601 matches
-
mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te fut puțin. Ghemul de sub fereastră respira prin epiderma zbârcită a zidului ca un condamnat la moarte, fiecare secundă, o execuție a memoriei, fiecare bătaie de inimă, o treaptă spre adânc. Ce s-a întâmplat cu o clipă în urmă? S-a sufocat într-un vârtej al timpului. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a extins precum o ciumă în carnea cetății. Clopotnița, parcă după o anestezie în coloană, s-a clătinat de câteva ori, apoi, secerată de la genunchi, s-a prăbușit peste morminte. Clopotul, precum comandantul corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și altceva ce s-ar numi idol. Creierul din cap umblă toată viața în urma degetelor, și, chiar în vremurile de acum când ni se pare că le-a luat-o înainte, tot degetele trebuie să-i explice investigațiile tactile, fiorul epidermei atingând lutul, dilacerarea ascuțită a dălții, mușcătura acidului pe placă, vibrația subtilă a foii întinse de hârtie, orografia texturilor, împletitura fibrelor, abecedarul în relief al lumii. Și culorile. Adevărul cere să spunem că creierul se pricepe la culori mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
după ce i-a trecut tatălui cartea deschisă la pagina care trebuie, coboară și așază, cu grijă extremă, cele șase păpuși de probă, una câte una, mandarinul, eschimosul, asirianul cu barbă, măscăriciul, bufonul, infiermiera, înăuntrul gropii, aerul cald încă vibrează, atinge epidermele cenușii de unde, ca și din interiorul masiv al trupurilor, aproape toată apa se evaporă grație curentului și adierii, iar acum, peste cavitate, în lipsa unui grătar mai potrivit acestui scop, Cipriano Algor pune, nici prea apropiate, nici prea depărtate, așa cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
putem risca să vedem cum o parte a "autodocului" se dizolvă. ― În nici un caz, replică ea sec. Mașina asta reprezintă singura șansă a lui Kane. ― Exact. Mai interesant este faptul că creatura se leapădă în permanență de celulele situate în epiderma internă, secundară, pe care le înlocuiește cu silicați organici polarizați. Astfel că ea posedă o piele dublă, iar acidul este depus între cele două straturi. ― Noroc că Dallas n-a tăiat mai adânc cu scalpelul, altfel și-ar fi vaporizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în care sunt aliniate celulele și compoziția lor, sfidează toate regulile biologiei clasice. Aceste celule de silicați, de pildă. Sunt metalice și legate între ele. Această combinație îngăduie creaturii să reziste unui mediu advers. ― Nimic altceva în afară de silicați și dubla epidermă? ― Tot nu știu cum respiră, nici dacă respiră în mod obișnuit. Trebuie să modifice cumva atmosfera ambiantă, poate absorbind gazele de care are nevoie printr-un anumit număr de pori. Nu are nimic care să semene cu niște nări. Ca o uzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i c-un picior în groapă Și cu altul chiar pe mal, Căci iluzia-i mioapă Și toiagul ireal. 26 decembrie 2004 Dacă treci de ce e „filtru” De la Adamachi fermă, Bei un strop, mai vrei un litru, Aroma-i în epidermă. * Dar nu treci, căci reguli drepte Peste tot sunt țintuite. Și, de urci încet pe trepte, Cresc doar cele jinduite. 27 decembrie 2004 TOT CE-AM SCRIS E O RĂSPLATĂ „Carul încă mai durează, Deși scârțâie la roți”; Am trăit
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ca și ieri, pèrând oarecum sè se fi estompat, dar, fèrè sè fi dispèrut complet, știu cè e acolo, înfiltrat în straturile adânci ale pielii, așteptând ca porii pielii sè se deschidè și sè se rèspândeascè din nou la suprafață epidermei, Chiar dacè aș stă zece ore în cadă plinè cu apè și arome, chiar dacè mi-aș freca trupul cu sèpunul cel mai fin sau chiar cu leșie, tot n-aș putea face sè disparè mirosul nedefinit care, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dar cerul nu vede, cerul nu vede și atunci nu judecă, nu mă judecă pentru că m-am întors. Am fost în casa asta atât de fericită și atât de nefericită. Atâta bucurie mi-ai dat, atâta strălucire se întindea pe epiderma mea când îmi șopteai la ureche: „am să intru în tine ca piciorul în nea!!!”. Vedeam că ești atât de îndrăgostit, doar că acum ai dispărut, acum, acum de ce nu mă cauți, de ce nu dai un telefon? Cum poți? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un sac răsturnat. Mi se părea ciudat să observ cum labiile îi fuseseră afectate de această modificare. Epiderma se întărise și se închisese la culoare, devenind una cu rădăcina penisului, ca o combinație de-a gata de cămașă și pulover cu guler în V. Și lucrul cel mai ciudat dintre toate, cel care, dacă stau bine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
umbrele tale risipite pe întinderea cuvintelor să port de grijă fluturilor dăruiți în toate zilele tale de duminică în miros de brad și mere coapte pe cuptor Copacul copacul din mine crește odată cu timpul coacerii straturi de lumină îmi schimbă epiderma singurele crengi cu care cuprind cerul sunt brațele tale iubito cu ele îmi afli inima plină îți dau frunzele să acoperi fructul cald al sărutului în liniștea dimineții rădăcinile noastre adună seva în semințe între doi arbori avem cuvintele Adrian
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să dea înapoi tocmai acum, hîrrrșșșt, hîrrrșșșt, în sfîrșit obrazul îi este complet curățat de stratul de spumă, nu-i rămîne decît să-și clătească aparatul de ras, să-l așeze la locul lui în cutia de plastic, șă-și răsfețe epiderma cu apa de colonie parfumată. — Bună dimineața, se aud la unison două voci bărbătești cu tonalități diferite, și prin perdeaua de fum care începe încet-încet să se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lăuză pentru copilașul nostru. Îți amintești descoperirile noastre (pe care le fac probabil toți părinții): forma perfectă a unghiilor miniaturale ale mâinii pe care mi-o arătai În tăcere, așezată pe palma ta ca o meduză eșuată pe plajă; țesătura epidermei de pe membre și obraji, spre care Îmi atrăgeai atenția cu un glas ce venea parcă din Întuneric, de departe, de parcă delicatețea cu care trebuia atinsă nu putea fi exprimată decât prin delicatețea produsă de depărtare; acel ceva care plutea, aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un mâinile de adevăr..." O frază pe care o auzise în nenumărate rânduri. Numai că Mia spunea altfel: "În fiecare legendă"... Dispunea de o colecție întreagă de banalități, tot felul de învățăminte serbede, didactice, de un penibil care îți zgâria epiderma, emise totdeauna pe același ton pretențios de dăscăliță cu clătinări studiate ale gâtului lung și încovoiat... " În viață nu fizicul contează! Caracterul"..."Între un bărbat și o femeie, prima minciună are însemnătatea ei"..."Vîrsta e un ce care nu iartă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu neliniști. Sufletul, în care încearcă să coabiteze creștinul și filosoful, are toate șansele să devină o groapă cu lei. Grecii antici au logodit două mituri. Pe cel al frumuseții cu cel al cunoașterii. Vremurile moderne ne-au mutat în epiderma lucrurilor. Gravitația celestă este a sufletului, cea terestră a trupului. Suportabilul a îngrășat mai toate inerțiile. Prin definiție valoarea este interogativă. Cuvântul rămâne principala bombă de distrugere în masă. Nici adevărul nu este întotdeauna rotund. E destul de teșit. Și nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vezi instalat într-un cazan, îți iese probabil sufletul. Criza poate fi a doctrinei religioase, ori a slujitorilor ei. Nu poți să fii și ateu și cu sufletul în rai. După lăsarea întunericului, se împuținează și numărul ateilor. Cerul - această epidermă a dumnezeirii. Religia - o iubire platonică fată de un mire bănuit, dar nevăzut. În marile războaie mor oamenii de-a valma. Apoi, fiecare Dumnezeu și-i caută pe ai lui. Dogmatismul erodează chiar și religiile. Marile enigme ale lumii se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lăsăm conduși de femei nemângâiate. Nici un om nu e de prisos pe harta iubirii. Iubirea ar putea fi revanșa tuturor injustițiilor existențiale. În cazul artiștilor, până și scurtele lor iubiri pot căpăta dimensiuni estetice. Marile iubiri nu se împotmolesc în epidermă. Iubirea poate fi cea mai îmbujorată dimineață a vieții. Iubirea conferă tinereții o oarecare aură de infailibilitate. În iubirile întâmplătoare bărbatul își pierde mai întâi capul. Apoi și banii. Ținem uneori în cătușe o iubire care este indispensabilă altora. Căutăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
încă ce profil de azil va avea viitorul. Timpul dă cu flit clasamentelor din artă. Una dintre misiunile capodoperei e să sfideze timpul. Călimara oricărui scriitor este, în linii mari, copilăria. Misiunea timpului e să șteargă treptat numele scrijelate pe epiderma lui. Rostul unei generații este să rupă sau să înnoade un lanț. Ultima dictatură este cea a bătrâneții. Neobosită, dalta timpului ne caricaturizează zilnic chipul până când îl aduce în stadiul de bureți decongelați. Fiecare generație anterioară ne-a pus cel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
admirând reclamele luminoase de tot felul, mulțumit că a făcut o alegere bună deoarece a dat curs liber sentimentelor. Acum, în dreptul inimii, simțea un fel de furnicături plăcute, asemănătoare cu cele din anii tinereții, când i se lipea de piept epiderma catifelată a vreunei domnișoare. Nu era altceva decât rezultatul unor comuniuni de sentimente contrare: de bucurie și regret. Cu gândul la București se întrebă pe sine: Oare îl va mai revedea vreodată? Cunoștea precis că speranța de viață a unui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie, cîteva femei Îl sărută pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo l-a sărutat Wanda; Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
coagulat, depus pe canavale, al lui Tițian, un virus sud-american m-a Înhățat Într-o excursie organizată prin Tierra del Fuego. Mă aflam, așadar, la Capul Horn, admirând locul În care curenții celor două oceane se ciocneau, stârnind fiori sub epiderma lichidă a planetei, stăteam cu un picior deja ridicat spre a desăvârși turul lumii, când un antibiotic nou inventat, Peraxildyne Forte, m-a readus În Îmbrățișarea de satin a cearșafului. Când am deschis ochii, dulăpiorul cu medicamente se Înălța În stânga
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
interesant; deslușeam chiar posibilitatea unui final fericit, Însă vârsta și-a spus cuvântul. Din cauza preludiului prelungit, curentul micului ventilator mi-a provocat o criză de lumbago, iar țepii plăcii de bază s-au arătat neiertători cu o zonă sensibilă a epidermei. Când am Încercat o altă abordare, limba DVD-ROM-ului s-a retras Într-un moment total neprielnic. Colac peste pupăză, virusul troian contractat În cursul expediției printre fișiere m-a Învățat minte pentru totdeauna care erau urmările unei Întâlniri romantice cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sunt mai puternice ca mine. Și iubirea mea față de tine e mai puternică decât sunt eu însumi. Ea este însă lipsită de dorință trupească, pe care noi o sublimăm. Rahat, spune Anni, iubirea nu‑i altceva decât atingerea dintre două epiderme. Nu‑l mai suport pe Adalbert Stifter ăsta nici un minut în plus, asta e clar, zise Anna. Cine își înfige sub unghie cu toată puterea - și când spun putere, vorbesc foarte serios - acul ăsta de cusut din trusa mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sunt pierdute undeva în hăul cărnii, sufletul mai simte când te tai, te arzi, te înțepi? Marginile îmi sunt atât de îndepărtate, încât nu văd cum aș mai putea simți semnale din partea lor... n-aș spune că distanțarea asta a epidermei de schelet mă deranjează în mod deosebit. De fapt o piele mai întinsă - sau, mă rog, mai extinsă - îți conferă o oareșcare prestanță. O personalitate puternică înseamnă un cearceaf de piele. Cum de nu mi-am dat seama de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]