734 matches
-
-i șoptească încet la ureche. Rând pe rând, fața lui Libo trădează sentimente variate. Mai întâi stupoare. Se încruntă, cască ochii mari, neîncrezători. Pe nesimțite, trăsăturile i se destind și un surâs de beatitudine îi înflorește pe buze. Splendid! exclamă entuziasmat. Asinius Gallus îl bate mulțumit pe umăr: — Ți-am zis că nu te las! Îl reține de braț: — Nu care cumva să te prezinți în fața lui Nato, chiar dacă primești citație. Scribonius încremenește. — O să mă târască cu forța, mormăie. Asinius ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iar azi crede În cu totul altceva. Hai să-ți spun, ieri, Înainte de a mă despărți de el, am fixat pentru azi-dimineață o Întâlnire cu... un alt editor, o casă de prestigiu, dispusă să publice cărți autofinanțate de autor. Părea entuziasmat. Ei, bine, am aflat adineauri că nu s-a dus acolo. Și unde mai pui că mi-a lăsat aici copia mesajului, uite-o. Lasă secretul templierilor pe unde se nimerește, ca și cum ar fi un nimic. Există și personaje de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo s-a uitat la mine ca la unul care, În fața Capelei Sixtine, Întreabă dacă asta-i tot. „Poate că-i de vină atmosfera bisericii, dar te asigur că Încerci o senzație foarte puternică. Ideea că totul curge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Viv. Ar fi trebuit să-mi spui. În Radio Times! Trebuie să cumpăr un exemplar În drum spre casă. — A, nu-i decît un articol scurt, spuse Helen. Totuși au publicat o mică fotografie frumoasă a ei. Nu părea prea entuziasmată, așa cum ar fi trebuit să fie. Poate că era doar o chestie obișnuită. Lui Viv i se părea incredibil să ai o prietenă care scrie cărți, căreia Îi apare poza Într-o revistă ca Radio Times, unde o vede multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mătase, În care se afla pijamaua din satin. Helen Își plimbă privirea de la un obiect la altul, cu politețe, ușor intimidată. — Ce flori frumoase. Ce cutie superbă! Se uita de parcă se lupta să se trezească, să se lase Încîntată și entuziasmată. Ar fi trebuit s-o las să doarmă, se gîndi Kay. Apoi ridică ușor capacul de pe vasele de porțelan. — Gem, zise ea, și cafea! Așa mai mergea. O, Kay! — E cafea adevărată, spuse Kay. Și uită-te aici. Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ei Îi scăpă un țipăt ascuțit și-l chemă pe Michael la telefon. — Felicitări, Ellie, Îmi ură el cu căldură. Ce veste minunată, știu că voi doi veți fi foarte fericiți Împreună. Apoi, Linda luă iarăși receptorul. — SÎnt atît de entuziasmată! exclamă ea. De-abia aștept să m-apuc să pun la cale nunta. O, Doamne, cînd e ziua cea mare? — N-am nici cea mai vagă idee, am rîs. Încă nu am vorbit despre asta. Chiar În timp ce rosteam aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În cîteva săptămîni. Te entuziasmează perspectiva asta? Ezit o secundă. Entuziasm? Cuvîntul abia dacă pare să acopere toate prin cîte am trecut de un timp Încoace. SÎnt agitată? Da. Mi-e teamă? Cu siguranță. SÎnt incredibil de stresată? Absolut. Dar entuziasmată? — Poate o să mă crezi nebună, dar Întreaga poveste a atins dimensiuni atît de copleșitoare Încît nu știu dacă am apucat să simt vreun entuziasm În legătură cu ea. În plus, intervine Fran În numele meu, viitoarea soacră a lui Ellie e o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu, doar o foame de lup. Linda se lasă pe spate În scaun și clatină din cap. Nu pot să cred că n-am ghicit. O, Dumnezeule, un copil! Un nepot! Ce crezi, Ellie? mă Întreabă ea, Întorcîndu-se spre mine entuziasmată. E băiat sau fetiță? — E mult prea devreme ca să-mi dau seama, răspund eu ridicînd din umeri. — Dar e imposibil să nu simți ceva, spune Linda. Eu am știut cu toți trei. Zi, ce crezi? — Sincer, Linda, dau eu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am urmărit cum și-a petrecut ore Întregi aplecat deasupra CD player-ului, selectînd cu atenție și metodă muzica. Urma să Înceapă cu ritmuri de Ibiza mai discrete, accelerînd treptat tempoul, ca să se asigure că toată lumea dansează. SÎnt atît de entuziasmată, amîndoi sîntem, petrecerea fiind principalul subiect de discuție În săptămînile premergătoare. Nu mă Înțelegeți greșit, amîndoi am mers la sute, dacă nu chiar mii de petreceri ca aceasta cînd aveam douăzeci și ceva de ani, dar, pe măsură ce ne apropiam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să merg la cumpărături și să aleg toate lucrurile așezate În prezent claie peste grămadă pe masa de grădină din fața mea. Deci, da, știu că ar trebui să le fiu recunoscătoare și, da, sînt conștientă că ar trebui să fiu entuziasmată că bebelușul meu are niște bunici atît de iubitori și de generoși, dar simt că sînt pe cale să izbucnesc În lacrimi. În clipa asta, sentimentul care mă copleșește este acela de ură față de Linda. O urăsc pentru că m-a lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Inglis fluieră. Asta o face pe curvă să se Înroșească la greu. Nu se pune problema că s-ar exclude una pe alta, e nevoie să le facem pe amândouă... spune ea cu o voce firavă, apoi adaugă puțin mai entuziasmată: după cum scrie foarte clar În planul strategic.. Aha, acum vine cu planul strategic? Mă Întrebam io când o să ajungem la mormanul ăla de pișat Împuțit. Păi, mi-am făcut temele, mutră de limbistă, mersi mult. — Mă bucur că ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Micu’ puțoi pare că se distrează pe bune. Aș spune că-i patetic, dar În realitate e mult mai mult. — Mda, ai nimerit-o Bladesey. Cred că pencă ești englez. — Asta-nseamnă că și perversul ăla e englez? Întreabă Bladesey entuziasmat. Hotărâm să-l menajăm pe micu puțoi frecangiu. — Ager Confrate Blades, ager. Dar nu știm Încă. Ar putea ca doar să se priceapă mai bine la imitații decât mine. Dar probabilistic vorbind, ar putea fi o supoziție bună de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din senin un collie vine spre noi ca din pușcă. Exact când credeam că o să se izbească de noi, Încetinește și ne Înconjoară de câteva ori, scheunând de surescitare. — El e Angus, spune Hector cu mândrie, mângâind animalul care gâfâie entuziasmat. Urcăm În Range Rover. — E frig, zice Claire aprânzându-și altă țigară. — Angus o să tencălzească, zic eu, suindu-mă În spate după ea și lăsându-l pe câine să stea pe locul din față de lângă șofer. Claire se uită plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să distrugi pe oricine ar răni-o. Dar ei nu te-au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sârmă pe terenul de golf. Entuziasmat că ai scăpat În cel mai bun caz de niște insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o gaură de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pregătindu-se pentru actul de deschidere, purtând măștile lor înfricoșătoare de commedia dell’arte. Puștii din public purtau și ei câte ceva pe fețe, suveniruri la suprapreț de la standurile de afară. Nasuri turtite și coroiate, ciocuri. Priveau în toate părțile, majoritatea entuziasmați și bucuroși. Câțiva erau totuși stingheriți, își dădu ea seama. Măștile și celelalte decorațiuni din toată lumea făceau, cel mai probabil, ca arena de circ să semene cu o scenă dintr-un film de groază. Kara adora să facă reprezentații pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Toți zburdau pe stradă cu ghiozdanele în spate, veseli că din policandrul imens al cerului picurau mii de steluțe în zbor legănat până departe în zări. De la fereastră, un bătrân urmărea jocul cristalelor de nea și, văzând copiii atât de entuziasmați, le-a spus: Voi sărbătoriți iarna... dar sunt copii care nu au nici hăinuțe, nici foc. Unii coboară în sate după drum lung, ducând în brațele înghețate de gerul aspru câte o bucată de lemn ca să încălzească școala. Sunt multe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
semnificat”, deoarece era destul de bine inițiată în teoriile lui Saussure. Dar nici ea nu trecuse neobservată de profesorul care îi admira tăcut frumusețea perfectă, îi adoră în tăcere luminițile ochilor, străduindu-se să exprime ceea ce era mai bun în el. Entuziasmată, dar totodată uluita și fascinată în același timp de discursul clar, concis, la obiect, dar cât se poate de voalat al profesorului, Lăură se gândea departe... -Desigur, isi spunea ea, dacă va fi ceva, daca va trebui să se întâmple
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în seara aceea va sta pe terasă cu soțul ei și va bea lichidul rece, așa cum făceam și noi, vară după vară, uneori rămâneam pe canapea în fața unui film dezamăgitor de la televizor, astă-seară avem un film bun, mă anunța el entuziasmat, dar după numai o jumătate de oră ațipea, doar eu continuam să privesc, fidelă personajelor care-mi ofereau viețile lor, la finalul filmului se trezea, îmi zâmbea victorios, turna bere în pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că există nu știu ce medic indian care te-a salvat? Ea râde, nu este indiancă, este din Tibet, iar eu spun, nu contează, important este să fie bună, iar ea spune, cum adică bună, este uluitoare, poate învia morții, iar eu entuziasmată, dă-mi numărul ei de telefon, trebuie să încerc și asta, dar ea întreabă, e pentru soțul tău, nu, nu l-am mai văzut afară de multă vreme, și eu spun, da, nu și-a revenit, crezi că ea l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
refuză ea, dar eu insist, hohote de plâns ies din gura mea și inundă receptorul, Zohara, mă tem că este ceva serios, vino doar și spune-mi ce anume să fac, ea tace, ce a pățit, întotdeauna venea atât de entuziasmată, părea că abia așteaptă să fie chemată, iar acum îmi vorbește fără chef, voi încerca să ajung, ca și cum drumul dintre casa ei și casa noastră ar fi devenit foarte lung și periculos. Mă întorc la Noga uimită, paracetamolul nu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doresc pruncii, șoptește ea, pentru mine a fost cumplit, eu privesc în jur, unde este, trebuie să îl văd, iar ea spune, l-au dus la nu știu ce control, îl vor aduce imediat înapoi. Ai încercat să îl alăptezi, întreb eu entuziasmată, privind spre sânul ei gol împungând decolteul halatului, și ea spune, nu chiar, așa ceva nu e de mine, apoi își acoperă protector sânii cu mâna. Este mai greu la început, zic eu, dar în câteva zile te vei obișnui, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
voce plăcută, ușoară și joasă. Mi-am întors capul și am văzut un tânăr cu două pahare de șampanie pline ochi în mână. Se pare că l-ai terminat pe acela. — Te rog, am zis, încercând să nu par prea entuziasmată. Mi-a întins abil un pahar, luându-l pe celălalt gol aproape în același timp și punându-l pe tava unui chelner care tocmai trecea. —Rochia e minunată, a spus. Îmi cer scuze dacă am fost prea familiar. Am sorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o documentare jurnalistică sârguincioasă - adică l-am întrebat pe Tim, care era vărul ei. —Numele meu este Sam, da? Bineînțeles, dragă! Cum spui tu, a zis. Am văzut pozele la Tony. Au ieșit foarte bine. Arăți extraordinar. Probabil ești foarte entuziasmată. —Poftim? Ah, fotografiile, m-am înveselit. Nimic nu mă putea face să mă simt mai bine decât să aud că arăt bine în niște poze cu circulație publică. —Ți-ai scos cercelul din buric? i-am spus, observând că micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cineva ar fi trecut pe acolo, ar fi putut pur și simplu să îl închidă și să pretindă că urmărea camerele video de pază. —Ecranele camerelor video interferează cu undele TV. Dumnezeule, camerele de securitate, m-am întors spre el entuziasmată. Înregistrările! Hawkins a dat din cap. Cineva a șters toate casetele, a spus el. E destul de ușor, ca la o casetă video normală. —O, Doamne, am spus aprins, și Joe mi-a arătat chiar ieri cum funcționează. Probabil că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
înțelege cum reușise să meargă, mai ales să fugă cu acele cizme până la genunchi, cu tocul înalt, pe acest vas care se balansa încet, înainte și înapoi. Am decis ca la următoarea mea petrecere să avem Pimms, mi-a declarat entuziasmată. Este chiar fantastic! — Ce îți mai face iubitul, Baby? am întrebat încercând să fiu prietenoasă. Trebuie să îi mulțumesc pentru acele poze pe care mi le-a făcut. Fruntea lui Baby s-a încrețit de uimire. —Iubit? a repetat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]