7,152 matches
-
abia lălăi un cântec deșucheat, mă clatin spre el, îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
de a elibera poezia nu numai de constrângerile genului, ci și de acelea ale gramaticii. Se degajă o autenticitate izbitoare: constituită sau, mai bine zis, construită atent, în conformitate cu ritmurile, vocile și tonalitățile proprii acestei poezii. Un flux și liric, și epic, și dramatic, captând lectorul inițial nedumerit și făcându-l să traverseze o serie de experiențe revelatoare. Îmi pare de înțeles reacția vehementă a unui profesor de limba și literatura română din Ieud, care-l osândea public pe Ioan Es. Pop
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
era rezidual în scrisul său și devotându-se unei primejdioase autoscopii. Un rol catalitic, cred eu, va fi jucat și romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (2011), remarcabil literar și eficient psihologic (în măsura în care a ajutat-o pe autoare să-și coaguleze epic apocalipsa interioară). Fără acest roman, mi-e greu să-mi închipui cum s-ar fi putut ajunge la Asta nu este viața mea. Există mărci comune, punți între realitatea prozastică și cea poematică (și ar fi de ajuns să citez
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
în tot ce a scris - de la sinteze pe epoci și de la monografii la studii pe chestiuni particulare - și-a întovărășit, pentru cine a avut ochi de văzut, știința și disciplina pozitivă cu vocația descriptivă și narativă, de portretizare și reconstituire epică a faptelor, dând viață documentelor până și în notele și comentariile, în principiu ținute de seci, ale unei ediții critice. Astfel, Al. Săndulescu nu face decât să-și aducă la suprafață și să-și valorifice, la locul lor (i. e. în
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
expresie”, dar nu doar cele din 1936, de când datează exemplul citat, ci încă din 1928, dinainte de apariția sa în volum, când îl compară cu succesul factice al Medelenilor și-l declară „un roman de geniu” și „o formidabilă realizare de epică românească”. În fine, nu pot să mă opresc și asupra altor locuri din volumul Danei Pîrvan- Jenaru pentru a pune în lumină sensibilitatea și inteligența critică cu care este parcursă o materie amplă, stufoasă și mustind de idei pentru că trebuie
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
meritul inaugurării), Alexandru Matei nu prea spune o poveste a TVR-ului, în care să uzeze de strategiile de captatio ale genului, de fapt, el scrie o meta-istorie a acestei instituții, pe alocuri redundantă, deoarece demersul nu privilegiază un fir epic și cronologic, ci o reflecție in progress, cu reluări și adăugiri. În cadrul acesteia, apar studiile de caz, focalizate pe câteva emisiuni cu tematică socială (precum Reflector, Transfocator), pe o producție de marcă în entertainment-ul vremii, Festivalul de muzică ușoară „Cerbul
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
și fratele lui Eminescu, ce vor culmina cu divorțul acestui ofițer impulsiv și brutal, care-l antipatiza pe Caragiale ("Pentru el, marele dramaturg nu era decît un " - vă mărturisi chiar fiul lui Matei, istoricul Gheorghe Eminescu) și multe alte fire epice, culminînd cu dereglarea psihică și aruncarea în fața trenului, în Gară din Mizil, a lui Leonida - sînt înnodate abil de cercetător într-un material de-a dreptul captivant. O carte semnată de Alexandru Gaița, în care să adune rodul descoperirilor sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
G. Călinescu, pe felurite motive ce i se par discutabile, afirmînd peremptoriu că produsul lui Liviu Rebreanu "este mai bine construit decît rubedeniile sale tematice", Bietul Ioanide al lui G. Călinescu și Delirul al lui Marin Preda, "în care invenția epica este covîrșita de dosarele complicate ale istoriei propriu-zise". Așijderea e aparat românul Domnișoara Christina al lui Mircea Eliade, pe care același G. Călinescu se mulțumea a-l prezenta printr-un rezumat "de pomina", ce scoate în relief "vexarea bunelor moravuri
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
v Ce-l frapează pe cititorul acestui Caiet albastru tipărit în două volume e faptul că, vrînd să fie un jurnal al ultimilor ani din anii ^50, înaintea recluziunii, textul ajunge să capete alura unui român, alura unei incitante narațiuni epice, începînd cu Prologul extraordinar, una din prozele cele mai tulburătoare din literatura română. Caietul albastru uitat dinadins în plasă vagonului în timpul călătoriei de la Cluj la București în ianuarie 1956 spre a fi salvat în momentul cînd indivizii năvăliseră în vagon
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
nu știa nimic despre Rebreanu, a cerut să i se dea o notă informativă. Anonimul informator e probabil un literat care îl admiră pe autorul lui Ion, îl consideră "cel mai reprezentativ scriitor român, neegalat de nimeni încă în ceea ce privește proza epică", dar viața lui Liviu Rebreanu, simpatic în relațiile sale umane, este departe de a fi un exemplu demn de urmat." Sînt înșirate apoi "păcatele", inclusiv bîrfe abjecte, pentru ca în final să revină la merite: În ciuda acestei vieți pătate, Rebreanu rămîne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
informații, astfel încât lucrarea sa poate fi considerată exhaustivă. Nici un biograf din viitor al Mariei Tănase și, în general, nici un istoric al muzicii nu va putea ignora contribuția Mariei Roșca. Din nefericire, portretul propriu-zis al cântăreței, ca și relatarea diferitelor episoade "epice" din biografia sa au mult de pierdut din cauza stilului romanțios și bombastic folosit de autoare. Biografia se transformă într-o apologie. Maria Roșca are o încredere fără margini, riscantă în limba de lemn a publicisticii naționalist-comuniste dinainte de 1989: "Dintotdeauna orașul
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
de artă literară proprie, a încins spiritele prin lansarea conceptului de ruptură la nivel tipologic. Avându-l în minte pe Grobei al său, personajul "incongruent" din Bunavestire, a cărui mediocritate perfectă, de până la un punct, face explozie, proiectând pe orbita epică alt individ decât acela pe care-l cunoscusem inițial, cu acest personaj în minte, așadar, și cu altele precum Minda sau Castor Ionescu, tot ale sale, Breban a dezvoltat teza rupturii existențiale, a deformării semnificative, o condiție a "nașterii" epicului
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
ruptură", uneori în termeni absolutizanți, văzându-se în ea un reflex al destructurărilor ce caracterizează secolul. Un corectiv l-a adus Alexandru George, observând că nu este firesc să excludem din sfera noastră de interes celălalt tip de roman, organizat epic pe principiul unității și continuității, la fel de viabil și de productiv ca și acela organizat pe principiul rupturii. Nicolae Bârna, Gabriel Chifu, Marian Victor Buciu au vorbit despre formele și tehnicile romanului actual, raportate, aceste forme și tehnici, la "noul orizont
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
sentimentul că participă la o lucrare divină." Așadar, în loc de pagina albă a poetului, avem pagina calendarului pe care diaristul trebuie să o completeze. Calendarul este "pagina albă" (pagina de start) a jurnalului. Obsesia personajului este obsesia celui rămas în afara construcției epice corespunzătoare. Personajul se apropie de un alt statut literar și, de ce nu?, ontologic: acela de a fi protagonistul unui jurnal. Multe din personajele romanelor lui Alexandru Sever apar printre notații delfice, complet necontextualizate. Toate aceste rînduri neutre, gravitează în jurul situațiilor
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
Romanul lui Nicolae Stan dă semne că oricând nebunia, depravarea și vânzarea de frate pot da "apă neagră" la moara istoriei. Fapt e că nu ne amintim să fi citit de curând scene atât de eficiente stilistic, performante ca forță epică, ce nu pregetă să coboare în profunzimea subliminară, la granița între vis, agonie și memorie vindicativă. Despre întâmplările iadului conjugal (Ștefan - Olimpia) sau despre viața și moartea unui "idealist periculos" ca "fratele Ilie", scrie Nicolae Stan pagini dintre cele mai
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
stereotipia înaltă a unei mecanici abstracte. Peste acest nivel ordonat și glacial, artista suprapune, finalmente, amprenta unei senzualități reținute, curbele unei mișcări vii, dar nu scăpate întru totul de sub controlul unei instanțe ordonatoare. Egle Vertelkaite este, din contră, un spirit epic, o conștiință însetată de evenimente și cucerită de enorma capacitate combinatorie a lumii vii, de fascinantul spectacol pe care îl oferă întîlnirea umanului cu sine însuși, cu zoologicul și cu vegetalul. Animate cromatic și expresionist-baroce ca viziune, lucrările ei sînt
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
în a spune o poveste cu cap și coadă, nu își pierd timpul cu asemenea detalii. Tocmai de aceea în Povestea noastră subiectul ales este tratat cu pragmatism, fără încercări de a despica firul în patru. Pelicula este centrată pe epicul previzibil și pe descriptivismul strict necesar. Narațiunea îmbină prezentul cu trecutul amintirilor, scenele casnice se intersectează cu momente de monolog ale personajelor principale. Nu lipsește o umbră de umor spre a ne feri de lacrimi fără sfîrșit, însă umbra rămîne
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
stînga-comunistă, majoritară și cei de centru-dreapta, minoritară. A urmat marxismul, freudismul, structuralismul, destructuralismul, modernismul, "noul roman", postmodernismul și odată cu "sfîrșitul utopiilor" s-a revenit (anii '80) la o literatură ce a acumulat și distilat toate aceste "isme". S-a redescoperit epicul, personajul și s-a renunțat la solipsismul anterior; chiar se exagerează și unele filme îmi amintesc de "realismul socialist". În ultima perioadă m-a interesat istoria literară - marile personalități ale culturii franceze -, dar în special filosofia, istoria, teologia și metafizica
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
vînjoșenie țărănească. Sub limbajul dur, crispat și fălos se ascunde multă confuzie intelectuală; I.G. nu are un orizont spiritual suficient de larg, nici țeluri artistice precise. Are în schimb multă ambiție și o dîrzenie de om întunecat. În epoca poemelor epice, a mers mai departe decît ceilalți tineri și ne-a fericit cu un roman în versuri, ilizibil; s-a apucat apoi să dea semnificații simbolice unor situații din viața muncitorilor, filosofînd penibil și scoțînd efecte artificoase din temele sale foarte
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
colecția "100+1 capodopere ale romanului românesc" a Editurii Gramar, cronicarul îl recunoaște, în bună parte, ca pe o carte mare care însă, de la un moment dat, o ia într-o direcție greșită: "Parcă nemulțumit de gradul de senzațional al epicii sale, Al. Ecovoiu supralicitează, dezvoltînd, dintr-un punct al poveștii lui Sey, o a doua intrigă, aiuritoare - complet inutilă, de nu chiar deplasată în context. Mulți prozatori români, de ieri și de azi, au făcut această eroare de a-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
atunci, aproape cu un gest disperat și fără cea mai mică sfială în fața pleonasmului, suprapune limbajele. Plasticului îi este asociat explicit narativul pentru ca nu cumva mesajul să ajungă la destinație prea slab sau poate chiar trunchiat. Iată, de pildă, susținerea epică a tapiseriei întoarcerea în istorie: ,,Din gaura tricolorului în care domnea steaua roșie, ochii se deschid spre libertate. Sfântul Gheorghe a învins balaurul. Comunismul a căzut fără ca omenirea să plătescă tributul holocaustului nuclear. Dumnezeu ne-a iertat. Crucea cosmică își
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
poate - mai mult ca sigur! - dezamăgiți de acest Ridley Scott prea "normal". Cred că, dimpotrivă, e meritul unui artist autentic de a nu fi căutat să facă "artisticăraie" și de a-i fi dat genului ce-i al genului: suflul epic, aventura cinstită, spectacolul cu vocație populară... Ceea ce Gladiatorul este din plin. În primele două săptămîni după lansare (în mai, în State) filmul a atins cifra record, de încasări, de 74 milioane dolari. Acolo, unde lucrurile se mișcă repede, succesul de
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
eroului cărții lui Virgil Duda, a cărui îmbolnăvire fizică este precedată și cauzată de îmbolnăvirea sufletească. În cariera de nevrotic a amintitului erou există o zi de șoc, aceea în care izbucnește în el, pe neașteptate și răvășitor, răul fizic. Epic vorbind, romanul de aici pornește, de la acest prag fixat în timp cu exactitate, parcă pentru a i se sublinia semnificația de zi nefast-memorabilă, deși nu păruse din capul locului să fie astfel. "14 iunie 1991 părea să fie o zi
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
la urma urmei, scriitorul Camilian Demetrescu a fost mult mai accesibil și mai prezent, uneori chiar implicat în polemici și discuții cu un mai apăsat caracter etico-memorialistic decît teoretic. În mod cert, cărțile și statura sa culturală, circulația mediatică, coerența epică și expresivitatea retorică i-au creat o imagine de ansamblu solidă care a proiectat și asupra artei sale un mare interes, plasînd-o, oarecum pe nevăzute, sub un orizont de așteptare a cărui anvergură poate ușor împovăra umerii prea fragili. în
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
aproape de imponderabil, își narează aici, în Rusia fiind, perioada copilăriei și evenimentele pe care le-a traversat pînă în anul 1922. Cartea nu este ieșită din comun prin genul pe care îl ilustrează, prin convenția literară sau, mai bine zis, epică, în care intră - prin datele sale obiective, cu alte cuvinte, - ci prin natura viziunii și prin tonul său poetic, de o enormă puritate, și prin mișcarea lentă a lumii ei interioare, asemenea levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]