1,692 matches
-
de abordare a comunicării: a) ca proces; b) efectele reale ale comunicării pentru societate în ansamblul său și/sau pentru fiecare din membrii săi; 1. Comunicarea ca proces a) Actualmente, comunicarea este studiată prioritar din următoarele puncte de vedere: • atributele emițătorului și efectele comunicării; • conținutul mesajelor și efectele comunicării; • factorii persuasiunii, dependenți de public. Acest punct de vedere behaviorist încearcă astfel să stabilească gradul de credibilitate a emițătorului, forma mesajului, ordinea argumentelor etc. De exemplu, s-a stabilit că un mesaj
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
proces a) Actualmente, comunicarea este studiată prioritar din următoarele puncte de vedere: • atributele emițătorului și efectele comunicării; • conținutul mesajelor și efectele comunicării; • factorii persuasiunii, dependenți de public. Acest punct de vedere behaviorist încearcă astfel să stabilească gradul de credibilitate a emițătorului, forma mesajului, ordinea argumentelor etc. De exemplu, s-a stabilit că un mesaj persuasiv este un mesaj al cărui aspect emotiv prevalează asupra celui rațional, cu condiția ca mesajul respectiv să constituie o invitație la o acțiune imediată și aceasta
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
a permite “citirea” lor: magnetofoane, aparate video, calculatoare personale. A doua familie: aceea a mijloacelor de difuzare, indiferent dacă aceasta este largă sau restrânsă. Este vorba de radio și televiziune, ale căror programe sunt transmise pe calea undelor hertziene cu ajutorul emițătoarelor și releelor terestre, într-o zonă de “acoperire” a cărei întindere variază în funcție de puterea echipamentelor emițătoare și receptoare utilizate. Totuși, trebuie adăugați doi “vectori” noi: satelitul și cablul. Aceste mijloace de teledifuziune au o trăsătură comună, aceea de funcționare într-
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
difuzare, indiferent dacă aceasta este largă sau restrânsă. Este vorba de radio și televiziune, ale căror programe sunt transmise pe calea undelor hertziene cu ajutorul emițătoarelor și releelor terestre, într-o zonă de “acoperire” a cărei întindere variază în funcție de puterea echipamentelor emițătoare și receptoare utilizate. Totuși, trebuie adăugați doi “vectori” noi: satelitul și cablul. Aceste mijloace de teledifuziune au o trăsătură comună, aceea de funcționare într-un singur sens, de la emițător spre receptor. Mijloacele de comunicare constituie cea de-a treia familie
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
acestea din urmă. Problematica acționistă invită la stabilirea unei tipologii mediatizate a formelor de comunicare. În vederea stabilirii acestei tipologii pot fi reținute două criterii: primul este caracterul mai mult sau mai puțin închis al grupului de oameni - al auditoriului - căruia “emițătorii” înțeleg să i se adreseze cu prioritate. Se identifică un auditoriu calificat drept “închis”, în sensul dat de Bergson; mărimea lui este determinată și membrii săi sunt legați printr-un element al identității lor sociale sau personale. În sens contrar
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
auditoriul “semiînchis” datorat existenței unei legături dintre membrii săi, dar și a incertitudinii sale și a frontierelor cu exteriorul. Cel de-al doilea criteriu ce trebuie stabilit de tipolog este registrul în care destinatarii mesajelor își plasează spontan relația cu emițătorii, după cum îi consideră pe aceștia din urmă ca persoane sau mai curând ca prestatori ai unui serviciu dat, în domeniile foarte diverse ale informării, cunoașterii sau culturii. Intersectându-se, cele două criterii de distingere a formelor comunicării mediatizate, și anume
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
pe aceștia din urmă ca persoane sau mai curând ca prestatori ai unui serviciu dat, în domeniile foarte diverse ale informării, cunoașterii sau culturii. Intersectându-se, cele două criterii de distingere a formelor comunicării mediatizate, și anume auditoriul vizat și “emițătorii” așa cum sunt ei percepuți, evidențiază mai multe modalități de comunicare posibile: șase “tipuri ideale” ce permit, prin comparare, ca varietatea activităților de comunicare mediatizată să devină inteligibilă. Astfel, când emițătorul presupune că auditoriul este “închis”, deoarece pertractările sale cu receptorul
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de răniți, epidemii, alte efecte asupra sănătății oamenilor este obligatorie colaborarea cu autoritățile medicale competente, dar se va avea în vedere „traducerea” comunicatelor medicale pe înțelesul publicurilor-țintă. Comunicatele de presă ulterioare se află mai puțin decât cel inițial sub controlul emițătorului, deoarece ele trebuie să răspundă și la întrebările presei. Totuși, nu trebuie să uităm că acestea reprezintă ocazia ideală pentru transmiterea unor mesaje suplimentare ale conducerii: o întărirea convingerii că situația se află sub control; o întărirea convingerii că există
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
vs. limbile asiatice). Acești termeni cunosc, de asemenea, valențe particulare prin prisma actualizării diferitelor valori ale politeții pozitive, respectiv negative, a valorificării - în anumite contexte comunicative - a adresării inverse, precum și a adresării propriu-zise ca formă de,,selectare", de către locutor, a emițătorului următorului mesaj (de exemplu, Nicule, cînd te întorci?). Factorii determinanți care influențează alegerea anumitor termeni de adresare (în detrimentul altora) într-o anumită situație de comunicare sînt de ordin: (a) individual - trăsături specifice, distinctive (sex, vîrstă, statut social, tip de educație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textului, aflat dincolo de sensul aparent, pe de o parte, prin interpretarea unor elemente care însoțesc textul (circumstanțele de producere, scopul general) și, pe de altă parte, prin concentrarea asupra trăsăturilor textului, ce par a fi independente de controlul conștient al emițătorului. Specificul analizei textuale ține de obiectivul dat prin lucrările lui G. Guillaume de a înțelege gîndirea care gîndește. Pornind de la descrierea sensului produs de mijloacele lingvistice și paralingvistice această analiză vizează o înțelegere a producerii sensului, iar acest demers, dezvoltat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai adesea, cele două interpretări interferează. Pentru a evita confuzia semnalată, P. Charaudeau propune întrebuințarea sintagmei terminologice subiect destinatar - aflate în raport simetric cu cea de subiect enunțiator. Cei doi sînt protagoniștii punerii în scenă a discursului și se opun emițătorului (subiectul comunicant) și receptorului (subiectul interpretant), parteneri empirici ai actului comunicării. În această viziune, subiectul comunicant are deplin control asupra subiectului destinatar prin aceea că primul îl construiește ideal pe al doilea, căutînd să producă asupra lui efectele intenționate de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
corespund efectelor vizate de instanța de comunicare și cele corespunzătoare efectelor produse de instanța de interpretare. La aceasta se adaugă faptul că efectele vizate și efectele produse sînt ecoul forței ilocutorii și perlocutorii a actelor de vorbire. V. act, destinatar emițător, locutor. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ELIPSĂ. Din perspectivă retorică și stilistică, elipsa este considerată o figură de construcție generată de intenția de redare artistică a unei stări afective, constînd în reducerea sau omisiunea unei secvențe discursive. O versiune particulară a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Emfaza nu constituie o categorie cu un statut bine definit, ci permite doar gruparea unor fenomene cu efecte similare. V. focalizare, dislocare, hiperbat, ironie, topică. DU MARSAIS; FONTANIER 1977; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. AC EMIȚĂTOR. Punctul de început al procesului comunicării, aflat în opoziție cu termenul receptor, care reprezintă punctul final. Termenul se referă la cel care produce un mesaj și îl transmite prin intermediul unui anumit canal de comunicare (hîrtia, undele hertziene, etc.). Exceptînd situația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
început al procesului comunicării, aflat în opoziție cu termenul receptor, care reprezintă punctul final. Termenul se referă la cel care produce un mesaj și îl transmite prin intermediul unui anumit canal de comunicare (hîrtia, undele hertziene, etc.). Exceptînd situația monologului, termenul emițător presupune întotdeauna existența a cel puțin două instanțe de comunicare. Unele modele ale comunicării consideră că termenul este precedat de sursă, întrucît nu întotdeauna cei doi termeni se suprapun. În vorbirea indirectă, de exemplu, emițătorul nu reprezintă și sursa. Dacă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de masă, emițătorul este reprezentat de un colectiv de profesioniști, bine organizat, care își cunoaște scopurile și audiența, ce transmite informația spre un public eterogen și slab organizat. Din acest punct de vedere, se poate vorbi de un dezechilibru favorabil emițătorului. Printre termenii cu sens asemănător se numără: vorbitor, în opoziție cu ascultător; expeditor, în opoziție cu destinatar; autor, în opoziție cu cititor; cel care codifică un mesaj, în opoziție cu cel care decodifică un mesaj ; locutor, în opoziție cu interlocutor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implicit etc). V. context, discurs, enunț. BALLY 1932; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN ENUNȚĂTOR. Persoana care emite enunțul, responsabilă pentru maniera de organizare a acestuia și pentru conținutul cognitiv vehiculat. Numit și emițător, enunțătorul este protagonist al scenei de enunțare, V. locutor, discurs, enunț, enunțare. BALLY 1932; DUBOIS 1973; BENVENISTE 1974; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ABLALI - DUCARD 2009. RN EPISTEMOLOGIE. Prin epistemologie se înțelege o ramură a filozofiei care se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elementele necesare unei comunicări lingvistice: existența unui emițător, a unui receptor, a contactului dintre ei, a mesajului, a codului și a contextului. Există astfel o funcție emotivă (sau expresivă) care redă atitudinea vorbitorului față de ceea ce exprimă enunțul, fiind centrată asupra emițătorului mesajului (Mi-e teamă să nu se răzgîndească.; Uf, iar este frig!). Orientarea enunțului către destinatar se realizează prin funcția conativă (sau persuasivă) a limbii, ceea ce produce selecția unor mijloace gramaticale de adresare (Te rog să fii atent!). Funcția referențială
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intervenirea contextului social-istoric și contextului receptării și tinde să identifice sensurile admisibile, inducînd astfel o poziție filozofică a referinței drept criteriu de evaluare. V. referință, semiotică, sens, text. GREIMAS - COURTES 1993. RN HIPERBOLĂ. Figură retorică, hiperbola se întemeiază pe capacitatea emițătorului de a exagera voluntar semnificația unui mesaj, cu scopul de a spori impactul asupra receptorului sau pentru a-i reține acestuia atenția într-o manieră expresivă. Exagerarea poate viza accentuarea unor evaluări pozitive (este un înger de fată, un munte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiecare instanță confirmă sau nu rolul jucat de către ceilalți, prin jocul propriului rol. Comunicarea interpersonală poate fi abordată din trei perspective diferite: 1) perspectiva acțională (teoria țintei - comunicarea este unidirecțională); 2) perspectiva interacțională (teoria ping-pong-ului - fiecare protagonist este, pe rînd, emițător și receptor; răspunsul oferit de receptor îl determină pe emițător să reconfigureze codul, cu scopul de a controla mai bine actul comunicațional); 3) perspectiva tranzacțională (teoria spiralei - comunicarea este un proces dinamic de tip cauză-efect). În studiile dedicate limbajului, interacțiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mulțumindu-se să asculte ceea ce spune locutorul (de exemplu, în cazul unei conferințe, al unei emisiuni radiofonice etc.). În ceea ce privește natura și funcția noțiunii "interlocutor", se manifestă o anumită ambiguitate: unii lingviști atribuie interlocutorilor un statut de actori externi actului enunțării (emițători și receptori), alții le atribuie un statut de protagoniști interni procesului de enunțare (enunțiatori și destinatari). V. destinatar, emițător, locutor, receptor. DUCROT - TODOROV 1972; GREIMAS - COURTÈS 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC INTERPRETARE. În tradiția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de limbaj se supune legilor sale. Nu putem ignora faptul că, pe de o parte, orice enunț este formulat în funcție de capacitatea de înțelegere și de evaluare a alocutorului, iar, pe de altă parte, locutorul este, concomitent, în chiar momentul enunțării, emițător și receptor. Oswald Ducrot demonstrează că un anumit enunț, într-o anumită situație de discurs, este susceptibil de sensuri diferite, ce-i pot fi date efectiv. Doar semnificația frazei utilizate nu ne îngăduie să putem prevedea toate aceste sensuri; acestea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs religios, științific, filosofic, literar sau juridic în spațiul social, în virtutea statutului său de emițător al unui discurs constituent, adică al acelui tip de discurs "ce pretinde a avea un rol fondator". Paratopia nu se reduce la statutul social al emițătorului, altfel spus, statutul social se transformă în paratopie doar în momentul în care devine creator, în momentul în care structurează producerea textelor și este structurat de aceasta. Datorită naturii problematice a propriei sale apartenențe în societate, enunțătorul unui astfel de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre destinatarul ideal și cel real. Devenită obiect de studiu pe terenul mai multor discipline umaniste, persuasiunea este abordabilă și din din perspectiva actelor de vorbire, fiind integrabilă temelor pragmaticii. Activitatea persuasivă constă în principiu din antrenarea de către enunțător (sau emițător) a tuturor mijloacelor pentru a-l determina pe interlocutor (receptor) să accepte o relație enunțiativă, astfel încît comunicarea să devină eficientă. Persuasiunea are două moduri de a se concretiza: ca un act cognitiv (cînd este un proces semiotic ce constă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
redresive prin intermediul politeții pozitive, al politeții negative și, respectiv, al exprimării ambigue. Prin mijlocirea exprimării ambigue, emițătorul are avantajul de a nu putea fi considerat răspunzător de enunțare datorită ambiguității și multiplelor posibilități de interpretare contextuală. Această strategie înlesnește disocierea emițătorului de actele amenințătoare asupra imaginilor proprii. Exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive presupune utilizarea politeții, atît a celei pozitive, cît și a celei negative, pentru redresarea actelor amenințătoare asupra feței pozitive sau a feței negative a receptorului. Politețea negativă corespunde strategiilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
v-am deranjat la o oră atît de tîrzie, N-aș vrea să vă întrerup tocmai acum, dar...), folosirea de termeni impersonali, care nu fac trimitere directă la emițător sau la receptor, pentru a evita constrîngeri față de cei prezenți (impersonalizarea emițătorului: Nu se poate termina la timp; impersonalizarea receptorului: Trebuie rezolvată problema) și îndatorarea față de receptor (V-aș rămîne profund îndatorat dacă..., Vă sînt recunoscător...). Politețea pozitivă presupune crearea unui mediu propice receptorului și includerea acestuia în mediul familiar, acest tip
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]