664 matches
-
celor doi frați nu a fost, însă, de lungă durată deoarece, în anul următor, a fost ucis și Petru (1185-1197) . Dușmanilor din Orient ai Imperiului Bizantin, deocamdată, nu le ardea de invazii. Sultanatul de Iconion se împotmolise în disensiunile dintre emirii săi, iar cel mai înzestrat conducător al musulmanilor, Salah al-Din, stăpânitorul Egiptului, era ocupat până peste cap cu cruciații. La 5 iulie 1187, în bătălia de pe malul lacului Tiberiada au fost, practic, complet distruse oștirile regelui Ierusalimului. La scurt timp
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
dogele Republicii Veneția, Enrico Dandolo, și Lotario Conti, conte de Segni, cunoscut mai bine sub numele papei Innocentius III. Amândoi exercitau o prresiune permanentă asupra Basileului, amenințând să-i ofere ajutor lui Isaac II și familiei acestuia. Între timp, Muhi-ad-Din, emir de Ancyra, devasta, neîmpiedicat de nimeni, Paphlagonia. Un pericol enorm îl reprezenta și Bulgaria, unde domnea, din 1196, Kaloian, un țar energic și de o cruzime monstruoasă. Jurând să se răzbune pentru faptele lui Vasile II, el le-a dat
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
condus o țară din nordul Africii și din Asia de Vest, a fost suverana unică a unei regiuni care amintește de Cleopatra și . A bătut monede cu propriul nume și a dispus să fie menționată la rugăciunea de vineri. Când emirii l-au ales sultan pe comandantul ei suprem, , se căsătorește cu el. În primii ani de domnie, Aybak este foarte preocupat să îi înfrângă pe ayyubizii legitimiști din Siria, să îl îndepărteze pe co-suveranul minor al-Ašraf și să își ucidă
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
24 de mameluci baḥrizi, în afară de Šağar-al-Durr și 23 de burğizi. Burğizii nu recunoșteau principiul succesiunii ereditare și nu au dus o politică de nepotism. În timpul lor, tronul îi aparținea celui care reușea să se impună sau să îi determine pe emiri să îl aleagă. Atât în timpul baḥrizilor cât și al burğizilor, de multe ori sultanul era succedat de un sclav al său și nu de un fiu. Sultanii mameluci s-au menținut la putere în medie șase ani. (1260-1277) este cel
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
populația cu impozite tot mai mari și au contribuit la prăbușirea dinastiei. Cei doisprezece descendenți ai lui al-Nășir, care l-au urmat într-o succesiune rapidă timp de 42 de ani (1340-1382) au făcut doar figurație. Cei care domneau erau emirii, detronând sau omorând sultanul după bunul lor plac. Ultimul baḥrid a fost al-Șăliḥ Ḥăğğ ibn-Š῾băn (1381-1382, 1389-1390), strănepotul lui al-Nășir a cărei domnie a fost încheiată de , care devine întemeietorul noii ramuri, cea burğidă. În perioada mamelucă, regatul siro-egiptean
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
a căsătorit cu Judith, fiica ducelui Eberhard de Friuli. În primul an de domnie, Lambert s-a raliat contelui Gerard de Marsi, gastaldului Maielpoto de Telese și gastaldului Wandelbert de Boiano, pentru a-i împiedica pe sarazinii conduși de Sawdan, emirul de Bari să revină în Bari după o campanie asupra orașului Capua și a Terra di Lavoro. În pofida unei bătălii sângeroase, emirul e reușit în cele din urmă să reintre în Bari. În aprilie 860, Lambert s-a alăturat contelui
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
gastaldului Maielpoto de Telese și gastaldului Wandelbert de Boiano, pentru a-i împiedica pe sarazinii conduși de Sawdan, emirul de Bari să revină în Bari după o campanie asupra orașului Capua și a Terra di Lavoro. În pofida unei bătălii sângeroase, emirul e reușit în cele din urmă să reintre în Bari. În aprilie 860, Lambert s-a alăturat contelui Hildebert de Camerino, în răscoala acestuia împotriva împăratului Ludovic al II-lea. Urmăriți de o armată imperială, răsculații au ajuns în Marsi
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
la rând campanii de gherilă împotriva trupelor Federației Ruse și a orchestrat masive luări de ostatici civili, cu scopul declarat al retragerii militarilor ruși din Cecenia. Începând din 2003, Basaev a decis să folosească "pseudonimul de război" și titlul de Emir Abdallah Șamil Abu-Idris. Între 1997 și 1998 el a ocupat funcția de vice prim-ministru al Ceceniei în guvernul președintelui Aslan Mashadov. Basaev a fost considerat de unii liderul indiscutabil ai aripii radicale a insurgenței cecene. El este responsabil pentru
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
se retragă din Ashdod (27 octombrie) și din Majdal (azi Așkelon) (5 noiembrie) și și-au concentrat forțele rămase în zona Gaza. La sfârșitul lui noiembrie, un armistițiu local a fost mediat între israelieni, sirieni și libanezi. La 1 decembrie, emirul Abdallah a anunțat unirea Transiordaniei cu palestinienii arabi de la vest de Iordan, noul stat urma să se numească Regatul Hașemit al Iordaniei. A adoptat de asemenea și titlul de „Rege al arabilor palestinieni”, spre dezgustul celorlalți lideri arabi. Egiptenii au
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
și, ulterior, s-a asociat marelui duce al Lituaniei Vitold în cruciada acestuia contra Hoardei de Aur, încercand să revină la conducerea ei, dar în 1399 a fost înfrânt de rivalii săi, sprijiniți de Timur Leng, Timur Kutlug Han și emirul Yedighe (Ideghei,Edigu) în bătălia de pe Worskla. Se menționează că Devlet Berdi trăia în exil în Lituania bucurându-se de auspiciile marelui cneaz Și după cronicari poloni, Hadji Ghirai ar fi fost fiul sau nepotul lui Tohtamâș și s-ar
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
dus cu genovezii din Kaffa (Kefe). Prin anul 1440, după cum relatează cronica lui M.Stryikowski aristocrația tătarilor crimeeni în frunte cu șefii triburilor perekop, barân, după alte surse - argân și șirin, în primul rând, Tekine Mirza, rivalul tradițional al descendenților emirului Yedighe (Edigu), s-au adresat marelui cneaz al Lituaniei Cazimir Jagiello (1440-1492), cerându-i să sprijine urcarea lui Hadji Ghirai pe tronul Hanatului Crimeii. Și în adevăr Hadji Ghirai s-a întors în Crimeea, cu întăriri lituaniene sub comanda mareșalului
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
hoarda lui s-au așezat în Crimeea.. Anii 1428-1430 au fost ani dificili pentru stepa transpontină și pentru Crimeea din pricina epidemiei de ciumă bubonică, precum și din cauza războaielor pentru supremație în regiune. Ulugh Muhammad, după câte se pare, cu sprijinul urmașilor emirului Edighei și a clanului șirin din Crimeea, a încercat fără succes, în 1430, să invadeze teritoriul aflat sub controlul lui Devlet Berdi, dar s-a retras după moartea marelui cneaz Vitold. Devlet Berdi a intervenit un timp în conflictul pentru
Devlet Berdi () [Corola-website/Science/326982_a_328311]
-
titlul de "dux Amalfitanorum". În 1096, orășenii din Amalfi s-au revoltat, dar mișscarea a fost reprimată de către normanzi în 1101. O nouă revoltă s-a petrecut în 1130, însă orașul a fost nevoit să se supună definitiv în 1131, emirul Ioan, aflat în slujba regelui Roger al II-lea al Siciliei a asaltat Amalfi pe uscat, în vreme ce George de Antiohia a blocat orașul dinspre mare, construind o bază pe Capri. În două rânduri, în 1135 și 1137, rivala Pisa a
Republica Amalfi () [Corola-website/Science/323316_a_324645]
-
un pergament cu indicii. Împreună, cele trei pergamente dezvăluie locul unde s-a scufundat "Unicornul" și unde se află comoara. În Bagghar, Tintin și Căpitanul încearcă să găsească o metodă de a intra în posesia machetei pe care o deține emirul Omar Ben Salaad (Gad Elmaleh), dar aceasta este pusă într-o cutie din sticlă securizată. Detectivii Thomson și Thompson apar și ei și îi dau lui Tintin portofelul său cu pergamentul. Planul lui Sakharine este de a da un concert
Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului () [Corola-website/Science/324308_a_325637]
-
amintește de faptul că Enver și-a comandat un sigiliu de aur pentru ștampilarea documentelor, care îl descria drept „Comandantul șef al Armatelor Islamului, Ginere al Califului și Reprezentant al Profetului”. Nu a trecut mult și Enver s-a autodenumit emir al Turkestanului. Asemenea atitudini au dus la ruperea relațiilor cu emirul din Buhara, care i-a refuzat sprijinul financiar. Pe 4 august 1922 Enver a permis trupelor de sub comanda sa participe la sărbătoarea de Kurban Bayramı. El și-a păstrat
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
aur pentru ștampilarea documentelor, care îl descria drept „Comandantul șef al Armatelor Islamului, Ginere al Califului și Reprezentant al Profetului”. Nu a trecut mult și Enver s-a autodenumit emir al Turkestanului. Asemenea atitudini au dus la ruperea relațiilor cu emirul din Buhara, care i-a refuzat sprijinul financiar. Pe 4 august 1922 Enver a permis trupelor de sub comanda sa participe la sărbătoarea de Kurban Bayramı. El și-a păstrat alături doar un grup de 30 de oameni din garda personală
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
ofensiva, de această dată încalcă granițele principatului Antiohiei. Balduin cu întăriri se îndreptă în nord, însă regentul Antiohiei Roger de Salerno, nu a așteptat ajutorul și a trimis o armată înaintea musulmanilor. Ca urmare armata creștinilor a fost învinsă de emirul de Alep, Il-Ghazi și însuși Roger în timpul bătăliei sângeroase, a fost ucis de o lovitura de sabie în față. Balduin al II-lea a fost înaintea lui Il-Ghazi, și primul a venit în Antiohia, și în vara aceluiași an, cu
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
succes un atac al fatimizilor. În 1124 Balduin a fost eliberat. În 1125 armata unită a Ierusalimului, Tripoli și a Edessei a dat selgiucizilor o luptă în apropiere de Azaz, oraș în nordul Siriei. În ciuda faptului că armata lui Burzuki, emirul de Mosul, o depășea cu mult pe cea a cruciaților, europenii au fost victorioși, datorită căruia statele creștine din orient au putut restabili parțial influența în regiune, pierdute în 1119. În 1128 Alep și Mosul s-au reunit sub conducerea
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
de Mosul, o depășea cu mult pe cea a cruciaților, europenii au fost victorioși, datorită căruia statele creștine din orient au putut restabili parțial influența în regiune, pierdute în 1119. În 1128 Alep și Mosul s-au reunit sub conducerea emirului Zengi. Dându-și seama că acum cucerirea acestui oraș a devenit imposibilă, Balduin în 1129 a chemat sub steagul său pe templieri cu care a asediat Damascul, însă nu a reușit.
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
de Toulouse]], și puternicele principate musulmane din nord-estul Siriei. Orașul Malatia, care străjuia porțile Ciliciei prin Munții Taurus în perioada imediat ulterioară Primei cruciade, fusese capturat către 1100 de către un soldat armean. În acel moment, se primeau vești potrivit cărora emirul danișmenid Ghazi Gümüștekin din Sivas, pregătea o expediție care să captureze Malatia, drept pentru care armenii au solicitat ajutorul lui Bohemond. Temându-se de o slăbire a forței sale din Antiohia, dar nedorind să rateze oportunitatea de a-și extinde
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Antiohia pentru sine în loc să o cedeze Bizanțului, s-a oferit să răscumpere pe comandantul normand pentru 260.000 de dinari, cu condiția ca Ghazi Gümüștekin să îl predea împăratului pe prețiosul său prizonier. Atunci când Kilij Arslan I, seniorul selgiucid al emirului danișmenid, a auzit de această propunere, a cerut pentru sine jumătate din sumă, amenințând altminteri cu atacarea Bizanțului. La rândul său, Bohemund a propus în schimb o răscumpărare de 130.000 de dinari pe care să îi plătească doar către
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
danișmenid, a auzit de această propunere, a cerut pentru sine jumătate din sumă, amenințând altminteri cu atacarea Bizanțului. La rândul său, Bohemund a propus în schimb o răscumpărare de 130.000 de dinari pe care să îi plătească doar către emir. Târgul a fost încheiat în această din urmă formă, iar Ghazi și Bohemund au schimbat jurăminte de prietenie. Răscumpărat astfel de către Balduin de Edessa, Bohemund a revenit în triumf la Antiohia în august 1103. Nepotul său Tancred, care vreme de
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
pot opune sunt Statele Unite - conduse de un fost vânzâtor de mașini uzate obsedat sexual și Uniunea Sovietică - la conducerea căreia se află un lider mort și îmbălsămat de ani de zile, conectat la un calculator împreună cu care ia decizii. Deși emirul încearcă să asumtă cele două mari puteri una împotriva celeilalte, cei doi lideri cad la pace, permițând Israelului să rezolve problema pusă de dușmanul neînsemnat, căruia tocmai această țară i-a vândut focoasele nucleare și rachetele aproape ruginite pe care
Alte Americi () [Corola-website/Science/325643_a_326972]
-
viza cucerirea Orașului Vechi, acesta a rămas în mâinile Legiunii iordaniene, ceea ce a permis anexarea lui la Emiratul Transiordaniei. Noul regim arab a conferit Waqfului musulman din Ierusalim, dominat de clericii musulmani palestineni, administrația Muntelui Templului. La 20 iulie 1951 emirul hașemit al Transiordaniei, Abdallah, fiul lui Hussein Ibn Ali, și care, în urma anexării de teritorii din fosta Palestină mandatară, devenise rege al Iordaniei, a fost asasinat prin împușcare in timpul vizitei pe Muntele Templului, în momentul în care intra în
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
zile; în luna decembrie, Robert și Bohemund de Tarent au părăsit pentru scurtă vreme restul armatei, pentru a efectua un raid asupra teritoriului înconjurător, în vederea aprovizionării cu hrană, iar la 30 decembrie au reușit să risipească o armată trimisă de emirul Dukak din Damasc pentru a sprijini pe asediații din Antiohia. În cele din urmă, orașul a fost cedat lui Bohemund de către membrii gărzii armenești, iar Robert a fost printre primii care au intrat în cetate, însă doar după câteva zile
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]