913 matches
-
ruinele care se adună aici de peste două decenii. Dacă în lumea occidentală după 1945 s-au modificat mereu canoanele modernității prin experimentarea de noi forme de organizare a firmelor, a muncii, a timpului liber, a valorilor și normelor culturale deopotrivă, "elitiste" ("de vârf") și de masă ("omul mediu dezvoltat"), noi, cei din sud- est, nu reușim nici să asimilăm forme create deja, nici să construim durabil altele mai potrivite ori să întreținem ceea ce am moștenit de la înaintași. Variatele construcții filosofice și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul unui eșantion elitist, ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cei care o resping, considerând-o simplistă, se continuă în secolul al XIX-lea pe fondul industrializării rapide și al apariției unei noi categorii sociale care invadează orașele. Tensiunea dintre cele două forme de cultură în secolul al XIX-lea (elitistă și de masă), accentuată de revoluția industrială, este analizată de Matthew Arnold în celebrul studiu Culture and Anarchy (Cultură și anarhie), publicat în 1869, în care se legitimează pentru prima dată termenul de cultură populară ca fiind identic cu cel
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
tot la anarhie duce și prezența solitară a culturii de masă, aceasta fiind pseudocultura unei clase sociale inculte, neevoluate și necivilizate. Este evident vorba de clasa muncitoare, care apare pe harta socială odată cu revoluția industrială. Interesant, Arnold nu susține cultura elitistă a aristocraților, pentru care folosește termenul de "barbari" și pe care îi vede într-un declin definitiv, ci cultura clasei de mijloc, a "filistinilor", care au forța și capacitatea de a prelua controlul în societate și de a crea cultura
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
diagramă ar fi lipsa termenilor "subcultură", sau cultură "joasă", și cultură "înaltă", existenți în vocabularul secolului al XIX-lea. Nachbar și Lause resping etichetele de tipul "jos" și "înalt", din cauza conotațiilor peiorative ale celui dintâi și al înțelesului restrâns și elitist al celui de-al doilea. Ei folosesc în schimb termenul folclor, care, potrivit descrierii oferite de ei, nu este cultura celor săraci și lipsiți de educație. Nici cultura de elită nu reprezintă în exclusivitate cultura celor bogați și educați. Diferențele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de transmitere a formelor culturale: orală, față de forma scrisă, cu autor necunoscut, față de autor cunoscut, pentru public omogen, imediat, față de un public eterogen, distant, cu funcție culturală asertivă pentru formele de folclor, față de funcția culturală subversivă a formelor de cultură elitistă. Trăsătura comună a acestor două extreme constă însă în faptul că sunt împărtășite de un număr din ce în ce mai mic de indivizi, spre deosebire de cultura populară, largă, cuprinzătoare și permisivă, care reușește să pătrundă și să se impună în toate straturile sociale. Folclorul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
renăscut în opera lui Richard Wagner, mai târziu a inclus muzica în categoria cultură "de masă", considerând-o declinul adevăratelor valori tragice și a bunului-gust31. Revenind la modelele antice, opiniile conservatoare ale grecilor despre formele de guvernare și gusturile culturale "elitiste" și-au găsit ecoul în teoriile romane. În timp ce Cicero considera că declinul și decăderea Romei au fost cauzate chiar de guvernarea democratică, pe care el o numește "guvernare eronată", Iuvenal se plânge că în timpul lui Tiberius romanii aveau doar două
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și descrisă fie în termeni de romantizare a culturii, fie ca suprapunere de termeni fără o acoperire de conținut. Această discuție conduce la întrebarea dacă formele de cultură populară sunt rezultatul unui folclor "evoluat" sau dacă sunt efectul unei culturi elitiste simplificate. Dacă am lua în considerare opinia lui Raymond Williams, potrivit căreia cultura populară este "cultura creată de oameni pentru ei înșiși 43", și dacă ar fi să ierarhizăm componentele culturii în forme înalte și joase, ar trebui să acceptăm
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și ilustra valorile sfinte ale Statului-națiune: Glia, Morții, Tradiția, Rațiunea de Stat, Onoarea Armatei. Sfera intelectualilor europeni este puțin sau prost înrădăcinată din punct de vedere sociologic și instabilă și oscilantă din punct de vedere ideologic. Ea oscilează între statutul elitist al "marelui gînditor" sau "profesor" și condiția de paria a răzvrătitului marginal, frate al "autorului blestemat". Ea pendulează între critica miturilor și producerea miturilor. Desigur, în mediul intelectual se instalează și conformiști, însă aceștia nu reușesc să domolească turbulențele în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
partea a doua ne vom concentra pe surprinderea câtorva caracteristici socio-demografice ale parlamentarilor români ai perioadei postcomuniste, pe observarea gradului de "înnoire" a diferitelor grupuri parlamentare în această perioadă și pe radiografierea activității parlamentare a grupurilor constituite. Cadrul teoretic Fenomenul elitist a suscitat intense dezbateri în literatura de specialitate. Am considerat oportun ca, pe lângă discuția cu privire la instituționalizarea parlamentară în spațiul post-comunist, să punctăm câteva elemente ale conceptului de elită în contextul mai larg al discuției cu privire la stratificare. Elite și stratificare Unul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
John Scott (2001, 9) remarca că acesta: "face negreșit parte dintre cuvintele cel mai frecvent utilizate (...) din vocabularul științelor sociale", iar folosirea sa este mai degrabă descriptivă, cu referire la indivizii aflați la "vârful" unor ierarhii. Diversitatea preocupărilor cu privire la fenomenul elitist a dus, invariabil, la existența unor perspective diferite cu privire la criteriile în acord cu care putem defini elitele. Criteriile lui Pareto, de exemplu, au fost două: un criteriu de excelență, mai general și un criteriu de structurare a ierarhiei sociale, elita
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
caracterizeze regimul politic al Uniunii Europene. Considerată prea tehnică și prea complexă pentru a suscita interesul celor care nu sunt specialiști în studii europene, construcția europeană a început în acest context să constituie un subiect de dezbatere care depășește cercurile elitiste în care a fost gândită. Interesul pentru Uniunea Europeană și politiciile sale a devenit vizibil în momente cheie din evoluția acesteia, cum ar fi reformele de amploare sau deciziile politice în domenii care afectează viața de zi cu zi a cetățenilor
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
afectează viața de zi cu zi a cetățenilor. Percepută la nivel internațional ca un agent de promovare a democrației, Uniunea este criticată, în mod paradoxal, de către cetățenii europeni tocmai pentru opacitatea cu care sunt luate deciziile și pentru caracterul său elitist. Asupra acestor comentarii, exprimate atât în cercurile politice și mediatice, cât și în cele academice, s-a revenit în nenumărate rânduri. Modul în care funcționează Uniunea Europeană și chiar principiul integrării sunt cristalizate de curente și grupuri politice care critică structura
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
este departe de definiția dată de Schumpeter: competiția politică pentru a obține votul electoratului. Deși din punct de vedere instituțional accesul cetățenilor la viața politică a Uniunii este încurajat și facilitat, se consideră că această concepție despre democrație este foarte elitistă 4. În acest sens, Charles de Gaulle considera că Europa nu se va naște decât în momentul în care diferitele popoare europene vor fi asociate direct în procesul decizional, când vor participa în aceeași zi la referendumuri privind chestiunile europene
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
fel de mondenitate obligatorie în care nu conta să vezi, ci să fii văzut. Din această perspectivă, plauzibilă este interpretarea pe care o propune Sorin Alexandrescu, evocată mai sus, și rezumabilă în imaginea unei aristocrații căreia i se arunca nada elitistă a intelectualității. Cultură versus politică O bună bucată de timp, conștiința apartenenței la un fond comun de principii și idei a făcut posibilă coeziunea unui grup a prelectorilor și a junimiștilor, în general. A fost poate unul din puținele momente
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ajunseseră la 5 ore pe săptămână, plus o transmisie în direct pe lună, în jurul anului 1995 s-a simțit nevoia diferențierii discursului. Operând asupra criteriilor orei de difuzare, lăsând mână liberă redactorilor, dar cu cerința de păstrare a notei ușor elitiste, se ajunge la o notă ecumenistă a programelor "Vieții Spirituale" care curând au căpătat aspect prozelitist (în sensul de a aduce noi adepți) și datorită politicii de deschidere pe care televiziunea publică era nevoită, în virtutea toleranței, să o promoveze. Această
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
pentru acest moment, fapt care a condus la șanse crescute pentru prozelitismul sectar, iar ulterior la căutarea tot mai intensă de modele discursive, care nu au întârziat să apară: vezi N. Steinhardt, Savatie Baștovoi, pentru predica de tip mediu către elitist, sau părinții pustiei și ai prigonirii comuniste: arh. Arsenie, arh. Cleopa, Par. Teofil, ș.a., pentru predica de tip ascetico-mistic către isihasm. 64 Avea posibilitatea să evolueze către o emisiune cu public și 2-3 materiale documentare. 65 Emisiunea Credo, locație citată
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
propunem pentru a descrie încercările contemporane de a concilia postmodernitatea cu idealul? Idealul presupune cu necesitate constanță și continuitate; ca atare, problema ar fi să identificăm care sunt constantele lumii în care trăim: valoarea este negată ca fiind ierarhizantă, discriminatorie, elitistă; adevărul și cunoașterea științifică reprezintă doar o modalitate de raportare la realitate și nu neapărat "calea regală"; toleranța și compasiunea sunt prezențe "slabe", subordonate excitării produse de mass-media și care durează doar o clipă, înlocuite de alte prilejuri care ne
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nefastă a dialogului). "Fatalismul tragediei grecești, ca și determinismul modern, știrbesc deci din valoarea morală a emoților noastre estetice"92 conchide criticul impresionist, anticipând sensul de evoluție a literaturii europene. Ulterior, apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte în care intelectul are datoria de a strivi din fașă fiorii sensibilității vulgare, va scoate melodrama în afara literaturii, pe motiv că ar exprima niște emoții prea primitive. Melodrama afirmă acum Lovinescu "nu ne sguduie printr-o emoție
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fost reeditat la Gallimard în 2010), care-și găsește un ecou specific în lucrarea lui Jean-Marie Schaeffer, Adieu à l'esthétique (Paris, PUF, 2000), unde se vorbește despre "coborârea" esteticului de pe piedestalul emoțiilor înalte, despre necesitatea de a înlocui "contemplarea" elitistă cu trăiri mai umile, dar mai importante în practica noastră vitală (criticul relansează conceptul de "conduită estetică"). Lucrarea lui Schaeffer poate fi citată și ca o critică a esteticului asociat exclusiv activităților artistice productive, ca o deplasare de accent de pe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un mod de provocare. Scopul lor este acela de a face guvernul să ia măsuri represive împotriva unei părți importante a populației pentru a putea pe urmă instiga poporul împotriva guvernului pînă la abolirea pluralismului democratic și instalarea unei dictaturi elitiste (cf. James Boyd, în New York Times Magazine, "From Far Right to Far Left", 6 decembrie 1970, pag. 49 și Kenneth Keniston și Michael Lerner, în New York Times Magazine, "Recent Study of Right Wing and Left Wing Extremists", 8 noiembrie 1970
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Al. I. Cuza” și, totodată, președintele Asociației Elene din orașul nostru. La o consfătuire pe țară a scriitorimii, în 2001, cînd campania împotriva valorilor naționale se deslănțuise din nou, ca și în anii '50, de data asta cu binecunoscutul avînt elitist și postmodern, distinsul meu coleg a afirmat în plen: „Constat de o bucată de vreme că nu vă mai place Eminescu. Dați-ni-l nouă, grecilor. Îl primim cu bucurie”. Mă aflam la fața locului și am notat cuvintele lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
comportament care caracterizează un grup uman. Sensul sociologic al termenului de cultură face trimitere la un ansamblu de fenomene reziduale care dau contur domeniului psiho-afectiv al personalității umane, la sensibilitatea și aderentele sociale ale omului. În fine, există un sens "elitist", conform căruia cultural este doar gustul pentru științele umaniste clasice și pentru aspectele literar-artistice ale creativitității umane. Morin propune definirea unui sistem cultural care să înglobeze toate sensurile prezentate: "Îl s'agirait d'un système indissociable où le savoir, stock
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
ca un argument în acest sens; dar, la fel de adevărat este și că informația nu este numai un bun economic, ci și unul cultural. De fapt, în afară înțelesului sau pur cibernetic, informația are, daca nu greutate culturală, în sensul vechi, elitist, al culturii, cel putin conotații culturale. Absolutizarea aspectului economic al informației (unul minor, în fond) stă la baza argumentului pernicios pe care îl folosesc foarte des persoanele de decizie din mass-media, atunci când justifica slabă calitate a produselor media prin așa-
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
În condițiile dezvoltării paradigmei conflictualiste, curentul neomarxist oferă și el diverse exemple de teoretizare contemporană. Un autor neomarxist care încearcă să extindă teoria clasică potrivit căreia conflictul apare în funcție de deținerea mijloacelor de producție este Ralf Dahrendorf. Acesta se raliază "tradiției elitiste de tip Pareto sau Mosca, teorie ce insistă asupra diviziunii imuabile dintre conducători și conduși, și care ar regla distribuția puterii în toate societățile, indiferent de formula lor politică sau de sistemul lor ideologic. [...] Sistemul politic democratic și pluralist ce
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]