1,130 matches
-
al principiului economiei în actul de comunicare lingvistică. Contextul verbal și cel nonverbal contribuie și favorizează reconstituirea relativă ori absolută a structurii integrale inițiale. În comunicare, pot fi eliptice cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze. Brahilogia, o specie a elipsei textuale, constă în omiterea componentelor exprimate anterior în context, operație generată de intenția de evitare a redundanțelor. V. oralitate, parataxă, zeugmă. DUBOIS 1973; DSL 2001; BUSSMANN 2008. RN EMFAZĂ. În înțeles general, emfaza este un mod de exprimare caracterizată prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
privesc organizarea sintactică a discursului, modalitatea în care sînt combinate și aranjate cuvintele în frază. Din această categorie fac parte: figurile de construcție prin inversare (inversiunea, imitația, enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică folosirea anumitor figuri determinate de nevoile argumentării. Pentru a scoate în evidență semnificația lor argumentativă, ei împart
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola, litota). Georges Molinié
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca o "ocurență comunicațională", lingvistica textului este o pragmatică textuală. În acest mod, lingvistica textuală devine un auxiliar al analizei discursului, avînd un corpus de concepte proprii și întrunind lucrările despre macro-sintaxă, despre anafore, despre conectori, despre timpurile verbale, despre elipsă etc. Orice text și, desigur, orice discurs este realizat pentru a comunica informații despre lume, iar aceste informații, înainte de a fi comunicate, trebuie obținute și stocate de gîndire. De aceea, cercetări din diferite domenii (psihologie, inteligență artificială, filozofie etc.) încearcă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gerunziului și a infinitivului și, pe de altă parte, a conjunctivului sau a altor moduri dependente din clasa formelor verbale predicative. Conform DSL 2001, predicatul, în calitate de pivot al propoziției, se remarcă prin următoarele caracteristici: a) suprimarea lui, exceptînd cazurile de elipsă, duce la dezorganizarea propoziției; b) este pus în legătură, în numeroase limbi, cu fenomenele sintactice de acord (acordul cu subiectul sau, în cîteva limbi, cu obiectul) și de recțiune (impunerea cazului morfologic și a prepoziției), fenomene care asigură, în cel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui E. Coșeriu, că vorbirea ca tehnică se legitimează prin competențe de tip elocuțional, idiomatic și expresiv, atunci se poate accepta că propoziția tip corespunde actualizării competenței elocuționale, în vreme ce propozițiile analogice (cu subiect zero) reflectă o competență idiomatică. În cazul elipsei predicatului dintr-o propoziție sau al unui element al predicatului (verbul copulativ) dintr-o propoziție, se valorifică competența expresivă a vorbitorului, propoziția fiind din perspectiva analizei structurii de suprafață tot una analogică, părțile principale de propoziție existînd în structura de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În retorică, preteriția (numită și preterițiune) reprezintă o figură de gîndire prin care vorbitorul, chiar dacă își anunță de la început intenția de a eluda unele aspecte ale subiectului discursului, încalcă această convenție. Din punct de vedere stilistic, preteriția se apropie de elipsă, prin condensarea formală realizată nu prin omisiunea de elemente, ci prin selectarea strategică a secvențelor importante, dar tratate ca și cum ar fi secundare în raport cu obiectul discursului, motiv pentru care a fost considerată un tip de paranteză de organizare a discursului (la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Prezența verbelor dicendi, a negației sau a verbelor de voliție în structura preteriției îi conferă acesteia statutul de element metadiscursiv; ea joacă, în discurs (mai ales în cel politic) un rol de argumentare și de intensificare a semnificațiilor transmise. V. elipsă, ironie. DSL 2001; IONESCU-RUXĂNDOIU 2009. RN PRINCIPIU DE COOPERARE. Orice interacțiune verbală se supune unui principiu general, tacit acceptat de către vorbitori, numit principiu de cooperare. Acest principiu presupune ca participanții la o activitate discursivă să asigure reușita schimbului verbal prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sistemul de raporturi similare celor care permit funcționarea unei propoziții sau fraze, proprietate numită coeziune (coerență sintactică), manifestată prin acord, recțiune, ordine discursivă, dar și prin fenomene care transgresează nivelul sintactic propriu-zis: izotopie, anaforă, continuitate presupozițională, recurență, paralelism, parafrază, proforme, elipsă, consecuția timpurilor, intonație etc. Nici din perspectivă generativ-transformațională nu se poate postula o autonomie conceptuală pentru text, întrucît majoritatea fenomenelor pe care le pune în evidență un proces generativ de texte corect formate constituie, în egală măsură, apanajul funcționării propoziției
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
proveni din diferite limbi: marketing, din engleză, perestroika, din rusă, Dasein din germană etc. V. împrumut, semn, transfer. VARO - LINARES 2004. RN Z Zeugmă. Cuvînt de origine greacă, zeugmă se utilizează în retorica clasică, pentru a numi o specie a elipsei (apropiată de subînțelegere), care constă în suprimarea în discurs a unui element ce ar fi trebuit să se repete, dar care poate fi dedus din context (El pleacă la munte, ea la mare). Unele manifestări ale zeugmei se concretizează în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbului subînțeles diferind de cea a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității în raport cu norma literară, fiind mai degrabă asimilabile anacolutului: El este tînăr și student. Fenomenul elipsei în general și al zeugmei, în mod special, poate orienta a n a l i z a d i s c u r s u l u i spre identificarea unor resorturi cognitive anterior ignorate. V. elipsă, subînțelegere. DSL 2001
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și student. Fenomenul elipsei în general și al zeugmei, în mod special, poate orienta a n a l i z a d i s c u r s u l u i spre identificarea unor resorturi cognitive anterior ignorate. V. elipsă, subînțelegere. DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN SIGLE ABLALI - DUCARD 2009 = Ablali, Driss, Ducard, Dominique, Vocabulaire des études sémiotiques et sémiologiques, Presses universitaires de Franche Comté, coll. "Lexica, mots et dictionnaires", Honoré Champion, Besançon, 2009. ADAM 1990 = Jean-Michael
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
el însuși palindromic, ar evoca mai bine acest ax? — Axa, replică Nora Aron. — Ce rol ar mai juca această axă, întrebă Vasile Elisav. Pe-acela de mediană, răspunse Carmen Carpen. — Deci, dacă axa e mediana, zise Vasile Elisav, sau, cu elipsa copulei, axa - mediana, cum s-ar citi această sintagmă à l’envers? — Anaidem axa, replică Nora Aron. Ceea ce n-are nicio noimă. — Ba are una, ripostă Vasile Elisav, dacă-l despărțim în Ana și în idem. Adică Ana (e/se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
importantă este și o conștientizare a relațiilor dintre diferite secțiuni ale textului, unde aceste secțiuni puse într-o anumită ordine (B-C-D-A-E) denotă întîmplări care sau petrecut de fapt într-o ordine diferită (A-B-C-D-E), probabil cu destul de multe goluri sau elipse între A și B și C, contiguitatea temporală a lui D și E ș.a.m.d: o rețea de relații temporale destul de elaborate. (Tabloul devine și mai complex cînd descoperim că două sau mai multe secțiuni textuale relatează evenimente care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nu putem situa cu certitudine cadența prezentării reveriei, nu putem fi siguri nici dacă ultima scenă care s-a petrecut la chei este sau nu este o accelerare sau încetinire pentru efecte scenice. Se spune că viteza maximă constituie o elipsă care constă în faptul că nici un fragment al textului nu este dedicat unei părți din durata istoriei; situația contrară constituie pauza descriptivă: textul fără durata istoriei (de exemplu, începutul descriptiv al romanului A Passage to India, sau Omul invizibil de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nu este dedicat unei părți din durata istoriei; situația contrară constituie pauza descriptivă: textul fără durata istoriei (de exemplu, începutul descriptiv al romanului A Passage to India, sau Omul invizibil de Ellison, sau Întoarcerea băștinașului de Hardy). Un exemplu de elipsă citat de Chatman este acela dintre sfîrșitul Capitolului 5 al romanului lui Hemingway Fiesta, în care Jake termină de mîncat prînzul și se îndreaptă spre birou, și începutul Capitolului 6, cînd o așteaptă pe Brett la ora cinci. Chatman susține
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Chatman este acela dintre sfîrșitul Capitolului 5 al romanului lui Hemingway Fiesta, în care Jake termină de mîncat prînzul și se îndreaptă spre birou, și începutul Capitolului 6, cînd o așteaptă pe Brett la ora cinci. Chatman susține că asemenea elipse sînt foarte des întîlnite în proza artistică modernă, în care serii de prezentări scenice detaliate sînt legate între ele de salturi spațio-temporale bruște. Oricum, merită să facem distincția între acest tip de elipsă - ce constituie o simplă exploatare a discontinuității
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la ora cinci. Chatman susține că asemenea elipse sînt foarte des întîlnite în proza artistică modernă, în care serii de prezentări scenice detaliate sînt legate între ele de salturi spațio-temporale bruște. Oricum, merită să facem distincția între acest tip de elipsă - ce constituie o simplă exploatare a discontinuității temporale pe care nu numai că o tolerăm dar pe care probabil o și preferăm în narațiuni (astfel, nu sîntem obligați să citim despre orice lucru plictisitor pe care îl face un personaj
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
citim despre orice lucru plictisitor pe care îl face un personaj) - și accelerările prezentării, sau rezumatul extrem de redus. Cum nu percepem nici o schimbare de cadență, nici o accelerare la trecerea de la Capitolul 5 la Capitolul 6 al romanului Fiesta, sugerez că elipsa, sub forma unei aporii spațio-temporale, este o strategie naratorială de importanță variabilă (în funcție de ceea ce este omis), dar nu este un tip de cadență narativă; dacă legăm cadența de judecăți privind viteza povestirii întîmplărilor. Cu alte cuvinte, pledez pentru o percepție
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
despre durată să fie nu numai intratextuale dar în parte și intertextuale (ținînd cont de autor, perioadă și gen literar). Iar din punct de vedere intratextual, precum în cazul discontinuității narative din Fiesta, citată mai devreme, acceptăm toate tipurile de elipse legate de tabu-uri culturale sau de lizibilitate: nimeni nu face sex sau nu merge la baie în romanele lui Austen sau Dickens - sau, mai exact, asemenea acțiunii nu sînt narate, fiind considerate tabu-uri sau neinteresante. Aceasta nu mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lucrurilor ca o rază Roentgen neoprită, pierzându-se în nesfârșit", spunea Ilarie Voronca, iar din această traversare subită a materiei au apărut personaje monstruoase și tulburătoare. Omul mecanomorf, ca element distinctiv al imaginarului urmuzian, tinde către o formă primară, precum elipsa (Stamate) sau arcul (Emil Gayk), nu s-a născut, ci s-a construit, iar întreaga sa alcătuire este o alăturare de obiecte și materiale incompatibile. Se pare că estetica ce îi guvernează existența ar încerca să se justifice prin concepția
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în special în lungul nervurilor și codițelor frunzelor și mai puțin pe tulpini. În centrul petelor apar fructificațiile cu spori sub forma unor puncte foarte mici, greu vizibile și în jurul lor se găsesc niște cupe galbene, dispuse în cercuri sau elipse. Apariția acestor formațiuni are loc primăvara devreme și este destul de rar întâlnită. Aspectele cele mai caracteristice apar pe frunze, codițele frunzelor, tulpini și păstăi sub forma unor pete mici brun-roșiatice cu aspect prăfos (fructificații cu spori de vară), iar mai
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
1.4.1.1. Cuantificarea partitivă 1.4.1.2. Tipuri de cuantificatori cu valoare partitivă 1.4.1.2.1. Cuantificatorii partitivi 1.4.1.2.2. Pronumele indefinite 1.4.2. Tipul de nominal cuantificat 1.4.3. Elipsa nominalului cuantificat 1.4.4. Reliefarea cuantificatorului partitiv 1.4.5. Dislocarea sintagmei partitive 2. Sintagmele statistice 3. Sintagmele pseudopartitive 3.1. Introducere 3.2. Structura sintactică a sintagmelor pseudopartitive 3.3. Aspecte semantice privind sintagmele pseudopartitive 3.4. Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
noi, care are valorile formale [masculin], [plural], manifestate prin acordul adjectivelor interne, primește prin unificare cu trăsătura verbului valoarea de număr [singular] și valoarea de gen [nespecificat] (= neutru), ca în (12)a. Exemplul (12)b corespunde unei structuri sintactice cu elipsa unui nominal feminin de tip cartea, acordul verbului făcându-se conceptul, potrivit acestui nominal neexprimat. O analiză cu acord conceptual se poate presupune și pentru (12)a, unde se poate presupune că nominalul care denumește generic conceptul este romanul (de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]