736 matches
-
istoriei își are explicația în caracterul indirect al revelației. Odată cu exilul babilonian, profeții plasează evenimentul mesianic undeva în viitor, prezentul fiind cufundat total în obscuritate. Eonul actual este acela al suferinței, al încercărilor, și numai odată cu inaugurarea eschatologică a noului eon sensul timpurilor prezente va fi dezvăluit, întreaga istorie a lumii desfășurându-se după un plan divin. Extinderea Istoriei Mântuirii (Heilsgeschichte) la toată istoria universală era deja vizibilă la profeții mari ai lui Israel, care tratau regatele lumii ca pe instrumente
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
care ar fi trebuit să deschidă calea formării unui stat universal, cadrul ideal pentru triumful Spiritului în conștiința libertății. Inspirat de dialectica "răsturnată" a lui Hegel, chiar și Marx găsea, ce-i drept în comunism, răspunsul la ghicitoarea istoriei. Noul eon ideologic, continuă Fukuyama, "statul omogen universal, se rezumă la democrația liberală în sfera politicului, combinată cu facilitarea accesului la video și stereo în sfera economicului"20. Votul și videocasetofonul devin panaceele societății contemporane, ca odinioară panem et circenses (cel puțin
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o înaltă temperatură polemică: se distanțează, interpretează, nuanțează, corectează, propune noi variante de interpretare, cu o mobilitate intelectuală pe care o au numai "arhitecții" de vocație. Așa procedează în cazul lui Ion Barbu, V. Voiculescu, T. Arghezi (Duhovnicească), L. Blaga (Eonul dogmatic), pe care îi discută în confruntare directă cu textul bacovian, Georg Trakl, Ch. Baudelaire, Oscar Wilde (Portretul lui Dorian Gray) sau M. Sadoveanu (Baltagul). De fiecare dată, textul critic se îmbogățește, iar discursul câștigă în persuasiune. Așa cum era de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lui Mihail Diaconescu este incredibil de largă și spiritul său de solidaritate cu divergentele acțiuni ale realității rămâne amplu și încăpător. Chiar și natura operei implică o anumită retorică și o anumită amplitudine a gestualității, cătă vreme se aplică eon-ului românesc, modului național de a fi în lume și în istorie. Dacă urmărim evoluția creației sale, vom descoperi o întârziere a debutului și o încetineală a afirmării de altfel, cu totul în consonanță chiar cu spiritul operei profund și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Romanul total, Idealul dreptății, Fantasticul, "ars magica" și trăirea faustică, Urme și umbre, Himera lui Anteu, Triumf și singurătate. A treia parte, De la fenomenologia epică la fenomenologia culturii, se deschide cu o schiță de cadru și cuprinde capitole mari precum Eonul românesc, Estetica Ortodoxiei, O demistificare a istoriei și culturii. Ca și în secțiunile anterioare, în care s-a ocupat, într-o cronologie fenomenologică, de opera prozatorului (Culorile sângelui, 1973; Adevărul retorului Lucaci, 1977; Marele cântec, 1980; Umbrele nopții, 1980; Călătoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Alain Finkielkraut) de moda Disneyland instaurată atât de confortabil în mai toate instituțiile dâmbovițene (cultură, învățământ, mass-media) sufocate de kitsch și hedonism (devenite mod de viață), unde unicul îndemn este "amusez-vous!", iar scopul, cum spune autorul, este distracția ca "eon al ridicării la demnitate culturală". Prin urmare, ca să nu mai fie profesorii catalogați de către discipoli (și nu numai, din păcate!) ca "retrograzi", "inerți" și antiumani, ar trebui într-adevăr înlocuită gândirea cu mașina / calculatorul, iar,jocul", deși duce cu gândul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o spiritualitate" ce reabilitează noțiuni care au fost declarate în postmodernitate ca fiind anacronice: valoare, capodoperă, geniu, personalitate, hermeneutică etc., totul începând cu "dialogul global între credințe". Sunt puse în discuție în continuare măsura în care "gnoza de la Princeton" prefigurează eonul transmodern (tezele, intențiile și erorile acesteia), impostura feminismului reclamată de aceiași gnostici (cu vârful de lance în speculațiile "decodificării" operelor lui Leonardo da Vinci și în invocarea unor scrieri apocrife, cu substanță sofistică), conchizând că la temeliile transmodernității și ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lance în speculațiile "decodificării" operelor lui Leonardo da Vinci și în invocarea unor scrieri apocrife, cu substanță sofistică), conchizând că la temeliile transmodernității și ale transdisciplinarității stă filosofia neoraționalistă a lui Ștefan Lupașcu, umanitatea fiind destinată să treacă "prin trei eoni, trei paradigme, corespunzând, poate, celor trei materii lupasciene: tradiția, modernitatea și transmodernitatea." A treia parte a cărții, cum semnalam, aduce în discuție câteva aspecte ale gândirii transmoderniste prin "poetica rupturii" la Nichita Stănescu formidabil concentrată în celebra sa "lecție despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altă cunoaștere, zeificând tehnoștiința, pare a uita că "totul e pus la punct pentru propria noastră autodistrugere". Încât, o transformare urgentă a atitudinii noastre, respingând involute și chiar dispariția speciei, devine posibilă prin viziunea transdisciplinară. Intrăm, astfel, într-un nou eon, urcând o altă treaptă gnoseologică, raportându-ne, deopotrivă, la scara cuantică și la cea cosmologică. Transdisciplinaritatea înseamnă o cunoaștere a terțului și este o cale de reîncântare a lumii (vezi Reîncântarea lumii: de la fizica cuantică la transdisciplinaritate, în "Cuvântul", nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
coexistând în timp și nu în succesiune liniară. Astfel, transdisciplinaritatea, ca o componentă constitutivă, propriu-zis definitorie a transmodernității are trei puncte de sprijin: existența diferitelor niveluri de realitate, logica terțiului inclus și complexitatea. "Transdisciplinaritatea subliniază autorul cărții marchează un nou eon în istoria culturii și civilizației" (idem, p. 219). Ea rezida în transgresiunea pozițiilor binare (subiect obiect, materie conștiință, gol plin etc.). Forma ulciorului nu e totuna cu materia lui. Piatra de încercare pentru ethosul transdisciplinar este religiosul. În treimea cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ființa și aici "ființa ajunge să vorbească." Unde e mișcare e și scop. Și cât e mișcare nu e desăvârșire moartă, e devenire. Mișcarea în lume e timp. Părintele Stăniloae are o nouă concepție asupra spațiului și timpului. Există un eon final care adună tot timpul și unul inițial care cuprinde deodată toate posibilitățile ce se vor desfășura în timp. Acel deodată al primei zile devine acel deodată al celei de-a opta zi fără de sfârșit. Ieșirea din eternitate prin creațiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1977), semnat de C.D. Zeletin se încadrează tot aici, ca și poezia antinomică a lui Teleucă. Cartea Svetlanei Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, se situează și ea "în luminișul cristalului". Theodor Codreanu este convins că transmodernismul va marca un nou eon în istoria omenirii. Mie, toleranța asta ideologică mi se pare cam idealizată. Adevărat că istoria se petrece prin repetiție cu diferență. Avem cazul Renașterii care a urmat Evului Mediu. Neagu Djuvara consideră că Europa trăiește un nou Ev Mediu, datorită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dea vina pe temperamentul scriitorului. Asta înseamnă, totodată, să desparți, cartezian, opera de om, așa cum a procedat decenii întregi estetica secolului al XX-lea, stipulând schizofrenia celor două euri: empiric și creator. Asemenea ruptură nu mai este validă în noul eon al transdisciplinarității." (p 6 sq.), eon ce se relevă în structurarea "dicotiledonată" / "dichotomică" a lucrării Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic, de Th. Codreanu: (I) Înfruntând critica (parte primă, firește, de "trecere în revistă" și de "luare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înseamnă, totodată, să desparți, cartezian, opera de om, așa cum a procedat decenii întregi estetica secolului al XX-lea, stipulând schizofrenia celor două euri: empiric și creator. Asemenea ruptură nu mai este validă în noul eon al transdisciplinarității." (p 6 sq.), eon ce se relevă în structurarea "dicotiledonată" / "dichotomică" a lucrării Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic, de Th. Codreanu: (I) Înfruntând critica (parte primă, firește, de "trecere în revistă" și de "luare de distanță" față de cercetătorii barbianismului de până în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fundamentul estetic și ideatic e un pas modest către ceea ce am numit, într-o carte recentă, transmodernism [v. Th. Codreanu, Transmodernismul, Iași, Editura Junimea, 2005], în raport cu care Ion Barbu este un precursor, alături de contemporanul său Lucian Blaga, ambii întemeietori ai eonului dogmatic. Altminteri, unul dintre capitole, "Întocma dogma", arată profundele afinități ale celor doi. Ambii, în același timp, sunt ramuri viguroase ale eminescianismului abisal. Poate nu e lipsit de interes să evoc faptul că Basarab Nicolescu găsea în ternarul Eminescu-Blaga-Barbu axa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zero a cosmosului / universurilor. Capitolul al 15-lea, "Întocma dogma", din eseul lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion Barbu, cu impresionantă bogăție de argumente dinspre "dogma" Creștinismului, tocmai "gordiana" originalitate "transmodernistă" (supra): ""Fenomenologia" barbiană intră în zona eonului dogmatic blagian [...] către eonul transmodernității, pe urmele lui Eminescu [...]. Barbu are geniul distincției / asemănării cu dogma creștină, diferența venind din focalizarea pe condiția kenotică, a lumilor mărunte, deasupra cărora plutește Sfântul Duh: "Om uitător, ireversibil, / Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Capitolul al 15-lea, "Întocma dogma", din eseul lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion Barbu, cu impresionantă bogăție de argumente dinspre "dogma" Creștinismului, tocmai "gordiana" originalitate "transmodernistă" (supra): ""Fenomenologia" barbiană intră în zona eonului dogmatic blagian [...] către eonul transmodernității, pe urmele lui Eminescu [...]. Barbu are geniul distincției / asemănării cu dogma creștină, diferența venind din focalizarea pe condiția kenotică, a lumilor mărunte, deasupra cărora plutește Sfântul Duh: "Om uitător, ireversibil, / Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? / Precum atunci și azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cercetării noastre ține de noul context al transdisciplinarității, iar fundamentul estetic și ideatic e un pas către ceea ce am numit, într-o carte recentă, transmodernism, în raport cu care Ion Barbu este un precursor, alături de contemporanul său Lucian Blaga, ambii întemeietori ai eonului dogmatic. Altminteri, unul dintre capitole, "Întocma-dogma", arată profundele afinități dintre cei doi. Destinul a făcut să se nască și să moară în aceiași ani. Poate nu e lipsit de interes să evoc faptul că Basarab Nicolescu găsea în ternarul Eminescu-Blaga-Barbu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Henri, Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, trad. Diana Morărașu, Editura Institutul European, Iași, 1992. Bernet, Rudolf, "Verschiedene Begriffe der Logik und ihr Bezug auf die Subjektivität", în Studia phenomenologica, Vol. I, No. 1-2, Editura Humanitas, București, 2001. Blaga, Lucian, Eonul dogmatic, în vol. Opere 8, Editura Minerva, București, 1983. Blaga, Lucian, Geneza metaforei și sensul culturii, în vol. Opere 9, Editura Minerva, București, 1985. Blaga, Lucian, " Despre viitorul filosofiei românești", în Saeculum, Nr. 1, 1943. Boboc, Alexandru, Filosofie românească. Studii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că „pământul nu e o moștenire de la părinți, ci un Împrumut de la copiii noștri“. Eu l’aș generaliza: nu doar pământul, dar Natura. Da, prietene Aurel, azi e Ziua mediului. Va sufla el fericit În lumânările de pe tort? (atâția nenumărați eoni de eoni e numărul lor...) Doar că Natura, fără naștere și implicit moarte, nu știe decât de o singură flăcăruie; transmisă ca o ștafetă, din aproape În aproape: evoluția, adică dumnezeirea... „Radioalmanah“, 5 iunie 1998, ora 17,01 29. Cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu e o moștenire de la părinți, ci un Împrumut de la copiii noștri“. Eu l’aș generaliza: nu doar pământul, dar Natura. Da, prietene Aurel, azi e Ziua mediului. Va sufla el fericit În lumânările de pe tort? (atâția nenumărați eoni de eoni e numărul lor...) Doar că Natura, fără naștere și implicit moarte, nu știe decât de o singură flăcăruie; transmisă ca o ștafetă, din aproape În aproape: evoluția, adică dumnezeirea... „Radioalmanah“, 5 iunie 1998, ora 17,01 29. Cu pălăria pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să genereze sau să creeze propriile noastre sunete tămăduitoare și de alinare în perioadele când suntem singuri. Licorna, expresie a dogmei și liberei gândiri Omnes ante Mosem per Unicornem prophetaverunt 470. Licornul aude prin vuietul timpului/glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al unui cugetător la care libera gândire
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dogmei și liberei gândiri Omnes ante Mosem per Unicornem prophetaverunt 470. Licornul aude prin vuietul timpului/glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al unui cugetător la care libera gândire să treacă barierele, porul fântânii în ambele sensuri, așa precum Harap Alb reușește abia când își desăvârșește inițierea. După cum spunea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să nu reflecte sentimentele care să-l fi generat? Iubirea este un sentiment care nici nu începe nici nu se termină. E o sămânță asemănătoare sufletului. Unde începe și unde se termină sufletul? El este dintotdeauna în noi, de când spiritul eonului pătrunde și ne definește ca oameni. Materializarea iubirii prinde forma dorinței întru perechea sufletească pe care o caută și rareori o găsește. E ordinea desprinsă din haosul primordial. Stau și eu in fața tastaturii și mă întreb dacă ele, cuvintele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și iertare să ne întoarcem la armonia prevăzută de Sfântul Ioan în Apocalips: "până rămâne numai ea, ideea/ care forțează spațiul să-i fie împotrivă [...]", Golul-tunel se naște golul-con cu vârfu-n cei ce vin și baza nesfârșită, ei populează tragicul eon cu nori compacți siliți să se târască pe-originarul spațiu ruinat care îi descompune în regnuri și în oameni Aici cuvântul însuși se surpă-n gol spre gol se cațără-n fiorduri fatidice și moare cei care vin din urmă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]