3,447 matches
-
vorbește întîia neștiință / Descoperit stă universul orb / Întors cu spatele către Ființă" (Fluturii negri). Sau: " Și-un zeu ardea din cînd în cînd / Să ne-aducă aminte / Că ceru-i făcut / Din morminte" (Amintirea). Însă dacă autorul Laudei somnului făcea elogiul satului acordîndu-i o funcție cosmocentrică, Ioan Alexandru îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
a fi greu de încadrat într-un context literar gata definit. Probabil că sursele cele mai apropiate și mediatorii cei mai creditabili - dar nu dominatori sau dictatoriali - pentru o bună înțelegere a Eclecticii sunt volumele teoretice ale unor Guy Scarpetta (Elogiu cosmopolitismului) ori Pascale Casanova (Republica mondială a literelor). Iarăși probabil, emblema acestui demers are ceva din naturalețea oarecum postcolonială a afirmației lui Andrei Codrescu, din finalul celebrului său film, Road Scholar : "America e un lucru indian. Dar nu mai puțin
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
nu ocolește ipostazele neconvenabile - dimpotrivă! -, închegând din reflecții lucide (vorbind adesea despre moraliști, autorul devine el însuși un moralist) o imagine amară a decadenței omului, Eugen Simion nu se poate abține de la o serie de alte reflecții, care bat spre elogiul omului ca speță, uneori vibrante, cu atât mai credibile însă cu cât acestea vin din partea unui sceptic: Inconvenientul de a te naște? De ce nu inconvenientul de a nu fi etern, nefericirea de a purta sentimentul limitei în tine, de a
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
lună în baza unui program de maximă strictețe, de mare eficiență profesională. Convențiile genului dobândesc farmecul, firescul adresării, dobândesc puterea de propulsie în actualitate fără a trăda spiritul acestei comedii-balet. Libretul scris de Antoine de la Motte se inspiră parțial din "Elogiul nebuniei", lucrare pe care Erasm a conceput-o cu un secol în urmă. Teoretician și literat, libretistul păstrează regulile poetice ale teatrului liric. Inovațiile, evidente, respectă tradițiile, respectă regulile. Suveranul însuși are grijă de bunul mers al tuturor lucrurilor. Este
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
mult spus "libertate"? Se poate reflecta. Fapt este că în a treia povestire din Chira Chiralina, volumul de debut al lui Istrati (1924), apărea un fel de dascăl de știință a vieții și de libertate, Barba Yani, care făcea chiar elogiul "absolutismului" otoman: "La bonne terre du Levant s'ouvrira grande et libre devant toi, oui, libre, car quoi qu'on dise de ce pays turc absolutiste, il n'y en a pas un oů on puisse vivre plus librement ; mais ŕ
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
mată ai gării proiectate de spaniolul Santiago Calatrava rimează perfect cu podul lung de 17 km azvârlit peste estuar, cu futurismul edificiilor, dar și cu Parcul Națiunilor și surprizele sale (de pildă, "vulcanii" din ceramică policromă ejectând coloane de apă). Elogiile de mai sus nu exclud ambianța ușor vetustă, lipsită de obsesiile ipohondrice ale "lumii hipercivilizate". Nici străzile uneori la fel de accidentate ca la Cluj, Timișoara sau Iași. Pentru studioșii arhitecturii, dar și pentru orice om avid de frumusețea urbană necontrafăcută, Lisabona
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
dimpreună cu acea "uimire înfricoșată" pe care ne-o provoacă vederea unui mort ori întâlnirea cu o fantomă. Cu acea senzație trezită în noi de orice lucru pe care îl recunoaștem, dar care, în același timp, ni se pare străin. Elogiul adus manechinului ca model al actorului se înscrie astfel în chip firesc în prelungirea ideilor lui Craig despre virtuțile supramarionetei, îmbogățindu-le, însă, cu noi nuanțe: dacă manechinul este indispensabil pentru "Teatrul morții", e pentru că el poate deveni "un MODEL
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
cultura română, o piață publică a ideilor. Și nici, se pare, deprinderea naturală de a o crea. Polemica se complace în iregularități și țintuiri ad personam, admirația se convertește în fanatism ritualic, întreținut superficial și doar din când în când. Elogiul mortificant și uitarea anulatoare sunt singurele forme de dialog intern cu valorile culturale de aici. Poate doar legitimarea occidentală conduce, uneori, la câte o jumătate de panegiric, cum s-a întâmplat cu Brâncuși sau cu trio-ul (supus, pe rând
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
viața e o derută obositoare și o bâjbâială penibilă. Bucuria valorilor îți susține bucuria vieții. Un critic adevărat, cum e Alex Ștefănescu, știe acest secret (calea livrescă spre fericire) al comunicării permanente dintre biblioteca esențială și viața cotidiană. E un elogiu ceea ce am scris aici? Nu, nu asta aș fi vrut. E o elegie aniversară pentru un cititor profesionist. Prin el se înțeleg și alții.
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
în anii '40, cine știe dacă el ar mai fi luat Premiul Nobel și dacă n-ar fi rămas un autor ciudat, despre care mult mai bine cotatul în acei ani Scott Fitzgerald spunea că e gata să-i scrie elogii pentru uzul editurilor, cu condiția să nu-l oblige să-i citească romanul pe care îi cerea să-l recomande. După ce același Faulkner, laureat între timp cu Premiul Nobel, a declarat că Biblia i se pare cel mai mare roman
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
Octavian Onea Personalitate enciclopedică și mesianică, B. P. Hasdeu s-a bucurat de nenumărate onoruri, atât din țară, cât și din străinătate, implicit de elogii nemăsurate, ca să folosim propria-i expresie. Ca unul care i-am slujit memoria aproape întreaga viață - am fost muzeograf, la Muzeul din Câmpina, ce-i poartă numele, timp de trei decenii - știu că ele au fost pe deplin meritate. Dar
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
redacție, am nimerit într-o ședință de număr al revistei, cu toți redactorii de față. Și atunci l-am întrebat pe vechiul meu prieten, Gabriel Dimisianu, director, - care-i acela. Și Gabi mi l-a arătat, făcându-mi în șoaptă elogiul lui, - și că să-l țin minte, - iar eu l-am ținut. Dovadă, aceste rânduri. Iar mie, când mi se întâmplă astfel de lucruri, spun cu franțuzul clasic: ce se concepe bine, se enunță clar!... Dacă e prima dată când
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
făcut o campanie deșănțată pe ideea participării la joc, au declanșat o sinistră operație de denigrare a cetățeanului din Călărași care-a reușit să devină, în doar câteva secunde, un om putred de bogat. Aceasta e România: țara în care elogiul și sudalma se împletesc într-un curcubeu pe cât de spectaculos, pe atât de respingător. Păi, nu are dreptate Ioan Groșan: "Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi"?
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
1972), cel despre Egipt și Grecia. Scriitorul explică cum s-au întâmplat lucrurile (p. 268). Octavian Paler era din 1970 redactor-șef la "România liberă" (funcție în care va rămâne până în 1983), iar Eugen Barbu era colaborator constant la ziar. "Elogiul lui Eugen Barbu" l-a impresionat și l-a surprins pe Octavian Paler. Nu s-a gândit nici atunci, nici în 2006, când face mărturisirea, că s-ar putea să nu fi fost o admirație curată, ci plecăciunea unui colaborator
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
aceeași măsură el poate fi concentrat asupra unor convingeri și păreri inebranlabile, unor concepții de viață și sentimente înduioșătoare față de rude și prieteni, ca să nu mai vorbim despre efluviile de aduceri aminte consacrate onorurilor, distincțiilor, relațiilor cu prieteni suspuși și elogiilor de tot felul cu care i-a fost binecuvîntată celui în cauză activitatea de o viață. Veți spune, poate, că aceasta miroase a egolatrie, ceea ce nu este inexact, știut fiind că cele două trăsături sînt complementare, adesea chiar de-a
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
pe prompter, printre care se mai rătăceau și regrete cinstite, cum au fost cele ale unei octogenare de la o casă de bătrîni, unde Teoctist se ducea din cînd în cînd. Emisiuni de televiziune, cu interminabile transmisiuni în direct. Iar din spatele elogiilor și din spatele întrebărilor adeseori prostești ale reporterilor răzbăteau din cînd în cînd vechi acuzații la adresa Patriarhului, formulate voalat sau perifrastic. Apărătorii de profesie ai BOR în general și ai Patriarhului în special săreau în sus: "Nerușinare! Blasfemiere!! Inamicii stabilității Bisericii
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
poezie - întors să fii luceafăr, după un apus de soare! Descălecând ca Dragoș pe vechiul Tău pământ, zidește-}i - cum pe vremuri se ctitoreau cupole - în mănăstirea sfântă a neamului Tău sfânt Ca Neagoe, tot darul, și truda, ca Manole!" Elogiul nu e datat, dar poate fi ușor plasat în contextul climatului care l-a inspirat. Se știe că de la începutul anului 1940 Carol al II-lea s-a dorit promotorul unei politici de "reconciliere", care, după discrete tratative în culise
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
și prin asemănarea pe care o are Carmen Maura cu propria sa mamă, pentru a nu mai pomeni o serie de detalii familiar(l)e are sensul unei încercări de recuperare a trecutului, așa cum o fac și personajele sale traumatizate. Elogiul mamei revine și aici, mama păstrează și încarnează tradiția, în jurul ei se refac destinele celor trei femei și a adolescentei care descoperă violența, ea constituie factorul coagulant. Chiar dacă în filmul său se întîlnesc trei generații, personajul pivot, dincolo de vîrstă îl
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
are vorbe, trebuie să șteargă, să aproximeze, să se descurce cu înlocuitori, pentru că o nenumită cenzură a atins cea mai delicată materie primă a libertății: cuvântul. În La apa Vavilonului (Humanitas, 1999), Monica Lovinescu are unul dintre cele mai frumoase elogii aduse cuvântului și una dintre cele mai profunde profesiuni de credință ale unui scriitor: "Pentru un scriitor, inevitabil, Cuvântul a fost la început". Soartă și instrument de lucru, singurul pe care nu-l poate lua în derâdere sau murdări prin
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de care se bucură creatura civilizată. * Marie Bonaparte, strănepoata lui Lucien Bonaparte, artizanul loviturii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din România să nu apară despre scriitorul și savantul român care ne părăsise decât o știre laconică și anodină. în zilele sfârșitului lui aprilie 1986, în ziarele și revistele din întreaga lume s-au publicat însă sute de necrologuri și elogii. Dispozițiile iacobinilor cenzori bucureșteni își pierdeau valabilitatea dincolo de granițele țării. 1 Mircea Eliade cenzurat în 1928, în Jurnalul literar, an IV, nr. 23-26 iulie, 1993, p. 1. 2 Se creează un nou simț, în Credința, 2 februarie 1934. 3 Cenzura
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
ascult numai cu o ureche, cu carnetul pe genunchi, cu cealaltă atent la vocea mea interioară. Pe vorbitor îl cunosc. E Pipoton, nervosul, ideologul nărăvaș PIPOTON, fala dialecticii pe o parte că, pe de alta că... El face mai întâi elogiul agriculturii sovietice, că importa din America porumb, lăsându-i pe ceilalți să muncească, slăbiciunea lui Hrușciov, porumb adică, tocmai ce nu suporta Stalin, pentru că... pentru că porumbul ăsta, - îmi șoptește demonul meu interior - cere muncă și iar muncă, săparea pământului și
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
emoționanta stimă pe care o meritase în timpul vieții". l Din evocările îndurerate apărute în majoritatea publicațiilor bucureștene, din ultimele zile ale lui mai și pînă în iulie 1945, se alcătuiește un portret viu și complex al omului Sebastian, dincolo de convenționalele elogii funebre, așa cum fusese cunoscut de prieteni și colegi în diferite împrejurări. Necrologurile semnate de Camil Petrescu, Margareta Sterian, Perpessicius, Teodorescu-Braniște, Petru Comarnescu, Anton Bibescu, Alexandru Kirițescu, I. Peltz, Ion Biberi și încă mulți alții aduc întîmplări și nuanțe inedite, completînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
cu adevărat, se vede, marile probleme ale vieții și ale morții, ale culturii românești și ale celei universale, pe care a încercat să le examineze în pagini scrise cu multă căldură și empatie pentru subiectele tratate. Este demnă de toate elogiile inițiativa Editurii Istros - condusă de energicul director al Muzeului Brăilei, dl Ionel Cândea - de a strânge într-o serie de volume - deocamdată patru la număr -, operele complete ale lui Vasile Băncilă, sub îngrijirea Dorei Mezdrea, a cărei semnătură mi-o
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
moară și să-și reia apoi cursul vieții, rejoacă episoade ale trecutului lor sau sunt preocupate de clipa prezentă, se supun unui destin tragic (ca în Cartea a cincea. Pedeapsa) sau sunt lăsate în voia unui final deschis, al cărui elogiu îl face ultima parte, Sub coroana boreală. "Specie a posibilului" - după părerea lui George Pelimon (unul dintre cei doi) - romanul înseriază fidel dorințele personajului, "ceea ce ar fi vrut să trăiască și anii nu i-au permis"; motiv pentru care "totul
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]