2,305 matches
-
telefon: Cristina dorește să facă aceste sărbători cu bunicii. Încă nu am curajul să o las singură acasă. Ea este Ludmila! Delia întinse mâna unei femei amețitor de frumoasă. Ochi negri migdalați, sprâncene fine, încadrau obrazul dându-i un aer enigmatic. Un nas grecesc, buze frumos conturate, înaltă, suplă. Se simțea femeia puternică stăpână pe soarta ei. Dar, vorbind despre soartă, greșea Delia. Femeia din fața ei era vulnerabilă, chiar dacă nu lăsa această impresie. Și Ludmila privi cu interes la femeia despre
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
Cred că Îți cunosc deja remediul, messer Teofilo, Însă mă gândesc că lotusul distilat nu e tratamentul cel mai potrivit pentru reechilibrarea umorilor pervertite. — Oh, nu, maestre, nu din ierburile Libiei e scos leacul acesta, replică spițerul pe un ton enigmatic. Pentru o clipă, păru să nu mai vrea să adauge nimic, dar apoi se hotărî: Originea sa e cu mult mai Îndepărtată. Nu provine din nisipurile aride al maurilor, ci dintre hotarele luxuriante ale unui pământ pe care nici măcar Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi vrut să măsoare cu precizie adevărul pe care voia să Îl introducă În propriile cuvinte, cu aceeași meticulozitate cu care calcula dozele amestecăturilor sale. Ceea ce toată lumea caută În prăvălia mea, zise În cele din urmă pe un ton enigmatic. Ceea ce caută toată lumea? — Toată lumea. Inclusiv domnia ta, messer Durante. Dante așteptă ca celălalt să mai adauge ceva. — Sensul alegoriei dumitale Îmi scapă, declară el apoi, văzându-l cum tăcea În continuare. — Durerea și cum să te eliberezi de ea. Sau... — Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și totuși, chiar asta am de gând: să Îmi ofer brațul unei fapte oneste, din care să Îmi poată ieși un mic profit. — Care va să zică, domnia ta te-ai schimbat... Dar ți s-au schimbat și ideile? Sienezul Îi azvârli o privire enigmatică. — În ’89, la Campaldino, mi-am riscat pielea pentru partida guelfă. Și ce mi-a ieșit din asta? Sărăcie și surghiun. De data asta, am hotărât să Îmi arunc zarurile. — Acelea femeiești? Celălalt Încuviință din cap Încetișor, scrutându-l ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doar Îi studiasem cu destulă temeinicie biografia. Da, da, se pare că există pe lume un Dumnezeu și pentru lipsiții de tact și neinspirații ca mine! Îl cunoscusem pe Adam Adam În urmă cu câțiva ani, În chiar săptămâna premergătoare enigmaticei sale dispariții. De fapt, cunoscusem e un mod de a vorbi, schimbaserăm câteva fraze la telefon, atâta tot. I-am solicitat un interviu. Făceam pe vremea aceea o emisiune lunară, de aproape o oră și jumătate, cunoscută și apreciată, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
privească de sus pe cei mai tineri. N-am vrut să te acuz de superficialitate, ci doar să-ți atrag atenția că, de multe ori, În spatele hazardului se pot ascunde mecanisme și explicații neașteptat de logice și de riguroase În enigmatica lor aparență de fortuit, atât. Vocea profesorului nu mai era la fel de amuzată și de jucăușă cum Îmi păruse la Început, o undă de melancolie ostenită se simțea dincolo de curgerea sa egală, modelată În ore lungi de catedră. Nu se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Concluzia imediată: biserica din Rennes-le-Château adăpostea o comoară pe care norocosul abate și-a Însușit-o fără remușcări. Odată declanșată, se produce și o escaladare de proporții, conjugată cu ramificarea deconcertantă a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
concetățenilor săi amintirile și nostalgiile văduvei neoficiale a lui Bérenger Saunière. Se pare că tactica de Învăluire a străinului dă roade frumușele, el dobândind, zice-se, acces și la un oareșicare fond de documente rămase, după moartea preotului, În păstrarea enigmaticei Marie Dénarnaud. Cert este că, după câțiva ani de la plecarea ei pe lumea cealaltă, hotelierul Începe să dea pe goarnă În dreapta și-n stânga tot felul de povești aiuritoare despre viața secretă a abatelui, despre comoara pe care o găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
captivant, ci, după părerea mea, și deosebit de important pentru viața politică și religioasă a popoarelor din bazinul Mării Mediterane. Am formulat o ipoteză referitoare la rolul și dedesubturile unor evenimente istorice cu aparențe de accident, nu intru În detalii. Sfârșitul enigmatic al Templierilor reprezintă una dintre exemplificările de care mă folosesc pentru susținerea tezei - mă rog, să lăsăm, e o treabă mai specioasă... Altceva vroiam să vă Întreb: de unde aveți toate amănuntele privitoare la compatriotul nostru Corbu, al cărui nume... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
primă formă, cu șase luni Înainte În Olanda. Nimic neobișnuit până aici. Mergem mai departe. Plecarea spre Franța, zborul, Elvira, conversația, Codul lui Da Vinci, prostii cu români - la fel, nimic deosebit de semnalat, cu excepția Întâmplării cu rătăcirea bagajelor și cu enigmatica lor apariție În acel birou, ori salon, ori ce vroia să fie. Acum să se fi produs fractura? Probabil că da. Mai greu de stabilit era unde anume: la București sau la Paris? De pe mânerele geamantanelor gri-petrol lipseau etichetele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
crud și vindicativ? Sau numai drept, dar de o manieră și Într-o măsură ce depășesc puterea de Înțelegere a muritorilor? Ar fi, Încalte, o consolare. Dar dacă darul inițial al divinității - paradisul cu promisa viață veșnică, dar și cu enigmaticul pom al cunoașterii - a reprezentat o fatală eroare a Creatorului, de care El a devenit conștient Îndată după comiterea sa? Ce avea de ascuns de ochiul indiscret și de mintea iscoditoare a omului El, atotputernicul, stăpânul absolut al văzutelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În viața mea, nici una Însă capabilă să se schimbe atât de radical Într-o fracțiune de secundă. Chipul surâzătorului meu interlocutor concura acum cu succes lipsa de expresie a unei măști mortuare egiptene. Buzele lui albite au articulat trei cuvinte enigmatice și - cel puțin așa mi-au sunat mie În urechi - amenințătoare: - A venit timpul! 12 Adam Adam tăcu brusc. Privea În gol concentrat, ca și când ar fi căutat Într-un spațiu nedefinit ceva - imagini, cuvinte, Înțelesuri, trăiri care se destrămaseră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întreruperi, acele fracturi survenite intempestiv În derularea unor procese istorice ar fi trebuit să se semnaleze și În situațiile de sens contrar, negative, adică, defavorabile, regresive. Ceea ce nu se verifică. Doar când e vorba despre rău totul merge perfect. Bizar, enigmatic, de neînțeles, dar adevărat: ori de câte ori omenirea se lansează pe calea regală a unei deveniri fericite, ceva sau cineva o stopează sistematic, Îi pune un crampon care o Împiedică cinic din mers ori o trimite cu nu știu cîți pași Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îi divulgase lui Alexandru așa-numitul „complot al pajilor”, sugerându-i că la originea sa se afla Calistene, nepotul lui Aristotel. Peste mai puțin de două săptămâni, cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor se stingea atins de o boală enigmatică și fără leac. Ucenicul imprudent a făcut ulterior, fără mari dificultăți, ce mai era de făcut: a sustras manuscrisul Codului, care a fost distrus. Bătrânului filozof i s-a pus În vedere, sub amenințarea morții, să păstreze secretul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și vine acum cineva care-ți așază În față adevărul deconcertant că totul n-a fost niciodată altceva decât o mare manipulare, un gigantic teatru de păpuși destinat prostirii neavizaților - scandalos, nu-i așa? Tezaure fabuloase, documente secrete, conținând mesaje enigmatice sau adevăruri tăinuite, care pot schimba fața lumii, lucruri de natură să incendieze imaginația și să hrănească foamea de mister a oamenilor - simplu joc de aparențe și nimic mai mult? Dificil de admis, mai ales pentru un istoric, Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu era un simplu și brav pretorian, de ce CV-ul lui nu se regăsea În computer? Vor mai fi lipsind cumva și altele? Exista o persoană care mi-ar fi putut răspunde. Din păcate, nu mai mișuna prin preajmă, dispăruse enigmatic după ce Îmi pusese În brațe, cu grație, o dischetă și-un pistol pe care să le folosesc la nevoie. Care nevoie? Probabil aia de a mă vârî Într-o nouă Încurcătură. Eventual, mai mare, În măsură să mă incrimineze iremediabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile sale se atenuează treptat, până la marginea firească de unde Începe uitarea. Sau istoria. Ceea ce numim viitor este partea Înfășurată a sulului - enigmatică și indescifrabilă, ca orice necunoscut. Evenimentele, faptele, Întâmplările nu aparțin oamenilor - ei sunt doar marionetele care intră În scenarii prestabilite, asumându-și volens-nolens roluri de asemenea aprioric concepute și definite. Tot ce pare presiune, determinism social nu este altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcuse odată datoria, și documentul din arhivă degaja temperat jubilația repurtării unui succes important. Ultimele cuvinte ale textului Însă marcau o neașteptată schimbare de tonalitate, de la precizia sobră, de expunere științifică de până atunci, la ambiguitatea unei notații parcă voit enigmatice și frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția mă incita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ai moștenirii abatelui Saunière. Vând tot ce aveau la Perpignan și se mută la Rennes-le-Château, unde cumpără Vila Bethania, deschid hotelul și restaurantul Turnul și, până la sfârșitul lui ianuarie 1953, când Marie Dénarnaud Închide ochii pentru totdeauna, vor locui Împreună cu enigmatica și venerabila doamnă căreia, În schimbul domeniului, Îi asigură o rentă viageră. De fapt, ea continuă să stea În casa parohială, dar se Întâlnesc zilnic, mănâncă Împreună și tot Împreună derulează Întreg ansamblul de activități domestice ce alcătuiesc și definesc rigorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Exact ora pe care o arăta și ceasul gării! Odată pornit, ceasul a continuat să funcționeze ca și când nu s-ar fi oprit niciodată. La sfârșitul facultății, Încă Își făcea datoria cu brio. Toshiro n-a avut curajul să povestească multora enigmatica Întâmplare, pentru că lui Însuși Îi părea de necrezut. De câte ori și-o amintea Însă, se simțea cuprins de o Înfiorare tulbure. Rațiunea Îi spunea că nu putea fi vorba decât de o coincidență. Stranie, e drept, dar nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu sine și cu ceilalți, pe de o parte, și a omului cu posesiunea, pe de altă parte; animalele - În egală măsură ființe ale Domnului, ca și Adam - se nasc la fel ca el și mor topindu-se În neantul enigmatic din care răsar fără să lase urme și moșteniri... ha, ha... frica primordială de a pierde În favoarea altcuiva bucata de animal ucis - justificată, pentru că halca sângerândă era vitală, alternativa fiind foamea și moartea... când frica vitală de a nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
faci numai dacă situația devine extrem de gravă! Repet și subliniez: extrem de gravă, fără nici o ieșire. Poate se petrece o minune, poate dă Domnul să avem un car de noroc și să nu fie nevoie... 38 La puțin timp după plecarea enigmaticei femei, lucrurile au luat-o razna. Sau, ca să citez o expresie pe care o auzisem de mai multe ori prin Centru, evenimentele au prins să se precipite. Trecuseră circa două-trei ore, pierdeam timpul Încercând să-mi imaginez unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Franței în ziua eliberării, cocoțat pe un tanc vechi și cântând în gura mare Marseieza. Bătrân și bolnav, nu mai avea acea distincție care-l făcuse atât de popular printre femeile din vremea sa, dar își păstrase privirea tăioasă și enigmatică și vocea profundă și autoritară ce continua să impună respect. Acum, așezat pe un covor ros pe care-l îndrăgea în mod deosebit, deoarece se spunea că îi servise pentru rugăciuni în timpul războiului, îl observa în tăcere pe egipteanul Amed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
familiar. Mi-am adus aminte nenumăratele dăți în care o întrebasem ceva la care nu voia să răspundă și primeam înapoi doar acea ridicare și coborâre grațioasă a umerilor ei înguști. Gestul era acompaniat și de un zâmbet abia zărit, enigmatic, care lipsea de data asta. în schimb, colțurile gurii i-au căzut pentru moment. Ghinion e un fel personal și indulgent de a spune. Masochism ar fi un termen mai precis. Era ca și cum un părinte se confesează unui copil maturizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
intram la ea în birou ascundea foaia pe care scria sub alte foi, iar eu știam că scrie scrisori... Da, dar de ce? am întrerupt, curioasă fiind. De ce nu vorbeau la telefon? —Catherine nu avea încredere în telefoane, a spus Walter enigmatic. Nu putea ști niciodată dacă nu cumva e ascultată. Vrei să spui că își făcea probleme ca nu cumva să afle soțul ei? Dar eu credeam că el știe de aventură. îmi adusesem aminte pe jumătate ce îmi spusese Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]