3,954 matches
-
mai mult. După câteva minute, cineva se duce și îi spune. Boșcodeală renunță la ceas. Cu o oarecare supărare și-l bagă în buzunar, neștiind cine și ce problemă avea cu ceasul lui. Ținea foarte mult la el, l-a enervat sugestia. Pentru că ceasul acela chiar îl reprezenta. Era cumva în ADN-ul lui", a fost o parte din mesajul postat de Sorina Matei pe Facebook.
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81733_a_83058]
-
lui este cîntărită cu măsura unui caracter exemplar. Prim-ministrul se simte adesea incomod în a se acomoda cu un standard diferit de acela al politicianului, iar dialogul cu regina o reflectă admirabil. Într-o convorbire tensionată și care o enervează vizibil pe regină, Tony Blair este nevoit să-i propună o ce-dare. Regina nu dorește să ia o decizie pe loc și atunci premierul este nevoit să încheie conversația ajunsă într-un punct mort, lăsînd o poartă deschisă pentru
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
Rică și pe figura sa se așternu o expresie de adâncă frustrare și Îl copleși o serie de gânduri nu tocmai roze: Chiar nu am nevoie de o zi senină și Însorită, așa cum se anunță și cel mai mult mă enervează oglinda liniștită a lacului, nu tu valuri cât de mici, cu siguranță că astăzi nu va mușca nici un crap! O rază jucăușă Îi atrase privirea către dealul Șerboteștilor, acolo unde verdele păpușoilor cu greu se putea desluși, știa că peste
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ca și americanul, își plătea consumația. Iar acum, nu era ca și cum se transformase într-o fantomă, dar devenise un om care n-avea prea mulți bani. Își bău coniacul și mai ceru unul: încetineala cu care se mișcau chelnerii îl enerva. Ceru să vină șeful lor. Omul încercă să-l evite, dar în cele din urmă se văzu nevoit să se apropie. —Bună, Jules, i se adresă Charlot. În ochii celuilalt licări o nuanță de nemulțumire: nu accepta să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
al doilea lucru? — Bunurile astea nu-i mai aparțin lui Chavel. Carosse chicoti din nou și se depărtă puțin de gard, cu mâna pe revolver, „pentru orice eventualitate“. — Iar eu am să-ți dau două răspunsuri, amice. Siguranța lui îl enervă pe Charlot care-i strigă de la distanță: Nu mai juca teatru. —Să știi că nu mi-a fost deloc greu să-i schimb părerea fetei și să o fac să accepte versiunea mea, spuse Carosse la fel de blând. — Versiunea cu privire la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
preotul își punea galoșii. În timp ce străbăteau câmpul, îl întrebă scurt pe Charlot: — Și acum o să plecați? Poate. — Ori plecați ori, dacă nu, Mademoiselle va trebui să-și găsească pe cineva din sat care să stea cu ea. Pe Charlot îl enerva presupunerea preotului că faptele oamenilor erau indiscutabil dictate de moralitate sau nici măcar de moralitate, ci de dorința de a evita scandalul. —Mademoiselle Mangeot va hotărî singură asta. Se opriră la marginea satului. —Mademoiselle Mangeot este o persoană care poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vreau să-l revizuiesc și astfel am constatat că textul nu este doar o schiță, ci un roman de mici dimensiuni, în adevăratul sens al cuvântului, având aproximativ treizeci de mii de cuvinte. Ceea ce m-a surprins și m-a enervat mai presus de orice a fost faptul că am găsit acest roman uitat deosebit de plăcut la lectură, ba chiar îl prefer din multe puncte de vedere romanului Al treilea om, așa că n-am mai avut nici un motiv personal să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mai tineri îi pun cu fața la perete pe Francis și Didier. După ce-i legitimează, inclusiv pe Claude, cel mai bătrân dintre polițiști îi raportează lui Clovis: — Sunt în regulă, dom’ inspector. — Cred și eu că ăștia au actele în ordine, se enervează Clovis. Unde sunt ceilalți? Cineva a sifonat! Pun eu mâna pe șobolan. — Clovis, nu te enerva, știi că ai tensiune. Pur și simplu nu mai sunt clienți. E criză... Claude îl tutuia și pe Clovis așa cum, de altfel, tutuia pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cel mai bătrân dintre polițiști îi raportează lui Clovis: — Sunt în regulă, dom’ inspector. — Cred și eu că ăștia au actele în ordine, se enervează Clovis. Unde sunt ceilalți? Cineva a sifonat! Pun eu mâna pe șobolan. — Clovis, nu te enerva, știi că ai tensiune. Pur și simplu nu mai sunt clienți. E criză... Claude îl tutuia și pe Clovis așa cum, de altfel, tutuia pe oricine care intrase măcar o dată în cârciuma lui. Clovis se enervează și mai tare: — Îți bați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe șobolan. — Clovis, nu te enerva, știi că ai tensiune. Pur și simplu nu mai sunt clienți. E criză... Claude îl tutuia și pe Clovis așa cum, de altfel, tutuia pe oricine care intrase măcar o dată în cârciuma lui. Clovis se enervează și mai tare: — Îți bați joc de mine? Duminica nu mai sunt bețivi? În Angers? — Bețivi sunt tot timpul. Dar lunea până și bețivii trebuie să meargă la lucru. Trebuia să faceți razia cu o oră mai devreme. — Așa ai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ia suta. — Am zis din cauza unei sinucideri, repetă Esmé. — La franceza ei... șoptește Lionel. — Ce are franceza mea? — Mă scuzați. Esmé trage aer în piept și-și îndreaptă privirea spre Roman. — Rusule, ești pregătit? Nu sunt rus, sunt polonez! se enervează Roman. — Slavule, ești pregătit? Nu vreau s-aud! Păstrează-ți banii, nu vreau s-aud! Face o criză de isterie, e gata să rupă clanța, clatină rulota s-o dărâme și începe să cânte un marș rusesc ca s-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dă primul ajutor cu o vodcă dublă. — Unde te doare? îl întreabă el pe rus, crezând că e polonez. — Mă doare sufletul c-a murit Kiril. — Care Kiril? face pe prostul, foarte serios, Claude. — Îți bați joc de mine? se enervează Roman. Kiril, bulgarul care aducea pepperoni... — Ce să fac eu cu pepperoni într-un bistrou în care lumea comandă numai băutură? — Didier, vino-ncoa’! începe Roman să-și piardă răbdarea. Da, domnule, se prezintă picoloul la masă, dar nu singur
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vi-l prezint pe Gustave, sommelier -ul nostru. — Preferați un vin roșu sau unul alb? își intră Gustave în pâine. — Aveți vreun vin pentru bețivi? începe Lionel să se joace cu nervii sommelier -ului, o categorie socială care l-a enervat dintotdeauna pentru aroganța cu care își tratează clienții. — Am înțeles: ieftin și prost. Alb sau roșu? — Rozé, îl încearcă Lionel. Am înțeles: spălătură de butoi. — Exact, vinul casei, confirmă Lionel. — La carafă sau la găleată? își pierde cumpătul Gustave. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
brațele făcute X. — Cât o să mai trăiesc, n-o să mă mai bată nimeni vreodată! Anghel simte o durere ascuțită în braț. Stoic, spune: — De noi ai scăpat. De moarte - nu. Hai, Allons enfants de la patrie de-aici până nu mă enervez! Și ia și preșul, să nu zici c-ai bătut drumul de pomană până la Angers. Anghel își continuă drumul spre ușă fără să se aplece să ia preșul. Lionel strigă după el: — Ai dreptate, ce să faci tu cu un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ceilalalți... CÎnd confundăm liniștea, cu tăcerea, Înseamnă că avem probleme de comunicare. Just! CÎt de greu reușesc să tacă pe scenă, anumiți actori! Și ce rar se ascultă unul, pe celălalt, În anumite spectacole! La Început, mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De-aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că, Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s-a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tragă cu pușca (da, celebra pușcă a lui Cehov, care a făcut furori În teatrul mondial!): firește, ratează... Mai ridică o problemă textul acesta minunat, al minunatului Vișniec: zgomotul de scenă, propus În desele didascalii. Știm că Anton Pavlovici era enervat de multele interludii sonore care apăreau În piesele sale, la intervenția regizorilor vremii. Dar compatriotul nostru nu sesfiește să scrie paranteze care colcăie de zgomote, binevenite - zice practicianul din mine:„De afară se aude lătratul unui cîine și șuieratul vîntului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mult aici, decît În sală!). Mazilu era la trei metri de mine și-i făcea curte unei doamne teribil de atrăgătoare. Era ușor ebrietat, și nefiind nici prea atrăgător, femeia-i respingea, tenace, avansurile. La un moment dat scriitorul se enervează și, aflînd că tipa e profesoară de franceză, Îi aruncă un comic/distrugător verdict: „ Am cunoscut-o pe Brigitte Bardot, duduie: era și mai frumoasă ca dumneata, și vorbea și mai bine franțuzește!”. Ergo: cînd nu scria, Mazilu rămînea propriul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pomenit ca actorii să citească cărți de teatru?!”), Dumitru Rucăreanu (care În viață are un defect de vorbire, bîlbîială ce dispare ca prin farmec, pe scenă! replicile lui sunt transcrise cu mult haz, În jurnal: „Mmai llămmurit bububu - cînd se enervează renunță să mai pronunțe cuvîntul Întreg; ai cu-cu mva ca-ca-ca-ca - a vrut să spună cartea, dar a optat pentru un cuvînt mai la-nde...gură-vo volumul?”), Nineta Gusti (buruienoasă la vorbă, dar o persoană tristă, care a murit În mizerie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mă cert cu ei... să am absențe la școală... ieșeam noaptea din casă ca să mă văd cu el... vai, ce bătaie a fost atunci... eram cu un maieu, și m-a bătut mama, a vrut să mă muște... când se enervează foarte tare are obiceiul să mă muște, a smuls maieul de pe mine, eei... din astea... și avea o plăcere să mă chinuie, Îmi spunea: «Mai pleci din casă, nu?» și mă făcea În toate felurile...”. Violența fizică era dublată de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
chiar exagerată. Ne așeza pe brațele lui ne mângâia părul și umerii, picioarele, fundul și de multe ori se uita În bluza mea să vadă cât am mai crescut... Trebuia să Îi facem mereu pe plac, În caz contrar se enerva și devenea violent...”. Această hărțuire sexuală recurentă se agravează În timp, trauma fetei culminând cu o serie de violuri Întreprinse atât de tatăl vitreg, cât și de cunoștințe ale acestuia: Într-o seară, după ce s-a Întors de la un chef
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
chiar exagerată. Ne așeza pe brațele lui ne mângâia părul și umerii, picioarele, fundul și de multe ori se uita În bluza mea să vadă cât au mai crescut... Trebuia să Îi facem mereu pe plac, În caz contrar se enerva și devenea violent. Într-o seară, după ce s-a Întors de la un chef, a venit și a spus că are să Îmi arate ceva În camera lui. Mama era plecată la o rudă. Nu am vrut să merg. Îmi era somn
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
casă. Dar Într-o dimineața când ei erau la serviciu eu am ieșit din casă, și ei au aflat și când am venit acasă, eram cu un maieu, și m-a bătut mama, a vrut să mă muște... când se enervează foarte tare are obiceiul să mă muște, a smuls maieul de pe mine, ei... din astea, și avea o plăcere să mă chinuie, Îmi spunea: «Mai pleci din casă, nu?» și mă făcea În toate felurile. Motiv pentru care... eu acuma
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
cu ipoteze - ce face cine cine ne regenerează, ne omoară, ne menține strigând de neputință sau bucurându-ne de izbânzi nebăgând de seamă transformarea din mușchi în os și din creier în vase. ma chère et tendre, vreau să mă enervez cu tine, deși nu îmi e felul și să răcnesc că nu îmi convine și tu să mă asculți, să te lupți și să și câștigi uneori uitându-te la mulțimea simultaneizată de dansatori când lotușii albi înfloresc, odată cu atingerile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dumnezeu. el ia ofranda pe unduirea apelor sale doar din nevoia celor din insula lui, unde se roagă veverițele-călugăr, în île du jardin. șase în al treilea loc: tu scrii tot ce faci pe o tăbliță de jad, nu te enervezi, oamenii de la fisc, oamenii severi ai ducelui yu, te vor pune să demonstrezi cum ai făcut tu asemenea avuțíí, cum ai construit fericirea plantelor și animalelor tale, te pregătești pentru momentul în care la poarta ta se va prezenta un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la un moment dat se întâlnesc românii noștri undeva la un bistro sau la vreo cârciumă și încep să depene impresii despre cele văzute, bă, ce gagici nasoale au ăștia p-aici, ce prețuri, da’ ăștia au bani de-i enervează, nu ca pârliții de noi. Ș.a.m.d. În general, discuția era destul de convențională sau, pentru că n-am asistat nici, io nici dumneavoastră la ea, am aflat la a doua mână doar această întâmplare, asta putem presupune. Atmosfera s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]