1,074 matches
-
doi vecini, veni și tata, și cu lanternele în mâini, începură să-l caute pe băiat. L-au căutat toată noaptea, dar nu l-au găsit. Au strigat, au fluierat, au hălăduit de la pârâul care despărțea casele de imașul cu epave, până la dealul Căprița, dar degeaba. L-au căutat și în locurile periculoase, unde fusesem și noi, copiii. Noi n-am plecat acasă, ne țineam scai de cei mari. Aveam părul zburlit și ochii în lacrimi. A doua zi, toți acești
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în tanc, fapt pentru care a luat ulterior niște pastile, iar pentru întreaga ispravă a sa, sfânta bătaie de rigoare. Și credeți că am tras vreo învățătură din această întâmplare? Nu, căci a doua zi eram din nou printre acele epave. Una din distracții era următoarea. Luam un cartuș din acelea mari, cred că avea vreo 15 centimetri lungime, cu un glonț ascuțit, îl băgam în pământ până la capsă, potriveam cu nămol un cui în capsa lui și, adăpostiți la pământ
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la îndemână. Spuneam că noi, colegii de clasă și alți tovarăși de joacă ne-am împrăștiat ca potârnichele în toate părțile. Rămâneau în urmă poznele, șotiile și năzbâtiile, isprăvile noastre vitejești cu scuturi din aluminiu, luat din cimitirul nostru de epave, cu săbiile de lemn, arcurile cu săgeți care aveau în capăt vârfuri de metal de la cartușe, scaldele noastre în știoalnele de pe toloace, merele lui Popa Nebunu', cimitirul cu epave de avioane, tancuri, camioane, camionete și mașini „Skoda” mici și verzi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noastre vitejești cu scuturi din aluminiu, luat din cimitirul nostru de epave, cu săbiile de lemn, arcurile cu săgeți care aveau în capăt vârfuri de metal de la cartușe, scaldele noastre în știoalnele de pe toloace, merele lui Popa Nebunu', cimitirul cu epave de avioane, tancuri, camioane, camionete și mașini „Skoda” mici și verzi, cu proiectile și mine neexplodate, „artificiile”, toate, absolut toate rămâneau în urmă pentru a se transforma mai târziu în amintiri dragi, care s-au renăscut acum, în cele descrise
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la margine, cam unde este acum un cartier cu blocuri și o fabrică de mobilă, până la dealul Căprița și poate mai mult, unde în dreapta era drumul de fier spre est - dar despre aceasta mai târziu - era un depozit uriaș de epave de avioane, tancuri, camionete cu trei roți, obuze și proiectile de toate mărimile neexplodate, o brambureală pe care numai noi, copiii de după război o înțelegeam. Într-un fel, pentru că în acest „paradis”, farmecul consta în capcane, în spiritul de aventură
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
S-ar putea ca în curând să fim împinși în rezervații alături de bizon și de capra neagră. Nu ne mai mănâncă nici lupii. Pentru că avem modificări genetice. Speranța noastră de viață s-a dublat în ultimul secol. Am devenit niște epave longevive. Neatractivi sexual, cu memoria opacă și gândirea rigida la ce ne-ar mai ajuta, oare longevitatea? Mai există riscul să devenim și populație majoritară. Datoria noastră e să colaborăm cu ereditatea, nu să o compromitem. Există opinia că nimic
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de cruce, de prostie, de orgolii etc. Țările mici dau șăgalnic din coadă când spre Est, când spre Vest. După revoluție, libertatea se livrează brusc și fără prospect de utilizare. Istoria ar trebui să înregistreze numai substanța vie, nu și epavele. Zidul „părăsit și neisprăvit” ne menține lideri în zona improvizației. Tranziția de la o societate la alta aduce la suprafață ciocoi, nu boieri. Cele mai multe utopii s-au bazat pe complicitatea terorii. Istoria - acest uriaș ecran al eșecurilor umane. Istoria - acest perpetuu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ori, suntem victimele imaginației celorlalți. Poți să fii rupt în fund. Important e să ai papion. Are și calomnia doctorii ei docenți. Când nu poți învinge pe cineva, coboară - l în derizoriu ! Cârciuma este portul în care ancorează aproape toate epavele condiției umane. Să fim realiști. Vodca se va vinde întotdeauna mai repede decât arta. Crisparea poate fi semnul unui deranjament, nu al inteligenței. Bețivii se sprijină de garduri. În semeni nu mai au încredere. Părinții de astăzi nu - și mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de modele? — A, așa le spun gardienii din partea locului gagiilor pe care-i trimit la el. De obicei băieți tineri și drăguți puțin peste douăjde ani... ca ăsta diaici. Mă rotesc și arăt Înspre Ocky care acum e doar o epavă tremurătoare. Nu mai e un puțoi atât de deștept acu’. — Aș zice că ești exact pe calapodul lui, Îi spun eu. Știi, băieții puși În aripa Bestiei s de obicei violatori, nu tipi care fut minore. Se lasă cam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sfârșit, piramida înăbușită de mărăcinișuri și de arbori ceiba... pietre enigmatice despre care lumea nu știa nimic, nici despre civilizația care le lăsase în urma ei (toate acestea se petreceau prin 1840, parcă)... ruinele unui oraș părăsit în desișul junglei ca epava unei corăbii misterioase în fundul mării... de unde venise? de ic naufragiase?... desenatorul plin de noroi, cu mânuși în mâini și cu capul îmbrobodit ca să se apere de țânțari, făcând schițe, chinuindu-se să reproducă fizionomia unui idol ironic... Nu-mi amintesc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de-al treilea, și ultimul, strat de mascara. —ÎNCERC, se auzi ea strigând. Evident, era mai emoționată decât își imagina. Uite ce făcea speranța din ea! Dă foc tuturor nevoilor ei de dragoste și stabilitate și o transformă într-o epavă nervoasă. Câteodată, cum era și acest moment, se gândea că probabil simte prea mult. Era normal așa ceva? se întreba ea. Poate. Și dacă nu era? Ei bine, avusese o copilărie nefericită, se gândi ea. OK, poate că nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de cioroi. Când am văzut că mai avea puțin și murea, l-am dus la spital și i-am mituit pe administratori să-l treacă în fișă ca „victima unui accident de circulație“. Când a ieșit din spital, era o epavă desfigurată jalnică. L-am implorat să mă ierte, i-am dat bani și i-am găsit de lucru: îngrijitor al proprietăților mele și gunoier la primărie. Mi-am amintit că la un moment dat m-am mirat că Madeleine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
recompune fața. Nu va avea niciodată copii. Și chiar ieri ai fost arestat pentru că te masturbai Într-un vestiar de femei... — Onorată instanță, obiectez. Și așa continuară În următoarele douăzeci de minute. Sandy Șarpele desființă calm martorul, lăsându-l o epavă cu fața stacojie transpirată și plângând cu sughițuri. Fiecare dintre umilințele la care fusese supus de Gerald Cleaver fu explicată ca fiind fantezia bolnavă a unui copil cu o nevoie disperată de atenție. Până când, În cele din urmă, Martin sărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nimic! După o jumătate de oră, inspectorul Insch suspendă interviul, folosind pretextul unei „pauze pentru confort“. Îl lăsară pe Duncan Nicholson În camera de interviu cu agenta plouată și o porniră Înapoi spre camera principală de anchetă. Nicholson era o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
schimb, deși se afla pe lacul acela mic, avea furcheți pentru șaizeci de vâslași. Ce însemna asta? Și cine construise corăbiile acolo? Cine le scufundase? O enigmă arheologică și o totală, nedreaptă tăcere a istoricilor. Într-o zi însă, de pe epave s-au recuperat câteva bucăți de plumb. După îndepărtarea mâlului, pe metalul moale s-a observat, imprimat clar și perfect lizibil, intact, sigiliul constructorului. Era un nume imperial: „Gajus Caesaris Aug Germanic...“ Pe neaștepate, legenda lacului se lega de tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
O oră mai tîrziu, căpitanul Polkinhorn era luat cu o barcă cu motor și dus la locul unde se scufundase vasul Petrel. Înainte de a abandona vasul, căpitanul distrusese codurile și, zile În șir după aceea, japonezii au trimis scafandri la epavă, Încercînd fără succes să recupereze cutiile cu coduri. Curînd după ora zece, japonezii redeschiseră Bundul și mii de chinezi speriați și europeni neutri fură Împinși de-a lungul cheiului. Priveau În jos, la echipajul rănit al navei Petrel, și stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcuse acolo, momente neplăcute, cînd directorii chinezi Îl plimbau ca la paradă, sub privirile inexpresive a mii de muncitoare. Acum pe malurile rîului era liniște și tot ceea ce Îl preocupa pe Jim era mulțimea de cargouri scufundate. Cea mai apropiată epavă, o costieră cu un singur coș, zăcea În canalul cu apă adîncă la doar vreo sută de metri distanță de capătul debarcaderului funerar. Puntea ei ruginită, ca o pîine maronie sfărîmată, mai era Încă plină de mistere pentru el. Războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vreo sută de metri distanță de capătul debarcaderului funerar. Puntea ei ruginită, ca o pîine maronie sfărîmată, mai era Încă plină de mistere pentru el. Războiul, care schimbase atît de radical totul În viața lui Jim, părăsise de mult această epavă uitată, dar el era hotărît să se ducă la vasul acela. GÎndul de a-și regăsi părinții, de a se preda japonezilor, chiar și gîndul de a găsi ceva de mîncare nu mai Însemnau nimic acum, cînd cargoul era, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nici În altă zi. Toată vara nu mai găsești nici un ban la ștrand. Nici la ștrandul Obor, nici la ștrandul Izvor, nici la Libertății și În nici un alt ștrand. Te alegi cu scufundările. Ca În filmul ăla În culori cu epave, comori și pești. Lumea tăcerii. Joacă la Timpuri Noi și Maxim Gorki. Cu moneda găsită bei un pahar de sifon la Răcoritoare. Așa trece vara și doar spre toamnă, prin august, cu chiu cu vai, pleci două săptămâni la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înghițând prelegerile plicticoase ale unui genialoid cinematografic, care vă bagă cu pâlnia În cap funcția dramaturgică a travelingului, adică a liftului din filmul Duminică la ora șase de Lucian Pintilie, genialoid, care, din când În când, mai aduce și niște epave de la Buftea, mirosind tot timpul a alcool și mințindu-vă În fel și chip, băgându-vă În cap că cinematorismul este aproape cinema, dar fără să vă dea un centimetru de peliculă. Filmări cu aparatul gol și Înregistrări de sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu Înverșunare iarba uscată amestecată cu spini. Apoi, În vara aceea săracă, când intrase la facultate și a plecat doar cu banii de tren și cei de mâncare numărați la centimă, În care a privit două săptămâni, zi de zi, epava vasului eșuat, cu nume atât de frumos, cunoscută de mai toți turiștii care merg la mare, În vara ceea o piatră și mai grea i s-a pus pe suflet, sporind acest cult al nefericirii, ca o lipsă de spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cea mai interesantă părea să fie aceea că un armator grec, scăpătat, preferase să-și Împlânte vasul În stâncile din apa puțin adâncă de lângă cherhana, pentru ca să-și Încaseze asigurarea pe vechitura lui plutitoare. Dar pentru Petru Evanghelia nu era o epavă, pentru el era o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iasă din burta carului blindat. Dar se coboară Împleticit un bătrânel obosit cu cușma pe o ureche, pe care și-o aranjează ca un vechil de țară și o babă cătrănită. Ăștia sunt prea stimații și mult iubiții conducători. Două epave, la care tună și fulgeră și cei care-i judecă și cei care-i apără. Și după toată mascarada asta, „mult iubitul” legat cu sârmă de mâini este mitraliat, omorât ca un câine lângă zidul scorojit al unei cazărmi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
simplă indiferență. Vânzările din fiecare titlu nu au Însumat decât câteva mii de exemplare. Ar fi fost destul de descurajant, dar ceea ce l-a aruncat În starea de depresie, ipohondrie și disperare aproape suicidă, ceea ce l-a redus la situația de epavă bâlbâită, plângăcioasă, imobilizată În pat, pe care a găsit-o nepotul său Harry la sosirea la Lamb House la Începutul lui 1910, a fost eșecul total al Ediției Newyorkeze a operelor sale complete, la care trudise ani Îndelungați, selectând, revizuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mi-au rămas în minte, în cifre și cuvinte, până astăzi - armamentul și viteza în noduri a crucișătoarelor grele Hurutaka și Kako. Memoria adăpostește cu predilecție vechituri, așadar obiecte care promit să fie durabile, chiar și în ipostaza lor de epave. La un moment dat, plutonierul cu aer de unchiuleț și subofițerul destul de înțepat se săturaseră să asculte. Încheind fără echivoc discuția de prezentare, ei mi-au dat asigurări că aveau să-mi suțină cererea. Ei, da, înainte de asta mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]