623 matches
-
el n-ar avea nimic comun cu plecările, mi-ar fi total indiferent. Dar așa... N-are nimic, totuși... Știu și eu? Poate Îmi trebuie un fel de ușurare după cele petrecute cu Vasile, poate animalul din mine, umilit și enervat, cere o liniștire oarecare, nu-l interesează cu cine, numai să fie liniștire. De fapt, interesul meu trebuie satisfăcut. Trebuie să plec cât mai mult. Ce am eu nevoie să analizez ce simt pentru el? Trebuie să hotărăsc ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scotocească în rămășițele construcției, apucând la întâmplare bucăți de tablă sau de lemn și aruncându-le peste umăr. - Hei, tu! încercă ea încă o dată. Pleacă naibii de-acolo! Se întoarse și strigă: - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! Deja enervată, Sachs spuse: - Acesta e locul unei infracțiuni! Nu ai voie. - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! veni răspunsul invariabil al bărbatului. - Nu, nu, nu. Au ieșit toți. Sunt nevătămați. Hei, mă auzi? Alo, amice... Mă auzi? Părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bacșiș câteodată. - Aici e prea mult ca să fie doar din bacșișuri. Eu nu am primit niciodată atât pe vremea când eram ospătăriță. - Eu sunt foarte bun, spuse băiatul. - Și eu eram... Spectacole? Ce fel de spectacole? - De magie, spuse el enervat, întrucât deja îi spusese asta odată, cu câteva luni în urmă. Uite. Făcu pentru ea un truc cu cărți de joc. - A fost bine, spuse ea dând din cap admirativ. Dar tot îți confisc banii pentru că m-ai mințit. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
până când cineva de la criminalistică intervenea. Era o regulă fundamentală și oricine dăduse dispoziția că trupul Magicianului să fie luat urma să aibă mari probleme. - Care-i problema, Amelia? întrebă unul din tehnicieni, aflat în ușă. - Uită-te singur, spuse ea enervată, făcând un semn spre coridor. Medicii au luat corpul înainte să venim noi. Ai idee ce s-a întâmplat? Tânărul se încruntă. Își privi colegul și apoi spuse: - Păi, doctorul e chiar aici. E cel cu care vorbeam când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
imaginam accidente rutiere sau jafuri și-mi dădeam seama că e ridicol să fiu deranjată de lipsa lui ușor prelungită. O pot descrie doar ca pe o umbră discordantă pe fundal. Când a revenit nu m-am simțit ușurată, ci enervată că-mi pierdusem vremea îngrijorându-mă, iar explicația lui perfect rezonabilă, cum că stătuse la coadă la o casă înceată, mi-a subliniat propria prostie. Mi-am revărsat asupra lui ușoara iritare, acuzându-l, irațional, că mă făcuse să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ani și nu mai întinerești. Crezi că o să te lăsăm așa, logodită, doi ani de zile? Dacă aș fi în locul tău, l-aș duce pe băiatul ăla la altar în cinci luni.Ce mai aștepți? Nu aștept nimic, spuse Leigh enervată. Dar nu văd ce atâta grabă. Abia ne-am cunoscut, ce naiba. Vă știți de un an, Leigh, și, așa cum chiar tu ai spus-o de atâtea ori, are toate calitățile pe care ți le-ai dorit la un bărbat. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
telefonul întrecea orice în clipa aceea. — Mmmuah! o sărută Russell cu zgomot în receptor, o prostioară de-a lor pe care o făceau întotdeauna când erau departe unul de altul. Leigh îi răspunse la fel, simțindu-se aiurea și ușor enervată, apoi vinovată pentru că se simțea aiurea și ușor enervată. Au închis și ea s-a simțit ușurată, apoi obosită, prea obosită chiar ca să mai deschidă cartea. S-a trezit cu sentimentul deconcertant că o privește cineva. S-a uitat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Russell cu zgomot în receptor, o prostioară de-a lor pe care o făceau întotdeauna când erau departe unul de altul. Leigh îi răspunse la fel, simțindu-se aiurea și ușor enervată, apoi vinovată pentru că se simțea aiurea și ușor enervată. Au închis și ea s-a simțit ușurată, apoi obosită, prea obosită chiar ca să mai deschidă cartea. S-a trezit cu sentimentul deconcertant că o privește cineva. S-a uitat afară pe geam și a văzut câțiva fulgi răzleți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spre Ruby. — Știai că are vreo douăzeci și opt de centimetri deja? Cântărește aproape jumătate kil și are pleoape și sprâncene. Ce mă Îngrijorează e că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine. Radiologul a găsit că are un puls puternic și regulat. Nu te mai stresa. Acuma poți să te duci, te rog, să pui masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
trebuie să fiu cumva recunoscătoare felului În care trupul mi s-a modelat pentru a face loc copilului. Adică, ai vrut să-ți rămână suvenir, spuse mătușa Sylvia. —E mult mai mult decât un suvenir, i-o tăie Ronnie, vizibil enervată. Phil simți că spiritele se Încing Între cele două femei. Schimbă subiectul cu mult tact: —Și, Sam, tu ce mașină conduci cât ești pe la noi? Sam Îi spuse că avea Audi-ul lui Kristian, pe care-l primise odată cu apartamentul. —Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că îi ești recunoscător lui D-zeu. —Așa e, insistă Susannah. Nu e un răspuns corect, zise Madeleine. Uitasem că se afla în cameră. Susannah avea un astfel de efect asupra mea. M-am întors spre Madeleine. Dădu din cap enervată. Toată viața am citit „D-zeu“ și nici măcar nu m-am gândit la asta. Nici după Antropologie 101 nu m-am gândit la asta. Dar acum mă faci să văd cât de absurd este. Îmi părea rău că mă băgasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o voi face. Eram conștientă că aveam un ton din ce în ce mai ascuțit și mai ridicat. Fie eram cu adevărat entuziasmată de această perspectivă, fie eram pe cale de a face implozie, transformându-mă într-o gaură neagră. Lisa avea îndoieli. —Pari puțin... enervată acum. Poate nu ar trebui să te grăbești. Deci Mark poate să se arunce într-o relație nouă la numai câteva zile după ce a pretins că e distrus din cauză că l-am părăsit? — Și el ar putea spune același lucru despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu ne deranjase pentru că toți prietenii noștri erau din aceeași generație ca și noi. Puteam să râdem împreună de neștiința noastră. Dar în seara aceea doar ne-am simțit bătrâni. — De ce nu sunt întrebări despre Gilbert O’Sullivan? întrebă Maria enervată. —Sau despre Glibert și Sullivan? adăugă Lynn. Dar ea se distra de minune jucând cu noi în echipă. Se dovedi că Ed poseda resurse inepuizabile de cunoștințe inutile atât de vitale pentru acest joc, iar, acolo unde lui îi lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să mă întind cu ea în fața ta și a fetelor, continuă enervată domnișoara, repezindu-și pantoful în ușa coridorului. - Vreau să-ți spun ceva, făcuse împăciuitor omul de dincolo de ușă, suspinând, ușurat parcă de vorbele ce le-a rostit. - Am poeții mei care îmi vorbesc destul. Asta-i obiceiul lor. Și înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ea cu o voce slabă și îngrozită. Fiindcă sunt în căutarea unei nenorocite de băuturi, am zis eu exasperată. —Ai vreun mesaj pentru mine? a spus ea continuând să se uite la mine cu ochii mari. Dumnezeule, mi-am zis enervată. Anna era înnebunită după tot ce avea legătură cu științele oculte. Nimic altceva nu i-ar fi plăcut mai mult decât să fie posedată de diavol. Sau să trăiască într-o casă bântuită. Sau să fie în stare să prevadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de capul meu. La trei zile după montarea interfonului, s-a strecurat la mine în cameră în vârful picioarelor într-o manieră foarte elaborată. —E deschis? a rostit ea fără sunet arătându-mi interfonul cu mâna. —Ce? am întrebat-o enervată, ridicând nasul din Hello-ul pe care îl citeam. Nu, sigur că nu e deschis. De ce dracu’ să fie deschis? Kate e aici, iar eu sunt tot aici. Bine, a zis ea, bine, bine. După care a început să se cocoșeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deschidă gura, Helen a urmat: — Iar tu arătai de parcă erai în limbă după el. Ai chicotit și i-ai zâmbit. Ești mai rău ca Anna. Mi-a venit să mor de rușine. — Am fost politicoasă, am insistat eu. Eram chiar enervată. Și jenată. — N-ai fost politicoasă, mi-a spus Helen cu o voce ștearsă și continuând să privească la televizor. Îți place de el. —Helen, pentru numele lui Dumnezeu, voiai să-l ignor și să nu vorbesc deloc cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu Sonny. Ike a fost însurat cu Tina, i-am explicat. —Cine e Tina? m-a întrebat mama incapabilă să priceapă. —Tina Turner, am lămurit-o eu cu blândețe. Ce treabă are ea cu toată chestia asta? a zis mama enervată, uitându-se la mine de parcă o luasem razna de tot. Nici o treabă, am încercat să-i explic simțind că pierd rapid controlul asupra conversației. Numai că tu ai zis că Cher și Ike... Ei, nu contează. Las-o baltă! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să am o aventură cu prietenul lui Helen pentru ca eu să-mi recapăt încrederea în mine, iar Helen să învețe ce e umilința, am spus crezând că pricepusem, în sfârșit, ce voia mama să-mi transmită. —Doamne-Dumnezeule, a sărit mama enervată, mă faci să par ca unul dintre personajele din Dinastia. Parcă m-aș juca de-a Dumnezeu cu viețile oamenilor. Când prezinți situația în felul ăsta, sună foarte cinic. N-am vrut să spun că vreau neapărat să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama cu o voce plângăreață. Când am spus asta, mama a părut serios îngrijorată. Te simți bine? a zis ea îngrijorată. Da, am spus eu. Sunt bine. —Ești sigură? m-a întrebat ea încă neconvinsă. Da, am insistat eu puțin enervată. Chiar mă simțeam bine. M-am decis că era cazul să mă obișnuiesc cu starea aia de supărare. Pentru că aveam să mă lupt cu ea deseori. Cel puțin până când aveam să accept faptul că relația mea cu James într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
N-o să uiți? am continuat eu îngrijorată. Nu, mi-a răspuns mama începând să se enerveze. — Da’ dacă te uiți la ceva la televizor și pierzi noțiunea timpului? i-am sugerat eu. N-o să uit! mi-a răspuns mama clar enervată. Știu cum să am grijă de un copil! M-am descurcat să cresc cinci producții proprii. — Știu, i-am spus, numai că fetița mea e deosebită. —Claire! a sărit mama exasperată. Nu vrei să pleci odată? Bine, bine, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tonul ăsta. Știam că nu prevestea nimic bun. Cu cine? a întrebat Anna. —Cu o protestantă, a răspuns Helen cu voce scăzută și reverențioasă. Mama a continuat să soarbă din ceai. Nu m-ai auzit, mamă? a întrebat-o Helen enervată. Am zis c-o să stau cu o protestantă. Mama a ridicat privirea calmă. —Și? — Da’ noi nu urâm toți protestanții? Nu, Helen, noi nu urâm pe nimeni, i-a răspuns mama ca și cum ar fi vorbit cu un copil de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am patru surori urâte, a continuat ea gânditoare. Ei, nu contează. Nu sunt urâte, a spus mama indignată. —Mersi, mamă, am spus eu rânjindu-i satisfăcută lui Helen. Da, mersi, mamă, a zis și Anna. Nu voi, a sărit mama enervată. Mă refeream la surorile lui Brian Keenan. A, am spus eu spășită. Helen îi dădea înainte cu posibilitatea de a fi răpită. Mie mi se strângea inima de mila imaginarului răpitor. Oricine ar fi răpit-o pe Helen ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am promis nerăbdătoare. Dacă astă seară te întorci destul de devreme ca să-mi povestești totul, atunci n-o să ai nimic de povestit, m-a anunțat ea. —O, am exclamat eu. Avea dreptate. —Uite ce e! Eu mă duc, i-am zis enervată și am închis telefonul în timp ce Laura se lansase în explicații legate de nu știu ce stil complicat de activitate sexuală pe care zicea că-l văzuse într-un show din Bangkok. Indiferent despre ce era vorba, trebuia să fie ceva ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că e în casă? am întrebat pe un ton isteric. Simțeam cum mi se învârte capul. De ce tocmai acum? m-am întrebat. De ce alesese tocmai momentul ăsta ca să-și facă apariția? Ce voia? Nu, mi-a răspuns mama un pic enervată. Crezi că l-am fi lăsat să stea aici după tot ce s-a întâmplat? Nu, a dat telefon. E în Dublin, dar stă la hotel. —A, am zis. Mă simțeam în pragul leșinului. —Vrea să mă vadă? — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]