1,129 matches
-
convulsiei tonico-clonice, mușcăturile pe părțile laterale ale limbii sunt cele mai des întâlnite. Mușcarea limbii este, de asemenea, relativ comună în cazul crizelor neepileptice psihogenice. Crizele miotonice presupun spasme musculare, fie în regiuni restrânse, fie la nivelul întregului corp. Absențele epileptice pot fi subtile, cu o întoarcere ușoară a capului sau clipirea ochilor. Persoana nu cade pe spate și revine la o stare normală imediat după încheierea crizei. Crizele atonice presupun pierderea activității musculare pe o perioadă mai mare de o
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
activității musculare pe o perioadă mai mare de o secundă. Acest lucru apare, de obicei, pe ambele părți ale corpului. Aproximativ 6% dintre persoanele cu epilepsie suferă de crize care sunt, adesea, declanșate de anumite evenimente, fiind cunoscute drept crize epileptice reflexe. Persoanele cu epilepsie reflexă suferă de crize care sunt declanșate doar de anumiți stimuli. Printre factorii declanșatori comuni se numără luminile intermitente și zgomotele bruște. În anumite tipuri de epilepsie, crizele pot apărea mult mai des în timpul somnului, însă
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
Dificultățile de învățare sunt des întâlnite la persoanele cu această afecțiune, în special în rândul copiilor cu epilepsie. Stigmatul epilepsiei poate, de asemenea, afecta familiile celor bolnavi. La persoanele cu epilepsie pot apărea anumite tulburări, în funcție, parțial, de sindromul epileptic prezent. Acestea includ: depresie, tulburări anxioase și migrene. Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție afectează de trei până la cinci ori mai mulți copii cu epilepsie decât copii din populația generală. ADHD și epilepsia au consecințe semnificative asupra dezvoltării comportamentale, de
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
în 60% din cazuri, cauza este necunoscută. Problemele genetice, congenitale și de dezvoltare sunt cele mai comune în rândul tinerilor, în timp ce tumorile cerebrale și accidentele vasculare cerebrale au șanse mai mari de a apărea la persoanele mai în vârstă. Crizele epileptice pot apărea, de asemenea, ca urmare a altor probleme de sănătate; dacă acestea apar imediat în urma unei anumite cauze, precum un accident vascular cerebral, traumatism cranian, intoxicație alimentară sau problemă metabolică, ele sunt cunoscute drept crize acute simptomatice și intră
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
de 50-60% ca și celălalt să fie afectat. În cazul gemenilor neidentici, riscul este de 15%. Aceste riscuri sunt mai mari la persoanele cu convulsii generalizate decât focale. Dacă ambii gemeni sunt afectați, în majoritatea timpului, ei au același sindrom epileptic (70-90% din cazuri). Rudele apropiate ale unei persoane bolnave de epilepsie sunt expuse unui risc de cinci ori mai mare decât populația generală. Între 1 și 10% dintre persoanele cu sindromul Down și 90% dintre persoanele cu sindrom Angelman au
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
crește riscul de manifestare a epilepsiei. Malnutriția este un factor de risc foarte des întâlnit în țările în curs de dezvoltare, deși încă nu se cunoaște dacă aceasta este o cauză directă sau o asociere. Există o serie de sindroame epileptice, care sunt, în general, clasificate în funcție de vârstă și de momentul de debut al bolii: perioada neonatală, copilăria, maturitatea și cazurile fără nicio corelație cu vârsta. De asemenea, există grupuri cu constelații specifice de simptome, cele datorate unor cauze metabolice sau
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
a copilului (0,8 la 100 000) și epilepsia mioclonică juvenilă (0,7 la 100 000). Convulsiile febrile și convulsiile neonatale benigne nu sunt forme de epilepsie. În mod normal, activitatea electrică a creierului nu este sincronă. În cazul convulsiilor epileptice, din cauza unor probleme structurale sau funcționale la nivelul creierului, un grup de neuroni se descarcă într-un mod anormal, excesiv și sincronizat. Acest lucru duce la o undă de depolarizare, cunoscută sub numele de schimbare paroxistică depolarizatoare. În mod normal
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
conduc la epilepsie. Diagnosticarea epilepsiei se realizează, în general, pe baza descrierii crizei și a evenimentelor adiacente. O electroencefalogramă și imagistica cerebrală sunt, de asemenea, o componentă de bază a tratamentului. Deși în majoritatea cazurilor se încearcă identificarea unui sindrom epileptic specific, acest lucru nu este întotdeauna posibil. monitorizarea video și EEG se poate dovedi utilă în cazurile dificile. În practică, epilepsia este definită ca două sau mai multe crize epileptice, apărute într-un interval mai mare de 24 de ore
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
tratamentului. Deși în majoritatea cazurilor se încearcă identificarea unui sindrom epileptic specific, acest lucru nu este întotdeauna posibil. monitorizarea video și EEG se poate dovedi utilă în cazurile dificile. În practică, epilepsia este definită ca două sau mai multe crize epileptice, apărute într-un interval mai mare de 24 de ore, fără o cauză clară; de asemenea, criza epileptică poate fi definită ca semnele și simptomele temporare care rezultă din activitatea electrică anormală a creierului. În același timp, epilepsia poate fi
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
monitorizarea video și EEG se poate dovedi utilă în cazurile dificile. În practică, epilepsia este definită ca două sau mai multe crize epileptice, apărute într-un interval mai mare de 24 de ore, fără o cauză clară; de asemenea, criza epileptică poate fi definită ca semnele și simptomele temporare care rezultă din activitatea electrică anormală a creierului. În același timp, epilepsia poate fi considerată o boală în cadrul căreia persoanele au cel puțin o criză epileptică, existând riscul apariției altor episoade. Liga
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
o cauză clară; de asemenea, criza epileptică poate fi definită ca semnele și simptomele temporare care rezultă din activitatea electrică anormală a creierului. În același timp, epilepsia poate fi considerată o boală în cadrul căreia persoanele au cel puțin o criză epileptică, existând riscul apariției altor episoade. Liga Internațională împotriva i și Biroul Internațional pentru , parteneri colaboratori ai Organizației Mondiale a Sănătății, în declarația lor comună din 2005, definesc epilepsia drept „o boală a creierului caracterizată de o predispoziție de durată de
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
altor episoade. Liga Internațională împotriva i și Biroul Internațional pentru , parteneri colaboratori ai Organizației Mondiale a Sănătății, în declarația lor comună din 2005, definesc epilepsia drept „o boală a creierului caracterizată de o predispoziție de durată de a genera crize epileptice și de consecințe neurobiolgice, cognitive, psihologice și sociale. Această definiție a epilepsiei implică apariția a cel puțin o criză epileptică”. Persoanele cu crize ar trebui clasificate în funcție de tipul de criză, cauza subiacentă, sindrom epileptic și episoadele apărute în timpul și în jurul
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
comună din 2005, definesc epilepsia drept „o boală a creierului caracterizată de o predispoziție de durată de a genera crize epileptice și de consecințe neurobiolgice, cognitive, psihologice și sociale. Această definiție a epilepsiei implică apariția a cel puțin o criză epileptică”. Persoanele cu crize ar trebui clasificate în funcție de tipul de criză, cauza subiacentă, sindrom epileptic și episoadele apărute în timpul și în jurul crizelor. Tipurile de crize sunt clasificate fie în funcție de localizarea sursei crizei (crize focale), fie de distribuția acesteia (convulsii generalizate) la
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
de durată de a genera crize epileptice și de consecințe neurobiolgice, cognitive, psihologice și sociale. Această definiție a epilepsiei implică apariția a cel puțin o criză epileptică”. Persoanele cu crize ar trebui clasificate în funcție de tipul de criză, cauza subiacentă, sindrom epileptic și episoadele apărute în timpul și în jurul crizelor. Tipurile de crize sunt clasificate fie în funcție de localizarea sursei crizei (crize focale), fie de distribuția acesteia (convulsii generalizate) la nivelul creierului. Convulsiile generalizate sunt împărțite în funcție de efectul lor asupra corpului uman, incluzând: tonică-clonică
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
sursei crizei (crize focale), fie de distribuția acesteia (convulsii generalizate) la nivelul creierului. Convulsiile generalizate sunt împărțite în funcție de efectul lor asupra corpului uman, incluzând: tonică-clonică („grand mal”), absența („petit mal”), crizele mioclonice, clonice, tonice și atonice. Unele crize, precum spasmele epileptice, sunt de tip necunoscut. Crizele focale (cunoscute anterior drept crize convulsive parțiale) erau împărțite în parțiale simple și parțiale complexe. Acest lucru nu mai este recomandat și se preferă descrierea simptomelor din timpul unei crize convulsive. În cazul adulților, este
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
necesare teste suplimentare, cum ar fi analizele biochimice ale urinei și sângelui, pentru a determina dacă există sau nu boli metabolice. Un nivel înalt al prolactinei în sânge, în primele 20 de minute după o criză, poate confirma o criză epileptică în raport cu convulsiile psihogenice non-epileptice. Nivelul prolactinei serice este mai puțțin util în detectarea crizelor convulsive parțiale. Chiar dacă acesta este normal, o criză epileptică este posibilă și prolactina serică nu diferențiază crizele epileptice de sincopă. Nu este recomandat în cadrul diagnosticării standard
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
înalt al prolactinei în sânge, în primele 20 de minute după o criză, poate confirma o criză epileptică în raport cu convulsiile psihogenice non-epileptice. Nivelul prolactinei serice este mai puțțin util în detectarea crizelor convulsive parțiale. Chiar dacă acesta este normal, o criză epileptică este posibilă și prolactina serică nu diferențiază crizele epileptice de sincopă. Nu este recomandat în cadrul diagnosticării standard a epilepsiei. O electroencefalogramă (EEG) poate indica activitatea cerebrală care sugerează un risc crescut de crize. Este recomandată doar pentru cei care este
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
minute după o criză, poate confirma o criză epileptică în raport cu convulsiile psihogenice non-epileptice. Nivelul prolactinei serice este mai puțțin util în detectarea crizelor convulsive parțiale. Chiar dacă acesta este normal, o criză epileptică este posibilă și prolactina serică nu diferențiază crizele epileptice de sincopă. Nu este recomandat în cadrul diagnosticării standard a epilepsiei. O electroencefalogramă (EEG) poate indica activitatea cerebrală care sugerează un risc crescut de crize. Este recomandată doar pentru cei care este foarte posibil să fi avut o criză epileptică, pe
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
crizele epileptice de sincopă. Nu este recomandat în cadrul diagnosticării standard a epilepsiei. O electroencefalogramă (EEG) poate indica activitatea cerebrală care sugerează un risc crescut de crize. Este recomandată doar pentru cei care este foarte posibil să fi avut o criză epileptică, pe baza simptomelor. În cazul diagnosticării epilepsiei, electroencefalografia poate ajuta în diferențierea tipului de criză sau sindrom existent. În cazul copiilor, este necesară, în mod normal, doar după o a doua criză. Nu poate fi utilizată pentru a exclude diagnosticul
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
prezintă CPNE și din cele care prezintă CPNE, circa 10% au epilepsie. Separarea celor două, exclusiv pe baza episodului de criză, fără teste suplimentare, este deseori dificilă. Copiii pot avea un comportament care poate fi confundat cu ușurință cu crizele epileptice, însă nu sunt. Acestea includ: episoade de apnee episodică, urinatul în timpul somnului, pavor nocturn, ticuri și atacuri de tremor. Refluxul gastroesofagian poate produce arcuirea spatelui și flexarea laterală a capului în cazul bebelușilor, care pot fi confundate cu convulsiile tonico-clonice
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
de terapie intensivă și tratament cu medicamente mai puternice, cum ar fi tiopentona sau propofolul. Tratamentul de bază al epilepsiei îl constituie medicamentele anticonvulsivante, posibil pe întreaga durată a vieții. Alegerea anticonvulsivantului se face în funcție de tipul de criză, de sindromul epileptic, de alte medicamente utilizate, de alte probleme de sănătate și de vârsta și stilul de viață al pacientului. Inițial, se recomandă un singur medicament; dacă acesta nu este eficient, se recomandă administrarea unui alt medicament în monoterapie. Se recomandă două
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
lamotrigina sunt recomandate ca prim tratament pentru crizele focale, levetiracetamul și valproatul fiind o soluție secundară, din cauza costului și a efectelor secundare. Valproatul este recomandat ca prim tratament pentru convulsiile generalizate, lamotrigina fiind tratamentul secundar. În cazul celor cu absență epileptică, se recomandă petinimidul sau valproatul; valproatul este deosebit de eficace în cazul crizelor mioclonice și al celor tonice sau atonice. Dacă crizele sunt bine controlate prin intermediul unui anumit tratament, nu este necesară, de obicei, verificarea constantă a nivelurilor de medicament din
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
crizelor, status epilepticus, suicid, traumă și moarte subită în epilepsie (SUDEP). Moartea din cauza statusului epilepticus intervine în principal din cauza problemei de bază și nu din cauza dozelor de medicație omise. Riscul sinuciderii este de două până la șase ori mai mare la epileptici. Cauza nu este clară. SUDEP pare să fie parțial legată de frecvența convulsiilor tonic-clonice generalizate și reprezintă circa 15% din cazurile de moarte la epileptici. Nu există metode clare de reducere a acestor riscuri. Cea mai mare rată de mortalitate
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
dozelor de medicație omise. Riscul sinuciderii este de două până la șase ori mai mare la epileptici. Cauza nu este clară. SUDEP pare să fie parțial legată de frecvența convulsiilor tonic-clonice generalizate și reprezintă circa 15% din cazurile de moarte la epileptici. Nu există metode clare de reducere a acestor riscuri. Cea mai mare rată de mortalitate în cazurile de epilepsie se înregistrează în rândul bătrânilor. Cei cu epilepsie fără cauze cunoscute prezintă un risc puțin mai mare. În Regatul Unit al
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
de epilepsie sunt menționate în Codul lui Hammurabi (c. 1790 înaintea erei noastre) ca motiv pentru care un sclav poate fi returnat și banii recuperați de la vânzător, iar papirusul Edwin Smith (circa 1700 înaintea erei noastre) descrie cazuri de convulsii epileptice. Cea mai veche documentație detaliată a bolii în sine se găsește în "Sakikkū", într-un text medical babilonian cuneiform datând din 10671046 înaintea erei noastre. Acest text descrie semnele și simptomele, tratamentul și posibilele rezultate, și descrie multe caracteristici ale
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]