarpelui care vorbește ca un om, simbol al pervertirii inițiale (numită simbolic păcatul originar). Mitul vorbește în cele din urmă despre un dumnezeu-fiul care le arată oamenilor calea sublimării eliberatoare, în povestirea aceasta, care se întinde de la șarpele vorbitor la dumnezeu-fiul, ori totul este simbol ori nimic nu este simbol. Dacă nu vrem să credem că șarpele a vorbit cu adevărat, sîntem obligați să admitem că filiația divină include și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și relația omului cu divinitatea. OMUL NU SE MAI SIMTE TOTAL DEPENDENT DE INTENȚIILE BUNE SAU RELE ALE DIVINITĂȚILOR FAȚĂ DE EL; ESENȚIALUL ESTE CĂ PROPRIILE LUI INTENȚII RELE SE TRANSFORMĂ ÎN INTENȚII BUNE FAȚĂ DE DIVINITĂȚI. Transformarea aceasta sublimă cu forță eliberatoare depinde de propria voință a omului, de propria lui deliberare intimă. Culpabilitatea individualizată se referă la motivațiile intime ale omului. Proiecția intențiilor motivante în imaginea "divinității providențiale" care a persistat încă în prima fază a politeismului începe să se reconcentreze
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în linii mari sensul moral imanent vieții. El este într-adevăr inclus în simbolul "încarnării" care aparține mitului Treimii, acesta vorbind și el despre Dumnezeul-Creator, despre încarnarea lui în suflet (Cuvîntul) și despre imanența problemei etice și a forței ei eliberatoare numită Cristos. Este indispensabilă aici darea unui avertisment în vederea fixării atenției asupra definiției "psiholgiei metafizice". Termenul nu se referă deloc la faptul că psihologia motivelor, instrumentul descifrării, și-ar propune să se piardă în speculații metafizice. Dimpotrivă: psihologia metafizică -psihologia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
perversul și sublimul se deosebesc doar prin aceea că primul reprezintă egoismul inconsecvent preocupat doar de binele eului întîmplător, în timp ce celălalt este egoismul consecvent care adaugă căutării satisfacțiilor accidentale vital indispensabile dorința realizării propriului său bine esențial armonia motivelor, dorința eliberatoare, deoarece aceasta nu permite existența nici unei supuneri, a nici unei ipocrizii, a nici unui regret. Binefacerile egoismului sublim ale sublimării egocentrismului vanitos sînt în realitate mai mult decît esențiale: forța sublimantă a egoismului conscvent cu intenții armonizante (care nu este altceva decît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
titlu de experiență, este suficient să ne dăm osteneala sau mai curînd să trăim bucuria de a anihila fie și doar un resentiment, apelînd la contravalorificări obiectivante, la o vanitate vexată, de exemplu, ca să simțim năs-cîndu-se imediat în locul ei bucuria eliberatoare. Dacă acest lucru este valabil pentru un singur resentiment, el este adevărat pentru toate resentimentele care umbresc viața psihică. Iar dacă acest lucru este valabil pentru viața psihică a unui singur om, atunci este valabil și pentru cea a tuturor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai apropiat de substantivul aer este epitetul liber? Aerul natural este aerul liber. Va trebui deci să fim de două ori mai prudenți în fața unei eliberări rău trăite, în fața unei adeziuni prea prompte la lecțiile aerului liber, ale mișcării aeriene eliberatoare."35 (s. a.) Sexualitatea (care include și spiritul de seducție) e o constantă a eroului: Are cele mai frumoase femei din București", îi spune un gazetar Autorului. În legătură cu nostalgia libertății, nu este exclus ca tocmai aceasta să fie o explicație a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
gestului de a o evita sistematic pe d-na T., după cum aceeași tentație i-ar fi putut insinua gândul sinuciderii. În Tratat de descompunere ca și în alte lucrări, Emil Cioran făcea elogiul sinuciderii ca gest superior al unei voințe eliberatoare specific umane. Aviatorii înșiși, dacă se dedică cu pasiune profesiei, ascund, înlăuntrul ființei lor, un destin suicidar. Constatarea e făcută chiar de către Camil Petrescu, în Epilog II: "De ce n-aș spune că gândul unei sinucideri amânate îndelung nu mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de stare bruscă, neașteptată și copleșitoare Jung)”. Rulandus, În Lexicon Alchemiae, merge mai departe cu interpretarea. El ar reprezenta acum acea “mentis sive animi lapsus in alteram mundum”, adică alunecarea spiritului sau sufletului În cealaltă lume”. Iată cum Luceafărul vindecător, eliberator emerge În lumea cealaltă, care este lumea Cătălinei cu scopul de a o elibera și de a o vindeca de impuritățile mundane. Jacob Bohme credea că În „spiritul fulgerului ar consta viața mare, atotputernică”. Si mai departe „căci lovind asprimea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
că nu ar mai semăna cu corpul animalelor, ci cu cel al Îngerilor lui Dumnezeu”. Și mai departe „la fel cum fulgerul vieții vine din mijlocul puterii divine, unde toate spiritele lui Dumnezeu Își primesc viața și se bucură”. Natura eliberatoare a fulgerului se Însumează unei nașteri divine, triumfătoare. Asta era și scopul Luceafărului să-i renască Cătălinei pneuma și corpul. Din această cauză el vine sub această formă. „Nașterea divină, triumfătoare, durează În noi oamenii numai atîta timp cît durează
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
-mi luminează”. Luceafărul făcînd parte din operatorii magici salvatori trebuie să scoată din Întuneric, să salveze pe fata de Împărat. În cadrul regimului diurn simbolic se găsesc două scheme dinamice una „diairetică” din grecescul diairesis care Înseamnă diviziune și una ascensională, eliberatoare, expiatorie. Diviziunea mai poate fi Înțeleasă și ca o separație de starea anterioară, socotită impură sau malefică. Schemă ascensională nu va funcționa În cadrul poemei, fiindcă la nivelul operațional eroina nu va dori să se verticalizeze, nu va dori salvarea din
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
trăit-simțit-visat-ului în aur textual. Am avut totuși senzația, înaintând în lectura volumelor sale, că haosul se ordonează, că discursul liric se limpezește, treptat, mai ales prin racordarea din ce în ce mai evidentă a textului la ceea ce se poate numi o poetică a simplității eliberatoare. Pe de o parte, printr-o atenție din ce în ce mai mare acordată chiar amănuntului simplu, dar semnificativ în viața individuală; pe de altă parte, prin renunțarea la luxurianța verbală și imageria de factură suprarealistă, ce amenință, în unele poeme din Punțile Stalinskaya
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trăgea înainte./ Întreaga lume se balansa la stânga și la dreapta./ Eu priveam.// Nu moștenesc bogăția părinților,/ ci simplitatea pietrei,/ al cărei chip mereu se ascunde". La fel, în Oreste, despre simplitate, actantul liric mărturisește a fi ucis în numele aceleiași simplități eliberatoare: "Astă-vară, într-o noapte târzie,/ am văzut statuile doborâte și plutind./ Erau ostașii tatălui meu./ La chemarea ta, marea s-a oprit,/ statuile s-au întors cu strigăt./ Erai atât de vie!/ De atunci îmi doresc simplitatea,/ bucuria de a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lentă, abil travestită în ostilitate fățișă împotriva sistemului, dorința împinsă până la extrem de a epata noul burghez neaoș (pe care, natural, tot cu vechiul comunist îl identifică), obsesia putridului/ drojdiei/ putregaiului, într-un cuvânt, a universurilor reziduale, tentația suicidului nu atât eliberator, cât demonstrativ ș.a.m.d. Iată, spre exemplificare, doar câteva dintre notațiile incriminante, prin a căror acumulare cinică se dă un relief colțuros dezastruoasei stări românești de fapt: "generații de avortoni/ nu, păsărilor acestora/ nu li s-au retezat picioarele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înalt al culturii, devenind o modalitate cu totul specială de concepere a unui nou univers. Poezia străpunge grațios sufletul, confundându-se cu cele mai intime laturi ale ființei în drumul său către Lumină, fiind, în același timp, și inaccesibilă și eliberatoare. Distanța dintre poetul viu și omul viu este suprimată, contopirea fiind absolută pentru cel care se dedică unei astfel de forme a artei. Biografia transpusă subtil în versuri, printr-o voce interioară a cuvântului scris, este modalitatea creatorului de poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află, undeva, între existențialismul blagian și patosul eliberator, de tip stănescian. Puntea dintre cele două lumi este, cumva, cenzurată, de această poetică a imponderabilității. Puritatea absolută, regăsibilă, în inima poeziei sale (firește, doar după ce este înlăturată mantia aridă a conceptualului), constă tocmai în această redare a emoției pure
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]