1,807 matches
-
asta. Nu te mai gândi la el. S-a terminat. Când intru În bucătărie a doua zi dimineață să-mi fac un ceai, sunt extrem de hotărâtă. Din clipa asta, n-am să mă mai gândesc la Jack. Finito. Fin. The end. — OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gâfâind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mână. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret al lui Jack. Am trei teorii. — Doar trei ? spune Jemima, care apare În urma ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
actualul nume, Dealul Parlamentului, În timpul Războiuluil Civil (1642-1651), cînd era ocupat de trupele loiale Parlamentului englez. Underworld este un club legendar situat În Camden, unde se cîntă rock, thrash, metal și punk. Autobuze care circulă din nordul Londrei, către West End, Între Parliament Hill Fields și Regent Street, via Camden. Planet Hollywood este un restaurant deschis la HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/New York" \o "New York" New York În octombrie HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1991" \o "1991" 1991, patronat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
imaginea aceea albicioasă: acum puteam vedea rue Vaucanson, spre care dădea corul, și rue Conté, care prelungea ideal naosul. Rue Conté dădea În rue Montgolfier, spre stânga, și rue de Turbigo, spre dreapta, cu două baruri În colțuri, Le Week End și La Rotonde, iar drept Înainte o fațadă pe care se profila o inscripție, abia am reușit s-o descifrez, LES CRÉATIONS JACSAM. Periscopul. Nu era prea evident de ce se afla În sala sticlăriei, În loc să fie În aceea a instrumentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
4 80 IF I3=11 THEN 120 90 IF I3=12 THEN 120 110 LPRINT L$ (11); L$ (12); L$ (13); L$ (14) 100 LET 14=10-(11+12+13) 120 NEXT 13 130 NEXT 12 140 NEXT 11 150 END „Încearcă, scrie I, H, V, H când Îți cere input-ul, și dă drumul la program. Poate n-o să-ți vină să crezi: permutările posibile sunt douăzeci și patru.” „Sfinți! Serafimi! Și ce faci cu douăzeci și patru de nume ale lui Dumnezeu? Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
repede ca nu cumva să-i treacă prin cap să mă întrebe ce să știe. Bine că i-am reamintit de zilele libere.” Pe atunci, sâmbetele și uneori chiar și duminicile erau zile lucrătoare, deci oamenii nu beneficiau de week- end-uri. Cu toate aceseta când trebuia să-și organizeze niște bucurii nu se lăsau păgubași. Alexandru a trecut și pe la părinții lui să ia niște vin ca să ducă părinților Teofanei. — Bine că mai vii și tu pe la nou, că de când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
au alunecat ochii spre foile mele, Își lățește un zîmbet de complicitate mută cînd ne ciocnim În ușă. Are un costum gri Închis, de funcționar de bancă, și o privire tremurătoare de om care are nevoie de un viitor.] The End spicuiri din caietul de engleză Dragă prietene, Dragi prieteni, Dragă prieteni, Dragi tovarăși și pretini, Dragă mamă/tată/unchi/mătuși, Dragi frați și surori, Dragă lume (soro lume), Dragă patrie, Dragii moșului, Dragă Moș Crăciun, Moș Teacă și Moș Coaie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să apară un desen complet lipsit de talent Înfățișînd un cîine pe o movilă de pămînt. CÎinele ar trebui să fie roșu (neavînd culori, cromatica e indicată prin litere: R O Ș U) și orb. Aici scrie: THIS. IS. THE. END. Titlul următorului album la care lucrează trupa mea. Desenul ar putea fi coperta. Da, ar putea fi. Caietul de engleză? E mîzgălit. La sfîrșit scrie (cred, nu sînt sigur, pentru că notele au fost luate pe Întuneric, cu un pix ieftin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care au răspuns în acest sens, în baza unui chestionar, au arătat că nu sînt atrase de muzeele "închise", asemănînd acest tip de muzeu cu o bibliotecă sau cu o biserică, atmosferă improprie destinderii sau distracției. Sub titlul sugestiv The end of the museum?, Nelson Goodman face referire în cadrul Congresului Asociației muzeelor americane la faptul că orice operă de artă prezentată într-un muzeu clasic "nu poate funcționa" și că îl lasă pe vizitator indiferent. Goodman descrie contextul "nefavorabil, ostil" în
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
interviu cu celebra prezicătoare cu gura mare, madame Ofelia Popândău, fostă Uță, cea care a anunțat cu exact cin’șpe zile înainte de a se produce celebrul cataclism: cel de-al patrulea divorț de cel de-al doilea soț. Doamnă... Lady end my frend’s și domnilor ambasadori. Doamnă, lipsesc ambasadorii... Să li se taie ziua. Dar ziua s-a terminat. Nu-i nimic. O să le tăiem noaptea. Dar e inuman. Bine, cocoșelule, atunci, în compensație, le mai adăugăm două zile de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
din fericire nu-l desfiguraseră; musafirul era Întreg și nevătămat, dar a fost nevoie să i se dea un calmant fiindcă umbla de colo, dintr-o cameră În alta, alerga ca un apucat slrigînd finished! finished! finished! never more! the end! finished! Toți Înțelegeau ce spune, dar nimeni nu pricepea nimic. „Sfîrșitul cui? se Întreba Julius, sfîrșitul cui?“ Dar În curînd a aflat că era vorba de sfîrșitul șederii la Lima; În timp ce Lester Își lua calmantul, Santiago vorbea la telefon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viața mea. Ce tot spui acolo?! - zice el - ei, face și el pe deșteptul! Nu vezi că-i nebun! Îți spun eu ce să faci - Îi zice el tipului cel voinic. Schimbi metroul și te sui În linia pentru West End la Thirty-Sixth Street. Te dai jos la New Utrecht colț cu Sixteenth Avenue, zice el. Traversezi două străzi și mai mergi cîteva străzi În sus și ai ajuns, zice el. Ce mai, făcea pe deșteptul! — Serios?! zic eu. De unde-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
place povestirea? — E proastă. — Se poa’. Dar e realistă. Ce faci după școală? — Mă duc la bibliotecă sau poate mă plimb. — Eu mă duc în oraș cu Murdoch Muir și Sam Lang, babanul. Punem în scenă revolte. — Cum? — Știi West End Park? — Parcul de lîngă Galeriile de Artă? — Aha. Ei bine, nu-l închid așa cum fac cu alte parcuri și lumea se poate duce să se plimbe. Sînt cîteva lumini acolo, dar nu prea multe. Ei bine, Sam babanul stă lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Copeland. The Science of Desire: The Search for the Gay Gene and the Biology of Behavior. New York: Simon and Schuster, 1994. O carte la fel de curioasă și de ciudată ca descoperirea care a generat-o. Incoerentă, distractivă, informativă. Horgan, John. The End of Science. Reading, Mass.: Addison Wesley, 1996. O carte remarcabilă, prost interpretată cu bună știință de majoritatea atacatorilor ei. ———. The Undiscovered Mind: How the Human Brain Defies Replication, Medication, and Explanation. New York: The Free Press, 1999. Horgan este, în prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din cabinet când își dădu seama că profesorul folosise persoana a doua și se făcu mai roșie decât perdelele oribile de spital. Cel puțin profesorul Stephen Fay părea un om care știa să păstreze un secret. După colț, pe Mile End Road, era o poștă unde Fran copie din Pagini Aurii lista numerelor de telefon ale laboratoarelor. Dacă își făceau reclamă acolo, probabil că aveau o mentalitate destul de comercială. Anunțurile ce promovau laboratoarele îi deschiseră ochii. „De ce să aștepți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tu? Nu sînt În stare să-mi susțin cauza cînd maică-ta e prin preajmă, dar ai putea face tu asta În locul meu. Emma cade o clipă pe gînduri. — CÎnd mergeți? — SÎmbătă. Are o lungă listă cu magazine din West End și cu Încă vreo două din nord. — OK, Încuviințează Emma, voi veni să te apăr, dar, În schimbul serviciilor mele, vreau o favoare. — Orice. — Dacă mă Îmbraci În piersică sau lila, jur pe ce-am mai sfînt că nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Sally, și acum, pe Emma, deși venirea pe lume a lui Tom pare să mă fi Îndepărtat puțin de ea. Ne Întîlnim În fiecare duminică la părinții ei și ne petrecem tot timpul sporovăind, dar, din cauză că nu lucrez În West End, nu mai poate să bage capul pe ușă și să mă ia la masa de prînz și nici nu pare interesată de bebeluși. Sincer, pe mine numai asta mă interesează În clipa de față. Relațiile strînse de prietenie cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
persistent că ceva e În neregulă, indiferent cît m-aș preface În fața lumii că totul e În regulă), trebuie să recunosc că arăt foarte bine. O fi cumpărat Lisa tot ce era de cumpărat la magazinele de firmă din West End, dar eu mă descurc binișor cu variantele mele mai ieftine, iar În seara asta port o rochie foarte vaporoasă de șifon, care-mi scoate În evidență Începutul de bronz și plutește delicat Împrejurul genunchilor mei. — E superbă, zice Lisa cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de scrisori. — Vă rog, susură vocea ei cu un tremur la care nu se așteptase, nu-mi pot permite să pierd slujba aceasta. Nu-mi faceți asta, am muncit Întotdeauna foarte bine, mi-ați propus chiar să trec de la front end la back office, nimeni nu s-a plâns de mine... Nu sunt singură, eu am..., nu pot..., poate pentru dumneavoastră șapte sute de mii de lire pe lună vă pare un nimic, Însă... — Nu eu decid care dintre operatori să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asta. Nu te mai gîndi la el. S-a terminat. CÎnd intru În bucătărie a doua zi dimineață să-mi fac un ceai, sînt extrem de hotărîtă. Din clipa asta, n-am să mă mai gîndesc la Jack. Finito. Fin. The end. — OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gîfÎind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mînă. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret al lui Jack. Am trei teorii. — Doar trei ? spune Jemima, care apare În urma ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prostituata (ajunsă pe căi greșite datorită unor condiții obiective) vede La Traviata, ceea ce cunoscătorilor le‑ar fi sugerat, printr‑o mise en abyme ieftină, că juna urma să moară; dar cunoscătorii și vastul public ignar au avut parte de happy‑end. În filmul mai recent și mai bun The Talented Mr. Ripley (1999; ecranizarea unui best‑seller de Patricia Highsmith; regia: Anthony Minghella), tînărul inteligent, dar cu origine socială modestă, Tom Ripley (jucat de Matt Damon), ajunge să‑l ucidă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de obosiți... Ar vrea să doarmă și să viseze răspunsul la întrebarea „cine o să învingă la sfârșit?”, numai că ura le gonește somnul și întrebările. Se urmăresc cu atenție până când traseul lor se desparte. O patrulă o ia pe West End, cealaltă se întoarce pe Fleming Lane. Armistițiul nu a fost respectat. Humphrey a ieșit din peșteră cu cele două sute de amazoane rămase și a declanșat un atac furibund asupra a tot ce mișcă. Munițiile s-au consumat după trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de elevi care rezervau bilete pentru a vedea jucat un text obligatoriu pentru bacalaureat: oamenii reveneau să vadă piesa în mod regulat și se formau cozi în fiecare seară. Consiliul încerca deja să pună la punct un transfer în West End. Găsiseră deja un teatru; problema era jonglatul cu programele actorilor implicați. Pereții exterior ai teatrului Cross erau tapetați cu pancarte care lăudau rolul Oberon jucat de Hugo („Indubitabil. Nu apuc să văd o prestație mai bună în viața asta.“ - The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mi dai un țâr. Pe dracu’, s-a gândit Amanda. Vrăjitoarea bătrână o suna ca să croncăne și să obțină niște citate suculente la prima mână. Era simplu de imaginat interogatoriul a cărui transcriere avea să fie împrăștiată prin tot West End-ul până la începutul serii. Era ușor să-și închipuie motivul. Însăși Amanda le făcuse același lucru altora. De nenumărate ori. Scrâșnind din dinți, Amanda și-a depus bagajele pe scara rulantă care cobora către expresul de Heathrow. N-are sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bani pe el; nici gînd să vină, Îl lăsa să ispășească singur, la capătul lumii, ce capăt, centru, nu aici se făceau filmele În care trăia o bună parte din omenire? - se dezmeticeau mai toți hipnotizații după ultima secvență: THE END, vraja mai ținea, pentru unii, cîteva ceasuri, o noapte, o zi, un an, dar nu toată viața, venea trezirea, centrul se dovedise exterior cercului, o imposibilitate geometrică În plan existențial; dar ce mai Însemna o existență, a mea, de pildă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a încredințat cheile sau secretul zborului ? Pornind de la aceste amintiri și reflecții mi-am conceput treptat teoria visului ca formă de revizitare a frustrărilor profunde. niciodată, dar absolut niciodată niciunul din visele mele nu a fost o poveste cu happy end. Cel care mi-a scris scenariile visurilor în tot acest timp a lucrat cu un cinism lipsit de măsură. într-un fel el a fost torționarul meu timp de cincizeci de ani. Iar din momentul cînd am început să-mi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]