931 matches
-
dispărut câtuși de puțin, totuși tropismul către mărcile superioare nu se mai bazează atât pe dorința de recunoaștere socială, cât pe plăcerea narcisistă de a se distanța de ceea ce e comun prin intermediul unei imagini pozitive de sine pentru sine. Plăcerile elitiste nu s-au volatilizat, ele au fost doar restructurate de logica subiectivă a neoindividualismului ce oferă acum satisfacții mai mult pentru sine decât pentru a stârni admirația și stima celorlalți. Ceea ce contează nu mai e să te „impui” în fața altora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
acuzat-o că distruge credința și îndatoririle religioase. „Republicanii”, începând cu Rousseau, au criticat luxul și comoditățile vieții, vinovate de coruperea moravurilor și a virtuților civice. Raționaliștii au condamnat frivolitatea modei, zădărniciile și risipa din societățile abundenței. Gânditorii aristocratici sau elitiști și-au exprimat disprețul față de o cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu o mașină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dezvoltarea armonioasă a copilului. Asemenea idei pedagogice se vor constitui în adevărate puncte de sprijin în fundamentarea ,,educației noi”, specifică secolului XX. Prin conținuturile volumului său, Despre educație, Spencer s-a împotrivit idealului tradițional al educației care cultiva stilul ,,aristocratic”, elitist în formarea omului. Spencer opina pentru o educație și un învățământ care să răspundă altei funcții educative, conformă legilor generale ale societății. Asemenea legi nu sunt altceva decât legile luptei pentru existență. Valoarea instrucției și educației urma să fie comensurată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
eficientă. În 1934, noua reformă liberală din învățământ propunea o dublare a filierei liceale, denumită de data aceasta ,,literară” și ,,științifică”. O nouă lege a învățământului secundar a fost promulgată în 1939 prin care se preconiza un învățământ de tip elitist. În deceniile interbelice, Parlamentul României nu a votat decât un singur act juridic privind învățământul universitar, Legea pentru autonomia universitară din 1931. În acest răstimp istoric au funcționat în România cinci universități, o Politehnică la București (fondată în 1920), două
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
înțeles că sînt complet lipsite de substanță, dar ceva atît de palpitant nu e niciodată o pierdere de timp. Dilema Veche, august 2007 Festin Ratatouille (SUA, 2007), de Brad Bird Hai să vă zic una tare : cel mai frumos discurs elitist la care am asistat în ultima vreme într-o sală de cinema vine din partea unui film hollywoodian de animație despre un șobolan care ajunge cel mai mare bucătar din Franța. Spre deosebire de frații săi, care în materie de hrană se mulțumesc
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
structurarea peisajului de partid și concordanța dintre cele două clivaje principale vechi comuniști/anticomuniști și minimaliști/maximaliști 3. "calitatea" democrației în cursul construcției și consolidării. După exemplul lui Kanev, considerăm că în "Bulgaria, pentru moment, se impune un model particular "elitist" de democrație, care încearcă să funcționeze mai ales la vârful sistemului politic și care estimează ca suficiente bazele procedurale ale democrației"55. După G. Dimitrov "procesul politic din cursul anilor de tranziție se caracterizează prin creșterea supunerii față de clientela politică
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
literar? Dar editorial? Nu știu cum se stabilește data unui debut, primele poezii le-am publicat pe net în site-ul Agonia care polariza scriitori de limbă română din toată lumea, cred că era prin anul 2000, apoi am navigat spre grupuri mai elitiste ca de exemplu Hermenia, Lira 21, Egophobia, Omnigraphies etc., ca în final să inițiez un grup de poezie și artă care funcționează pe Facebook numit "Grupul celor 7". Prima mea carte de poezii "În vizită la Ussais" a fost tipărită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bărbat decât cel în posesie pe acte. Probabil e o chestie de gene și sprâncene ca în lumea animală, unde chestiunea transmiterii se rezolvă prin luptă, uneori până la moarte. Mai interesanți sunt contestatarii lui Păunescu, constituiți în ceea ce numim „mișcarea elitistă”, adică a acelora care au tăcut mâlc pe vremea lui Ceaușescu, iar acum zic că au fost opozanții regimului, ba chiar dizidenți, care n-au acceptat sub nicio formă comunismul de tip ceaușist. Retrași prin bodegi și spelunci, opozanții își
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu conducerile celorlalte partide politice, Garda nu dorea aceasta și s-a autodefinit în mod diferit, nu ca partid ci ca „mișcare”. PNC vroia să păstreze guvernul parlamentar, chiar dacă acesta urma să fie reconfigurat și organizat într-o manieră mai elitistă și mai corporatistă; Garda de Fier vroia să răstoarne regimul parlamentar. Goga și Cuza evaluau relația lor cu cercurile conducătoare culturale și religioase ca fiind în vârful piramidei sociale în România; Garda de Fier era împotriva cercurilor conducătoare, îmbrățișând „acțiunea
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
vremi de veselă restriște”, „erotizarea României” sau asociații de idei precum aceea că Blaga și Ceaușescu ar fi „fața și reversul aceleiași monede calpe”, concluzie absurdă care pleacă de la premisa unui cult al geniului în cultura română, care generează „delirul elitist al ființei”. Lucrarea, dincolo de experimentul unui discurs descătușat, „de-crispat” (H.R. Patapievici), se susține prin texte precum Găuri în hartă. Cartografii culturale central-est europene (Europa actuală ca „gol”, „vârsta de tinichea a Occidentului”, „sistemul colonial de evaziune-în-viziune”, europenismul ca iluzie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
a modurilor de viață și a ideologiilor decît în inserțiile profesionale, la urma urmei atît de diverse. Însă "aici, 80 % sîntem socialiști", ceea ce ne îndepărtează de vestul parizian. Totuși, unii copii sînt instruiți la școala Alsacienne, una dintre cele mai elitiste din capitală. Cele trei uzine amenajate de Pierre Bertheau la Yvry-Port regrupează aproximativ 75 de apartamente. Ele utilizează aceleași materiale, structuri de aluminiu pentru împrejmuiri, planșee pentru circulație, bambuși, mentă și sălcii plîngătoare pentru grădini. Renovarea a fost făcută respectîndu-se
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să demonstrez că sunt și profund! (Doamne, sunt surprins de ce obsesii mai am și eu! Ei, recunosc că din când în când, chiar și dinaintea mea, apare viziunea bântuitoare a unei posterități glorioase.) Trecând dincolo de această divagație ideatică și, evident, elitistă, lucrurile s-au întâmplat cam așa: "Bă! Băă! Tu nu ești dă p-aci!", l-am auzit spunând cu o nuanță de uimire pe gândacul cu care mă întâlnisem. "Da. Nu sunt de pe aici, deși pot spune că din punctul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
individul e mai complex exemplul meu e suficient de elocvent, nu? -, cu atât devine el mai dificil de înțeles, iar cauzalitatea faptelor sale mai greu de decelat. Așa! Cred că prin această demonstrație de virtuozitate stilistico-psihologică, poate întrucâtva nițeluș cam elitistă, am demontat zicerea aia atât de enervantă a cumnată-mii cum că: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Bun. Acum, că m-am răcorit nițeluș și pe tema asta, să ne întoarcem la firul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cardiace mă legau, virtual, de Schley. Pe când Ravelstein Îl fascina. Îl vedea pe Ravelstein ca pe un mare gladiator În luptele culturale și iedologice. După ce Abe a ținut discursul lui incendiar la Harvard, declarând celor din public că sunt niște elitiști deghizați În egalitariști, doctorul Schley mi‑a spus: - Ei bine, care altul ar fi avut baza culturală, Încrederea, autoritatea să afirme așa ceva? Și cu atâta degajare, cu atâta naturalețe! Cât despre Ravelstein, nu ar fi acceptat niciodată să consulte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
găozar”, alți scriitori, cică de poezii și eseuri înalt-subtile, pline de hermeneutică aplicată, de post și trans- modernism, au considerat asta ca fiind o normalitate. Când același Băsănău, cu gura plină spunea că școala românească scoate doar tâmpiți, un mare „elitist”, din grădina sa, îl trăgea de limbă pe un autentic gânditor aflat pe patul morții, doar ca să pună și el acolo, de-o carte de interviuri pe coperta căreia să figureze ca autor, se făcea că nici n-a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
întoarce în țara din care a fugit fără să își primejduiască libertatea. Astfel, exilul se caracterizează prin asumarea conștientă de către individ a responsabilității de a acționa public pentru a face cunoscută situația țării din care provine, având întotdeauna o dimensiune elitistă, care îl diferențiază radical de celelalte forme de migrație. Totuși, exilul poate fi interior, asumat ca forma mentis de intelectuali, dar, dacă este exterior, atunci este, în mod necesar, militant, fie la nivel individual, fie la nivel colectiv. Sociologul parizian
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că gama instrumentelor subsumate acestei tehnologii se va extinde, noi ipostaze survenind de la o zi la alta. Important este faptul că acestea comportă o co-construcție și o cogestiune întru sporirea ocaziilor și situațiilor de învățare. Departe de a rămâne achiziții elitiste, destinate unor „aleși”, acestea vor deveni bunuri publice, având o uzanță cvasigenerală. Nu trebuie neglijate o serie de probleme adiacente pe care le ridică educația de acest tip: calitatea instruirii, implicarea unor costuri implicite, dependența de tehnologie, atitudinile instructorilor, perceperea
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
în special a celor de excepție în diferitele arii ale cunoașterii și ale exprimării umane, în general. De fapt, aceasta s a întâmplat de la începuturile învățământului și, într-un fel, a fost și instituționalizată prin existența unor forme de educație elitiste, privilegiate atât prin bararea accesului după criterii sociale, cât și prin profesori deosebit de înzestrați. Un exemplu în acest sens l-ar constitui colegiile englezești, perpetuate până astăzi. Dar, după cum se vede deja, selectarea elevilor nu se făcea, neaparat, pe criterii
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
vedere poziția socială a părinților, iar mai târziu, puterea lor financiară. Această situație s-a repercutat în timp, spiritul democratic, dominator în mentalitatea europeană și americană, cel puțin începând cu Revoluția Franceză din 1789, respingând „de plano” sistemele selective și elitiste din învățământ. Abia în secolul al XX-lea s-a revenit, pe baza unor criterii cu totul noi, la organizarea formelor de instruire care să permită cea mai deplină punere în valoare a înclinațiilor, aptitudinilor și talentelor elevilor deosebit de dotați
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
scrie Gropius, "o arhitectură care să-și definească singură în mod funcțional esența și scopul, într-o îngrămădire de mase arhitecturale care să renunțe la tot ceea ce nu este absolut indispensabil și la tot ceea ce acoperă structura clădirii" -, suprimarea distincției "elitiste" între artă și artizanat (fiecare atelier este condus de un artizan și de un artist aflați într-o strînsă colaborare), adaptarea creatorilor la cerințele societății industriale, etc. Apropiată de cubiști și de reprezentanții artei abstracte, Bauhaus va avea o influență
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
accentuează conformismul social. Fără îndoială, cultura elitei nu a dispărut, ba chiar își găsește un public tot mai numeros prin intermediul învățămîntuhii. Marcată de epocă, aceasta dă naștereunor opere însemnate, care însă nu sînt întotdeauna accesibile tuturor. Legătura între această cultură elitistă și marea masă a populației se face doar prin intermediul cîtorva emisiuni de televiziune și mai ales a cinematografului. Limitată la Europa Occidentală sau extinsă la ansamblul țărilor de pe întreg continentul, construcția europeană nu este doar un mit mobilizator pentru unii
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în utlimii patruzeci de ani o tendință de a se adînci. în realitate lucrurile nu sînt așa simple. Mai întîi pentru că în privința conținutului, frontierele nu sînt întotdeauna atît de bine delimitate pe cît o susțin apărătorii unei concepții restrictive și "elitiste" a "culturii". Apoi deoarece consumul de producții culturale în sensul tradițional al termenului a cunoscut o democrație care are limitele sale dar care este totuși total diferit de cel din perioada de după război. Lărgirea "publicului cultivat" se datorează în țările
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
era un Don Juan. S.B.: Pe Anton Carpinschi știu că l-ați avut profesor. D.T.: Pe Anton Carpinschi l-am avut ca asistent la materialism dialectic și la doctrine politice. L-aș descrie ca prețios, folosea un limbaj foarte elevat, elitist, plin de neologisme. Nu era dogmatic și era foarte harnic. S.B.: De Paul Gheorghiade ce ne puteți spune? D.T.: Paul Gheorghiade era absolvent de Biologie-Geografie, șef de promoție, preda la Biologie, era mai rebel, pe o altă orbită. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și violent și căutând doar să șocheze, teroarea este conotativă, sugerând (acolo unde prima se mulțumește să redea fără menajamente) și urmărind să creeze o atmosferă rarefiată de straniu. Literatura canonică preferă, instinctiv, să cultive teroarea, care este selectivă și elitistă, în detrimentul groazei, ca expresie a senzaționalismului vulgar și a fiorilor de mucava 12. Teroarea macină cu rafinament; ea exploatează falii din psihic cărora le permite, la anumite intervale, să se relaxeze, tempo-ul fiind fixat de circumstanțe. Uneori în cavalcadă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
afirmația pe care o făcuse lidera Grupului Verzilor, Aelvoet, conform căreia "nu este vorba numai de un scandal financiar, de fraudă și corupție, ci și de modul în care Comisia funcționează în termeni politici". Pentru unii deputați, Comisia era arogantă, elitistă, lipsită de transparență și puțin dispusă să răspundă încercărilor parlamentului de a depista cazurile de corupție și proastă administrare (International Herald Tribune, 1999). Evenimentele care au dus la demisia Comisiei sunt un exemplu elocvent de deviație birocratică extremă: fraudă, nepotism
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]