1,246 matches
-
își bea frumusețea și neființa"; 37. Proiecția orfică în spațiul vrăjit al unei lumi stranii, ieșită din trup (Muntele vrăjit). Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Prin poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga elogiază lumina și potențează misterul, nu strivește "taina" universului, nu sugrumă "vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric". Poetul își pune problema contopirii prin iubire, până la identificare cu misterele universale. Exprimând lumea prin metafora "corola de minuni", eul liric va constata
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în colbul școlii). În Epigonii (cea mai reprezentativă artă poetică eminesciană), poetul realizează o odă și o satiră, punând în opoziție operele scriitorilor pașoptiști cu cele ale contemporanilor (epigoni, lipsiți de valoare). Prima parte a poemului este o odă și elogiază poeții de altădată: Țichindeal, Paris Mumuleanu, Cantemir, Beldiman, Donici, Anton Pann, Cârlova, Bolliac. Unor poeți valoroși (Bolintineanu, Andrei Mureșanu, Negruzzi) li s-a închinat o strofă, iar lui V. Alecsandri, trei strofe. Față de aceștia, Eminescu avea o admirație deosebită. Aprecia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
artă se rezumă la "spoială", "lustru", "cârpeală"; o creație rece, sceptică, lipsită de idealuri. Sunt amintiți poeții care au scris o limbă "ca un fagure de miere": Cichindeal, Mumulean, Prale, Daniil, Văcărescu, Beldiman, Cantemir, Donici, Pann. În trei strofe este elogiat V. Alecsandri: "Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice". Preluând o idee de la Schopenhauer, după care existența universală se definește prin viață și moarte, poetul cugeta cu amărăciune într-o meditație filosofică, la o lume superficială: "Toate-s
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de director adjunct la Direcția Asia și Orientul Îndepărtat, care cuprindea relațiile României cu R.P.Chineză, India, Indonezia, Vietnam, Malaiezia, Birmania, Australia, Japonia, Coreea și Mongolia. Instalându-mă în funcția respectivă, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului de externe, a elogiat munca prestată la Moscova și Ulan Bator și a apreciat că experiența dobândită va fi utilă pentru spațiul repartizat. Referindu-se la problemele principale ale acestui spațiu, cărora trebuia să li se acorde atenție prioritară, domnia sa a menționat: a) Disputa
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
României la identificarea căilor de demarare a procesului de pace în Orientul Mijlociu și la dezvoltarea raporturilor sale cu țările arabe, în toate domeniile de interes reciproc, este recunoscută de cancelariile diplomatice ale lumii arabe care o apreciază și chiar o elogiază, și în zilele noastre, pentru că a acționat cu mijloace proprii, originale, pornind de la elementele de logică și înțelepciune, promovate în deceniile șase și șapte ale secolului trecut, în politica sa externă. A întreprins inițiative consecvente și raționale printr-o diplomație
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
primit sprijin de la Federația noastră de fotbal și de la șeful clubului sportiv din Teheran, în persoana fratelui monarhului. În 1962, echipa Steaua a susținut trei meciuri foarte apreciate de public și mai ales de Clubul Sportiv Iranian. Toată presa a elogiat prestația, contribuind astfel la popularizarea țării noastre. La ultimul meci, un reprezentant al Clubului ne-a relatat că un tânăr deosebit de talentat avea nevoie de o intervenție chirurgicală la un picior și ne-a întrebat dacă operația s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
carte despre România. Dintre contactele cu șefi de state, este de reținut întâlnirea avută la ambasada URSS, în prezența ambasadorului Pegov, membru în Biroul Politic al P.C.U.S., cu Leonid Ilici Brejnev. În timpul convorbirilor, președintele URSS a transmis Guvernului Român mulțumiri, elogiind ajutorul nostru în cereale. El a menționat că acesta a venit într-un moment important (s-a referit la criza datorată eșecului politicii agrare a lui Hrușciov, legată de insuccesele de pe pământurile desțelenite). Am informat MAE al României despre discuția
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
avion, cu completările necesare. Directorul bulgar a vorbit, de fapt, a citit numai el considerentele părții bulgare. Convorbirile le-am continuat în timpul mesei oficiale, la un restaurant pe Vitoșa. În autoturism, ne-a însoțit directorul adjunct, care a ținut să elogieze forma și conținutul intervențiilor noastre, după care, cu amărăciune a adăugat: Știți cum e la noi ? Eu sunt șef, tu ești prost; Tu ești șef, eu sunt prost". În urma acestor consultări, a apărut ideea ca să elaborăm un proiect de reguli
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cerc de literatură și artă frecventat de numeroși scriitori ai vremii. Din 1944, după întoarcerea armelor, publicația își schimbă nu numai subtitlul, devenind „Ziar de luptă și dreptate”, ci și orientarea politică. Sunt acum condamnate acțiunile militare anterioare și este elogiată colaborarea româno-sovietică împotriva nazismului. Publicația păstrează totuși o linie democratică prin colaboratorii săi care se pronunță împotriva tendințelor politice extreme. Rubricile obișnuite sunt „Curier literar”, „Caietul poeziei tinere”, „Informații literare”, „Cronica dramatică”, „Cronica literară”, „Cronica plastică” și „Cronica cinematografică”, „Faptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
și acolo, de patosul adeziunii, de o retorică a stărilor de spirit extreme, de o exacerbare a sensibilității În măsură să surprindă „ultimul strigăt al ceasului actual”, mereu-ineditul unei realități În mișcare. „Viteza” remarcată În derularea spectacolului vieții moderne și elogiată cu elan futurist e, În ochii săi, și a schimbării curentelor de avangardă Înseși, Încît o orientare imediat anterioară e repede considerată ca nesincronă și, ca atare, perimată. Validitatea e acordată ultimei revelații În materie de Înnoire artistică, În virtutea aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
publicate În românește (În Adevărul din 1935) el nu Încetează să creadă În posibilitățile de Înnoire a limbajului liric, respingînd orice constrîngere exterioară („a limita poezia Înseamnă a o ucide”), accentul nu mai cade pe caracterul spectaculos al inovației. Va elogia acum „arta simplicității”, „vocabularul de toate zilele” al versului, „limba din cele mai sărace” a unui Bacovia. „Uneltele de vizionar și de magician” romantic le va dori puse, Înainte de orice, În serviciul „umanității În suferință”, recunoscîndu-i, Încă o dată, și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu e persistent, iar eficiența lui la nivelul colectivității umane nu promite să fie prea ridicată. „Și va fi tot atît de trist. Și va fi tot atît de vesel” - sfîrșește Pe cine căutați?; ultimele rînduri din Obrazul de cretă, elogiind „viața”, o echivalează metaforic deopotrivă cu „un luceafăr găurind toate cărțile, toate zidurile” și cu un „bici Încordat În cușca dresorului”, sub semnul definitiv al „singurătății”; În Poemoterapie, spectrul solitudinii se conturează În „plecarea celor din urmă prieteni”, pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu numai curios de tot ce se Întîmplă În afara lui, dar de-a dreptul lacom de Înfățișările lumii, gata să „Înregistreze” totul, acumulînd „impresii”, dar mai ales dispus să se implice În dinamica spectacolului universal, să o provoace, să o elogieze. Totul se petrece ca și cum „personajul” itinerariilor elegiace din Restriști ar fi descoperit dintr-o dată acel spațiu de „dincolo de mîhniri”, - invocat Într-unul din poemele vechi, iar această revelație i-ar produce o adevărată stare de euforie a libertății regăsite, de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Întîmpinării civilizației industriale. La Ilarie Voronca, ea va putea fi regăsită În toată opera: și Ulise și Petre Schlemihl și acel „pururi Ahasverus”, și poetul ghidat, În Patmos, de Insula-Nălucă, sînt niște călători pe itinerarii revelatoare, căutînd pretutindeni deschiderea vizionară, elogiind sfărîmarea limitelor, eliberarea lucrurilor și a ființelor din captivitatea tiparelor date, proclamînd imperativul interferenței și osmozei nivelelor existențiale. „Viziunea descuiată”, despre care se vorbește Într-un poem din Invitație la bal, ar putea fi o formulă sintetică a acestei căutări
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale și nu vei distruge nimic. Plin de rahat, într-o baltă de pișat. A doua zi vei fi elogiat, vei deveni scriitor. Faci parte din cea mai perfidă breaslă. Poate să distrugă cu o laudă. Sau fără să scoată o vorbă. Nimeni nu stăpânește mai bine arta complotului prin tăcere". Autobiografic vorbind, Al. Ecovoiu dă un sens revoltei sale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cărțile unor autori numiți Kadare, Saramago, U. Eco sau Vargas Llosa. Thanatos Carnaval Diplomat în 1974 al Facultății de Filologie, secția filologie engleză, Universitatea "Al. Ion Cuza" din Iași, optzecist ignorat de Radu G. Țeposu în a sa "Istorie tragică ...", elogiat de Liviu Petrescu și Mircea Nedelciu, precum și de Dan Silviu Boerescu, constănțeanul Florin Șlapac (n. 1952) debutează editorial cu romanul "Matei și Eva" (1985). Nu cunoaștem impactul cărții în România anilor optzeci, ceea nu exclude mirarea noastră de-acum față de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scris românește, declarându-se mult timp total ignoranța cu privire la țară părinteasca - ceea ce a aprins reacții indignate printre compatrioți (Octavian Goga, Ion Vinea, Paul Zarifopol). Se definea că „scriitoare franceză cu mama grecoaica”, iar în discursul de recepție de la Bruxelles a elogiat „nobilă limba franceză”, „edificatoare de națiuni și oameni”, căreia îi datora „toate șansele vieții”. Abia în amurg, cateva gesturi remarcabile dovedesc o recuperare interioară a „renegatei” apartenente românești: vă omagia filoanele latine rămase credincioase în ființă ei de fiica a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Alecsandri. Oeuvres posthumes (1889-1890), ediție structurată în trei volume cu titluri semnificative - Bourgeons d’avril. Fantaisies et rêves; Chevalerie. Confidences et canevas; Théâtre. Legendes et contes -, includ poezie, proză, teatru, eseuri, traduceri și numeroase cugetări, dar și pagini care o elogiază pe autoare, aparținând lui Angelo de Gubernatis, Émile Boutroux și Louis Léger. Ca legatară a unei copleșitoare moșteniri culturale de familie, H. își cultivă conștiința de sine, stimulată, desigur, și de îndemnurile tatălui său, mentor nu o dată excesiv și până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
apropierea sloganului de un limbaj cât mai literar, figurat și parabolizat. Nefast exponent al dogmatismului proletcultist, îl consideră pe Eminescu un tip de intelectual reacționar și nu va ezita să îl declare superior pe D. Th. Neculuță sau să îl elogieze pe Sorin Toma când acesta îl va denigra pe Tudor Arghezi, nici să îl considere pe G. Călinescu „teoretician al formelor descompuse ale artei [...], specifice burgheziei în plină decadență”. Trecut brusc de la avangardism la proletcultism, V. denunță intuiționismul bergsonian și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
dezertează de pe frontul antisovietic, trecând în liniile rusești, mai târziu se întoarce în țară, iar după 1944 contribuie la construirea socialismului. În Dudică (1964), Salba de aur (1975) sau în Apele revărsate (1981), romane „țărănești”, abundă scenele cu ședințe interminabile, elogiind colectivizarea și fericirea generală adusă de „viața nouă” la sate. Până și erotismul cade sub incidența ideologicului. Ion Damian, protagonistul din Drum deschis (1960), își face autocritica pentru abaterile sale profesionale și pentru relația platonică cu o profesoară („Sunt vinovat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
pomenită este în concordanță cu tonul articolului de la care se pleacă. Se pune pentru prima dată problema culorii politice, a banderolelor sau a cravatei roșii. Ion Călimară/ Geo Dumitrescu afirmă libertatea de opinie a grupului de la Albatros. Acuzației că îl elogiază pe G. Călinescu, "odioasa figură a criticei românești", i se răspunde cu fermitate și chiar prin sfidarea adversarului: Nu stăm un moment în cumpănă să repetăm - cu bale la gură, dacă e nevoie - cuvintele de entuziasm admirativ pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
paginile numărului care nu a mai reușit să apară, Sergiu Filerot menționează un articol ce se întinde pe patru coloane intitulat Pro-Călinescu "conținând extrase din texte mai vechi semnate de: Perpessicius, I. Petrovici, G. Ibrăileanu, Pompiliu Constantinescu, Paul Zarifopol, care elogiază pe G. Călinescu și opera lui, precum și două citate din articole recente ale lui E. Lovinescu și Șerban Cioculescu, critici de frunte ai zilei, care apreciază curajos apariția "Istoriei literaturii..." ca pe un eveniment de seamă"151. Cazul Călinescu este
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întâmplări comice sau patetice, pentru a mai tempera șuvoiul filosofic al reflecțiilor intelectualului Herzog, ce străbate suita epistolară imaginară. Philip Roth, una dintre remarcabilele personalități ale unei epoci de aur pe care a împărțit-o în bună măsură cu Bellow, elogiază creația personajului principal, comparabil, după el, cu cea a unui alt evreu celebru, Leopold Bloom din Ulise al lui James Joyce. Roth discută diferența specifică: în Ulise, mintea enciclopedică a autorului este transferată în materia lingvistică a romanului, Joyce necedând
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
recenți: Toni Morrison în 1996, John Updike (1998), Arthur Miller (2001), Philip Roth (2002), dar și Stephen King (2003) și Oprah Winfrey (1999). În 1973, când John Barth (vezi BARTH, JOHN) a primit premiul, a mulțumit într-un stil caracteristic, elogiind în felul următor Fundația națională a cărții și premiile sale: "Un premiu literar important, după părerea mea, este unul care, ocazional, este acordat unui scriitor, în ciuda faptului (italicile îmi aparțin) că îl merită" (Barth în bibliografie). Ca și în alte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
anume gravitate, nesprijinită însă și de calitatea artistică a limbajului, tributar unui clasicism întârziat. Apropieri, teoretic posibile, s-au făcut între C. și Petrarca, pornindu-se de la nefericirile petrecute în viața sentimentală a celor doi poeți. În lirica meditativă, C. elogiază munca țăranului (Răspunsul unei scrisori), egalitatea originară a oamenilor (Cine are gust să-mi creadă) sau, cu accente de relevabilă vibrație a imaginilor, comentează caracterul efemer al vieții (Pe năsălie). Iluminist în fond, dar alăturând trăsăturilor clasice semne ale romantismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]