568 matches
-
tron. este încoronat ca țar la data de 1 septembrie 1598. Prin urcarea lui pe tron ia sfârșit dinastia Riurik. La începutul domniei, a adoptat unele măsuri benefice pentru dezvoltarea economiei. Prin ridicarea Moscovei în anul 1598 de la rangul de episcopat la cel de mitropolie n-a reușit să ridice prestigiul bisericii ortodoxe în Rusia. Pe arena politicii externe el a căutat să realizeze o alianță a țărilor creștine contra Imperiului Otoman. A ieșit biruitor în războiul cu Suedia, obținând ieșirea
Boris Godunov () [Corola-website/Science/313265_a_314594]
-
lui Andrea Navagero, mort în 1529. Pietro Bempo relatează evenimentele petrecute în anii 1487-1513 în ""Rerum veneticarum libri XII"", la început în limba latină, tradusă apoi în italiană. În anul 1539 este numit cardinal de către Papa Paul III, primind și episcopatele din Gubbio și Bergamo. Se stabilește definitiv la Roma, dedicându-se teologiei și istoriei clasice. Moare la 18 ianuarie [[1547 , în vârstă de 77 de ani, și este înmormântat în biserica ""Santa Maria sopra Minerva"". [[Fișier:Bembo 01.gif|thumb
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
care a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950. La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul Ioan Vancea și episcopul Iosif Pop Silaghi. Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cu majoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria, din gruparea care s-a opus adoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi din Austria și unul singur din Ungaria, respectiv episcopul unit de Oradea Mare, Iosif Pop Silaghi. Episcopii romano-catolici de Oradea, István
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
Duh, care asigură că învățăturile proclamate vor fi desăvârșite și primite de toți catolicii. Doctrina a fost definită în 1870 ca dogmă de către Conciliul Vatican I convocat de către Papa Pius al IX-lea, în pofida opoziției acerbe venită în special din partea episcopatului din Germania și Austro-Ungaria. Principalii oponenți ai dogmatizării infailibilității au fost cardinalul Friedrich zu Schwarzenberg, arhiepiscop de Praga, și cardinalul Lajos Haynald, arhiepiscop de Kalocsa. Până azi, ortodocșii și protestanții contestă această idee, din varii motive. Conform teologiei catolice, sunt
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
fost cazuri ca cel al prepozitului Theodoricus din anul 1245 care îndeplinea simultan și funcția de preot la Sebeș. În anul 1219 papa Honoriu al III-lea a pus bazele organizării ecleziastice a Țării Bârsei, în scopul înființării unui nou episcopat neafiliat episcopatului Transilvaniei, numind un decan propriu. În plus a fost înființată Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
ca cel al prepozitului Theodoricus din anul 1245 care îndeplinea simultan și funcția de preot la Sebeș. În anul 1219 papa Honoriu al III-lea a pus bazele organizării ecleziastice a Țării Bârsei, în scopul înființării unui nou episcopat neafiliat episcopatului Transilvaniei, numind un decan propriu. În plus a fost înființată Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru ca o dată cu
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru ca o dată cu adoptarea Reformei luterane, în secolul al XVI-lea, să reușească înființarea unui episcopat
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru ca o dată cu adoptarea Reformei luterane, în secolul al XVI-lea, să reușească înființarea unui episcopat propriu. Prin Diploma andreană din anul 1224, emisă de regele Andrei al II-lea al Ungariei, s-au desființat toate comitatele transilvănene cu excepția Comitatului Sibiului, acestuia din urmă atribuindu-i-se ca teritoriu component și pământurile cuprinse între Orăștie și
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Franței din perioada revoluției. A fost numit după denumirea contemporană în franceză a Vârfului Terri, situat actualmente în Elveția. Departamentul a fost format în 1793 prin anexarea Republicii Rauraciane, o republică-soră a Republicii Franceze constituită în 1792 din teritoriul fostului Episcopat Basel. În 1797 este atașat fostul principat Montbéliard, ce făcea anteriotr parte din departamentul Haute-Saône. În 1800, odată cu reorganizarea administrativă a departamentelor, este desființat, fiind atașat departamentului Haut-Rhin, in cadrul căruia formează 2 arondismente: Delémont și Porrentruy. În 1815, teritoriul
Mont-Terrible () [Corola-website/Science/313952_a_315281]
-
a numit Episcop General pentru Educația Creștină și Decan al Seminarului Teologic Copt Ortodox, după care și-a asumat numele de Shenouda , care a fost și numele sfântului copt Shenouda (348-466), precum și numele a doi papi anteriori, Shenouda I (cu episcopatul în perioada 859-880) și Shenouda al II-lea (episcopatul: 1047-1077). În urma morții Papei Cyril al VI-lea, în data de 9 martie 1971, procesul de selecție a a hotărât alegerea Episcopului Shenouda în această funcție, începând cu data de 14
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
al Seminarului Teologic Copt Ortodox, după care și-a asumat numele de Shenouda , care a fost și numele sfântului copt Shenouda (348-466), precum și numele a doi papi anteriori, Shenouda I (cu episcopatul în perioada 859-880) și Shenouda al II-lea (episcopatul: 1047-1077). În urma morții Papei Cyril al VI-lea, în data de 9 martie 1971, procesul de selecție a a hotărât alegerea Episcopului Shenouda în această funcție, începând cu data de 14 noiembrie 1971. În timpul pontificatului său, biserica coptă a crescut
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
Cyril al VI-lea l-a numit la Episcopia Educația Creștină și decan al Seminarului Teologic Copt Ortodox, schimbându-i numele în Shenouda, în onoarea celui mai renumit scolastic și scriitor în limba coptă, Sfântul Shenouda Arhimandritul (348-466). În timpul conducerii episcopatului de către Shenouda, numărul studenților de la seminar s-a triplat. Acesta a fost însă suspendat în 1966 de către Papa Cyril al VI-lea, din cauza unor „campanii pentru schimbare”, inițiate de Shenouda și studenții săi. Aceste campanii solicitau alegerea populară a episcopilor
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
I al Etiopiei. Între 14 aprilie și 23 mai 1974, a devenit primul Arhiepiscop de Alexandria care a vizitat America de Nord (SUA și Canada). A fost prima dintre multele vizite pe care le-a făcut în acea parte a lumii în timpul episcopatului său îndelungat. De asemenea, a vizitat Australia de șase ori. A condus un turneu cu ocazia jubileului de argint (18 mai - 20 decembrie 1996), în Europa, Canada, SUA și Australia. În timpul celor zece ani de papalitate, până în 1981, Papa Shenouda
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
actuale, reprezentând mare parte din provinciile actuale Liège, Limburg și o parte din provincia Namur. Teritoriul medieval era organizat sub forma a 23 de orașe ("Bonnes Villes"), 15 "cartiere" ("quartiers") și o serie de seniorii (aproimativ 62). Acestea erau: Originile episcopatului de la Liège sunt reprezentate de fondarea diocezei catolice de Tongeren în secolul IV. Aceasta se aparținea de dioceza de la Trier și mai apoi de cea de la Köln dar din a doua jumătate a secolului al IV-lea devine o dioceză
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
începutul secolului VIII. Episcopii ce i-au urmat lui Lambert au pus bazele unei catedrae în locul martiriului acestuia, capitala diocezei mutându-se treptat spre Liège. Spre sfârșitul secolului al X-lea episcopii de Liège au consolidat în mod deosebit puterea episcopatului. În perioada episcopului Notger de Liège, episopatul primește de la împărăteasa Teophanu, mama împăratului Otto III și regenta acestuia, Comitatul Huy. Astfel episcopul devine în același timp prinț (sau conte) al domeniului său, având pe lângă puteile ecleziastice și puteri temporale, dar
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
Meuse-Inférieure, Jemmapes, Sambre-et-Meuse conținând porțiuni din teritoriul principatului. Prin Tratatul de la Lunéville din 1801 Imperiul recunoaște cuceririle franceze din Țările de Jos (inclusiv cea a principatului), iar prin Concordatul de la 1801 Biserica Catolică recunoaște dispariția Principatului episcopal și un nou episcopat este format la Liège, cu autoritate asupra departamentelor Ourthe și Meuse-Inférieure.
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
1079 iar în 1339 este ridicată la rangul de ducat. În secolele XII și XIII se extinde rapid în aval de-a lungul râurilor Maas, Rin și IJssel fiind deseori în război cu statele vecine: Ducatul Brabant, Comitatul Olanda și Episcopatul Utrecht. Prin căsătorie, ducatul intră în posesia Casei de Jülich (1371) iar apoi a celei de Egmont (1423). În a doua jumătate a secolului al XV-lea intră în atenția Burgunzilor, în 1473 fiind achiziționat de Carol Temerarul. Împăratul Maximilian
Ducatul Geldern () [Corola-website/Science/314989_a_316318]
-
credința romano-catolică și forțați să plătească taxe bisericii. După căpătarea independenței, prima Constituție Braziliană a introdus libertatea confesională în 1824, religia romano-catolică rămânând cea oficială. Guvernul Imperial plătea renumerația preoților catolici și influența alegerea episcopilor. Unitățile politico-administrative municipale însoțeau ierarhia episcopatelor în "freguesias" (parohii). Au existat de asemenea obstacole în construcția bisericilor și cimitirelor aparținând Bisericii Romano-Catolice. Prima Costituție Republicană din 1891 a separat religia de stat, făcând toate religiile din stat egale în Codul Legii, Biserica Romano-Catolică rămânând foarte influentă
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
Desiderius, a fost de asemeni duce al Bresciei. În 774 Carol cel Mare a cucerit orașul și astfel a luat sfârșit Regatul Lombard din nordul Italiei. Notingus a fost primul prinț-episcop (în 844) care a purtat titlul de conte (vezi Episcopatul Bresciei). Mai tarziu autoritatea de episcop ca reprezentant imperial a fost gradual refuzată de către cetățenii și nobilii locali, Brescia devenind o comună liberă cam pe la începutul secolului al XII-lea. Ulterior ea și-a extins domeniul, la început pe seama propietarilor
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
până în vremea lui Vladislav Vlaicu comunitățile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înființează (fie din motive politice, fie la îndemnul soției sale) prima episcopie catolică de pe teritoriul țării, la Argeș. Nu se știe unde se afla clădirea episcopatului, întrucât bisericuța Sân Nicoară, luată în discuție, avea o arhitectură de factură bizantină, iar pe la 1788 încă se mai slujea acolo în legea Răsăritului. Întâiul episcop catolic a fost italianul Nicolae Antonii. Tot în vremea lui Radu I, ca replică
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
odată cu înființarea bisericii Saint-Vincent de către episcopul de Tongeren. Din secolul al IX-lea orașul se află sub influența contelui de Namur și al episcopului de Liège iar din secolul al XI-lea devine unul dintre cele 23 de orașe ale episcopatului princiar Liège, în a cărui sferă de influență a rămas până în secolul al XVIII-lea. A fost implicat în Războiul vacii din secolul al XIII-lea. Situarea strategică de-a lungul văii fluviului Meuse a expus orașul Dinant la numeroase
Dinant () [Corola-website/Science/297392_a_298721]
-
Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din secolul XVIII, domul este denumit adeseori în limbajul colocvial „Catedrala Sfântul Bartolomeu”, deși nu a fost niciodată sediu de episcopat. În 1867 catedrala a fost distrusă într-un incendiu și reconstruită în stilul prezent. Înălțimea catedralei este de 95 m. "Römer" este numele clădirii primăriei Frankfurtului, în traducere „cetățean al Romei, roman”. Ea este alcătuită de fapt din trei case
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din secolul XVIII, domul este denumit adeseori în limbajul colocvial „Catedrala Sfântul Bartolomeu”, deși nu a fost niciodată sediu de episcopat. În 1867 catedrala a fost distrusă într-un incendiu și reconstruită în stilul prezent. Înălțimea catedralei este de 95 m. Römer (Primăria orașului) "Römer" este numele clădirii primăriei Frankfurtului, în traducere „cetățean al Romei, roman”. Ea este alcătuită de fapt
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
va fi legat și-n cer și tot ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și-n cer». Acest text și altele asemănătoare cu privire la preeminența lui Petru în cadrul grupului apostolilor au cunoscut, exegetic vorbind, interpretări diverse și prezența unui episcopat «monarhic» la Roma chiar de la începuturile comunității creștine ridică inevitabile probleme critice. De remarcat apoi faptul că chiar în secolul II nu doar Petru era considerat primul episcop al capitalei imperiului, dar și faptul că unele prerogative atribuite de tradiția
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]