994 matches
-
Sorbona. În amfiteatrul cel mare al Universității, rectorul Paul Appell a prezidat solemnitatea. Aula Universității era arhiplină. Studenții români erau toți. Mulți studenți francezi și public. Importante personalități din viața politică și culturală a Franței, la locuri de onoare. După elogioasa prezentare făcută de rectorul Appell, a vorbit Take Ionescu despre țara românească, pe care o iubea cu atîta foc, și despre pactul Micei Antante, pe care-l crease cu Cehoslovacia și Iugoslavia ca un instrument de pace în orientul Europei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
că o expoziție a României în străinătate nu poate conține numai satul românesc. Avea nevoie de oficiul național de turism și mi-a cerut concursul, pe care l-a avut, total. Poate prea total, căci presa străină a publicat articole elogioase despre pavilionul României care, datorită O. N. T-ului, a reușit să prezinte cu succes o țară demnă de a fi vizitată, iar frumusețea locurilor de vînătoare și varietatea vînatului erau o revelație pentru lumea vînătorilor. Acest succes al Oficiului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să menționez că eram aproape vecini de bloc și rămăsese singur. Orele de lucru Împreună erau evadări din singurătate, benefice pentru amândoi. Cursul a fost bine primit de colegi și prof. dr. I. Adameșteanu mi-a trimis o scrisoare foarte elogioasă, care mi-a dat noi aripi de zbor. Lucram toată ziua la Facultate și la fiecare deplasare În București continuam să-i duc prof. V. Ciurea lame din realizările noastre, pe care le studia și mi le fotografia dându-ne
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mult ați realizat pentru profesia noastră, completând vechea Anatomie Patologică cu ceea ce deja ați publicat În Diagnosticul morfopatologic și Morfologie. Dezvoltarea pe care ați dat-o servește atât pe medicul din teren cât și pe cel din laborator”. Cuvinte deosebit de elogioase mi-a transmis și dr. Ghila Ioan de la Oradea, care m-a invitat să le vizitez câteva unități de taurine și suine din județ și cu care am colaborat până la trecerea lui În lumea umbrelor. Și astăzi consider că acest
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de orientare a țării spre “lumea a treia”, ne-a prilejuit În primăvara anului 1978 vizita ministrului agriculturii din Irak. După prezentarea Facultății, Într-o discuție mai amplă la Decanat, prodecanul Halga P. i-a prezentat Într-un mod foarte elogios valoarea cadrelor didactice din cele două secții și Îndeosebi a profesorului Emil Roșu și a mea. Rezultatul acestor discuții a fost venirea În toamna anului 1980 a mai mulți doctoranzi la zootehnie, respectiv Alimentație și Genetică și a medicului veterinar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pentru succesul pe care-l au. Dimpotrivă, le place să întoarcă lucrurile pe toate fețele pentru a se vedea într-o lumină și mai favorabilă. Există totuși o persoană pe care țin cu tot dinadinsul să o menționeze în termeni elogioși: mentorul lor. Ei recunosc cu sinceritate că-i datorează mai mult de 80 % din succesul lor acestei persoane. Chiar și Ross Perot și Richard Branson au susținut acest lucru în legătură cu mentorii lor. Să luăm ca exemplu atleții de marcă. De ce
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
București la 13 mai a.c. ș1934țtc "De la Congresul Asociațiunii pentru E.C.P.F.R., ținut la București la 13 mai a.c. [1934]" Cuvântul d-nei Maria Baiulescu Onorat Congres, Mulțumesc distinsei și înțeleptei doamne Prezidente Generale Elena Meissner, care m-a onorat prin cuvinte elogioase a lua prezidiul, mă mărginesc însă numai a saluta această adunare în numele Uniunii femeilor române. Doamnelor! Salutul meu se concretizează în dorința de a ne strânge rândurile, a ne îmbărbăta reciproc a ne întări sufletește în credința nestrămutată a izbândei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Expoziția noastră a însemnat un adevărat eveniment artistic. Deschiderea ei a fost onorată cu prezența D-lui Mitilineu, Ministrul nostru la Viena și personalitățile marcante din acel oraș, iar gazetele și revistele de acolo au avut pentru noi numai cuvinte elogioase. În urma acestei expoziții, Asociația a izbutit să încheie legături cu diferite case comerciale din Austria, Germania, Suedia, Iugoslavia, Elveția și America și, după o experiență de doi ani, standardizându-și producția s-a statornicit în executarea de comenzi pentru străinătate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
spunea: „Da, reușesc să mint fără nici o problemă și fără să se vadă nimic pe fața mea.“ Iată, totuși, un moment de onestitate - dar nu cred că la el se referea Sorin Oprescu. Bun. Înțeleg ca oamenii politici să vorbească elogios de cel cu care până mai ieri au fost în cârdășie. Înțeleg până la urmă și că președintele Traian Băsescu (el însuși om politic) îi conferă unui asemenea personaj Ordinul Național „Serviciu credincios“ în grad de ofițer. Dar de ce oare participă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de activitate artistică pusă în slujba scenei artistice, Emanoil Manoliu a lăsat în urma sa un renume. Prof. Mihail Cozmei îi făcea următoarea caracterizare: „...a reușit să se impună prin talent și mai ales prin seriozitatea cu care își pregătea rolurile. Elogios apreciat pentru interpretările sale, activ și cult, Emanoil Manoliu și-a făurit o concepție actoricească bazată pe cunoașterea valoroaselor tradiții ale teatrului și școlii din Iași, reușind cu fiecare nou personaj să realizeze creații demne de stimă...”. Născut la 27
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
nu mai este pomenit oficial nicăieri, se așterne un văl de tăcere și de uitare care va persista decenii în șir. În 1985, în frumoasa lucrare Inimi cât să cuprindă cerul patriei, Cornel Marandiuc rupe acest consemn tacit, amintindu-l elogios dar... numai sub numele de "comandant al Grupului 6 Vânătoare". Oricum, scriitorul arădean a fost singurul care, în toată perioada comunistă, a publicat ceva despre Dan Vizanty. După 1990, fiica sa Ana-Maria îl vizitează de câteva ori în auto-exilul său
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de partid în literatură), I. Vitner, Eugen Campus, Ov. S. Crohmălniceanu, apoi N. Tertulian, Paul Georgescu, Eugen Luca ș.a. Experiența scriitorilor ruși și sovietici e și ea „valorificată” cu osârdie prin abundente tălmăciri, prin articole și comentarii mai mult decât elogioase. Despre Mihail Șolohov scrie Silvian Iosifescu, despre „realismul socialist al lui Gorki” discută Al. A. Philippide și Petru Dumitriu, Vladimir Maiakovski e comentat de Horia Deleanu ș.a.m.d. Notabilă e și un fel de anchetă, întreprinsă în 1950, în cadrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
Maiorescu - constata Mircea Scarlat - privirea lui Creangă ca exponent s-a impus ca un loc comun, reluat de toți exegeții ulteriori. Pare paradoxal, dar criticul care nu i-a dedicat humuleșteanului nici un studiu special, ci doar unele epitete și citări elogioase, a impus clișeul cel mai viabil în exegeza lui Creangă―. Intr-adevăr, argumentează eseistul, Maiorescu care îl citează pe creatorul nemuritoarelor povești de unsprezece ori, dar niciodată nu-l comentează. Ceea ce șefului Junimii i-a fost suficient pentru a impune
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Nu îndrăznesc să-i răspund: nu cine știe ce. Privirea lui insistentă, anxioasă și ușor umezită, cea a unui rebel care a aruncat o piatră în mlaștină și așteaptă pe mal o veste bună care nu va mai veni niciodată, o recenzie elogioasă, un ecou de simpatie ori un telefon amical, îmi amintește de ceva. Am văzut deja, în altă parte și în alte vremuri, această pândă pudică și patetică, această privire de copil pedepsit căutând iertarea în ochii celor mari, dar unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe o cale pe care el și-o închipuia triumfală cînd, de fapt, era doar riscantă și nu ducea nicăieri. Italia fascistă, de care se revendica sus și tare făcînd caz de sentimentele sale de admirație, îl răsplătea cu articole elogioase în presa și mesaje personale din partea Ducelui, pline de laude nemăsurate al căror miros de tămîie îl amețea pe Mareșal. Invitat de Mussolini, a aplecat într-o călătorie prin Italia în cursul căreia manifestările spectaculoase ale cămășilor negre, și propaganda
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
În prima, cred, Îi creează, cu argumente, o postură de mare poet lui G. Bacovia - până atunci, autorul volumului Plumb trecea drept un poet minor, eroare ce venea probabil din Istoria... lui Călinescu - și, mai ales, o primă și foarte elogioasă cronică la poezia lui Lucian Blaga, care era marginalizat, scos de la catedră, Întreaga sa filozofie fiind atacată grosolan de Crohmălniceanu, Tertulian, Paul Georgescu și alții pe care nu-i mai numesc deoarece, spre deosebire de cei trei citați mai sus, nu aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
calitățile native, replica mereu promptă, fără acel minim „spațiu al „neînțelegerii” - unde candoarea, măcar sub forma atenției, a „calmului privirii”, este Încă prezentă. (Fănuș Neagu, prieten vechi și prestigios prozator, Îmi reproșa nu de puține ori, În tinerețe, când cronici elogioase despre nuvelele și volumele sale umpleau coloane În presa literară, zgârcită, a vremii și când N.B. părea „a se rata” „cu seriozitate și Îndărătnicie”, pentru că am „greșit” trecând Carpații din Ardealul străbunilor mei. Dar e tot atât de adevărat că Ardealul, Clujul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că n-a întâlnit elevi mai bine pregătiți ca la școala noastră, mai ales că el știa prea bine ce găsisem noi cu aproape doi ani în urmă. Deci, satisfacții depline pentru munca depusă și vești cât mai frumoase și elogioase la adresa noastră, a acelora care fuseserăm trimiși cu doi ani în urmă în acest loc greu de muncă. Îmi amintesc faptul că la plecarea din Priponești soția spunea că nu merge în acest loc hotărât de autorități și eu îi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
I-am spus de discuția mea ultimativă de la comitet. Reafirm că nu titlul de comunist, nu direcția școlii mă determinau la această acțiune, ci perfecta mea reabilitare ca om! La reconfirmare în organizația de bază a școlii am cele mai elogioase aprecieri chiar și din partea celor potrivnici! Apoi, curând vine același secretar ce-mi promisese că cel ce se opunea vehement va fi sancționat conform statutului, propunându-mi acum să-l iert, că altfel se va răzvrăti și mai mult pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la o secetă de filme bune. Oricum, suntem obișnuiți. Exporturile Cel mai de succes film românesc este Filantropica. Cu peste 110 000 de spectatori de la lansare în februarie 2002 , cu un Premiu al Publicului la Festivalul de la Paris, o cronică elogioasă în foarte influentul săptămânal american Variety (Biblia industriei de film de peste Ocean) și cu perspectiva unei distribuiri pe marile ecrane din SUA, pelicula lui Nae Caranfil a fost propusă să reprezinte România la preselecția Oscarului pentru film străin de anul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mă aduce pe calea cea bună”, să scriu adică „cel puțin” vreo două-trei rânduri în Scânteia, cum o făceau unii distinși scriitori ce, efectiv, nu aveau nevoie de aceasta, să citez numele dictatorului sau să apar alături de ei în antologiile elogioase de ziua „lui”. Sau... să dispar definitiv în spațiul occidental, iar vizele care mi se dădeau de călătorie se explică astfel în primul rând - nu eram singurul dintre personalitățile artistice ce primea astfel de vize de călătorie, chiar și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să arunc la coș cronicile lui Carandino. Câteva luni R.L. nu a avut un cronicar stabil de teatru și mi-am rugat prietenii să colaboreze la această rubrică, Matei Călinescu, Țepeneag etc. De altfel, atunci au apărut și primele cronici elogioase despre teatrul lui Eugen Ionescu. Stancu a încercat o dată, la el în birou, la un păhărel de whisky, să aducă indirect vorba de excluderea lui Carandino de la cronică, vorbindu-mi patetic și îndelung despre suferințele atroce îndurate de acesta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în aceeași zi cu profesorul Todicescu. „Am cinstit memoria noilor noștri dispăruți și ne-am văzut de treaba pentru care hotărâsem să ne adunăm”, scrie Alexandru Mânăstireanu în cartea sa, p.130, și face un adevărat portret literar, de loc elogios, profesorului lor (și al meu, de mai târziu), fost director al Școlii normale, Gheorghe V. Gâlcă (în foto) participant la adunare. Ca urmare a răririi rândurilor noastre, adaugă același, colegul C. Rășcanu ne roagă să-i facem cinstea de a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nu avea răbdare. Așa se întâmplase și cu ultimul volum din „Călător... prin vâltoarea vremii”. De parcă a știut de graba care venea de la Creator, autorul îi devansase data apariției. La 25 august cartea Domniei sale s-a bucurat de o lansare elogioasă. Ea adeverea cuvintele explicative de la final: „ajuns la o vârstă în care nu mai pot croi planuri pe timp mai îndelungat”, când și ultimii doi colegi de promoție s-au pierdut (la 30 iulie 2010 plecase brăileanul Grigore Negură, iar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
rubrica „Invitatul nostru” sunt găzduiți Marin Sorescu (Armata a avut rolul hotărâtor în revoluție), Florin Constantiniu, Valeriu Râpeanu, Banu Rădulescu ș.a. De o atenție deosebită se bucură scrierile lui Mircea Dem. Rădulescu, Nicolae Tăutu, Mircea Radina, Constantin Strună ș.a., comentate elogios în paginile revistei. Cronica literară e susținută de Vasile Preda, Nicolae Boghian, Paul Damian, Nicolae Baboi, cronica muzicală de Viorel Cosma, cronica teatrală de Cristina Dumitrescu, „Vitrina literară” de Aurel Martin, „Lumea artelor” de Laurențiu Sfințeș și Dan Ozeranschi. Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290515_a_291844]