4,405 matches
-
Tiberiu Stamate Într-unul dintre ultimele sale volume de versuri - Epistolele către Alexandros, Ed. Paralela 45, 2004 -, Traian Ștef își concentra producțiile poetice sub forma acestei specii literare care apăruse în antichitate. Acum, în Didascaliile, recurge tot la o structură precisă, consacrată, de data aceasta, în dramaturgie. Îndrumările la care trebuie
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
Dar eu sînt învățat/ Să povestesc despre călătoriile mele/ Pe cînd aici trebuie să mă supun didascaliilor/ ș...ț și mă înspăimîntă ideea că de aici înainte/ Voi trăi pentru replica aceea" (Ca soldatul care așteaptă, p. 47). Ca în Epistolele către Alexandros, poetul nu se lasă redus la o singură ipostază, mizele poemelor sale ating zone diferite. Uneori citim meditațiile unui spirit religios despre singura înțelepciune adevărată din lume (vezi Poem cu învățătura sănătoasă, p. 24). Alteori Traian Ștef găsește
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
d-nei Ghiolu să mă invite o dată numai cu ea. în fața mea, o tînără principesă Cantacuzino. La plecare am aflat că e foarte de stînga, pentru că e fiica lui Labairye, guvernatorul Băncii Franței". întreține o corespondență cu Martha Bibescu, una din epistolele principesei căzînd ca un dur termen contrastant pe fondul nevoilor zilnice cu care se confruntă: "Foarte frumoasă scrisoare de la Martha Bibescu despre Antoine. Sobră, severă, lucidă, prima ei scrisoare nefastuoasă. Dar ce să fac eu cu lumea asta de lux
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
de acesta la întîlnirile dintre ei. După plecarea din România, S.Schafferman a avut o strînsă corespondență cu I. Lazaroneanu (avocat cu preocupări literare), scrisorile acestuia se găsesc de asemenea în arhiva rămasă, iar Ťtema Istratiť revine în aproape fiecare epistolă, uneori cu amănunte foarte utile pentru cunoașterea și înțelegerea biografiei scriitorului. Vor mai fi existînd pe undeva, în România însă, și scrisorile trimise de S. Schafferman lui I. Lazaroneanu?! Găsirea lor ar putea aduce, de exemplu, indicii noi despre motivele
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
volumul Max Blecher. Un arlechin la marginea neantului sunt aruncate în aer de un comparatism ostentativ și insistent. Sau cum, scriind altundeva depre romanul lui Camil Petrescu, tânărul critic comite imprudența de a-l identifica pe misteriosul cuceritor pomenit în epistolele Doamnei T. cu timidul poet Ladima. Greșeli de calcul, putem să admitem. Dar nu la infinit. Așteptam, sincer, dacă nu o mutație genologică, măcar o schimbare benefică în scriitura analitică a lui Iulian Băicuș. Ei bine, Esența înfricoșătoare a lui
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
Am uneori impresia că ne despart nu un continent și un ocean, ci o galaxie. Dar m-am învățat (de mult!) să trăiesc în orice situație, bună sau rea, pe care ne-o impune ŤIstoriať."8 Cea de-a doua epistolă are ca destinatar pe Dumitru Micu și e datată 14 iulie 1970: "Ce-ai spune D-ta, ce-ar spune orice om cu demnitate, de un scriitor care, după ce i se amână trei luni o carte și opt luni alta
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
al romanului este anul 1989, cu revoluția lui, când tragedie, când comedie umană. Cel metafizic este înțelegerea vieții și a suferinței (prin lectura și visarea pe marginea Bibliei - de altfel toate volumele au câte un motto din Sf. Pavel, Prima epistolă către Corinteni). Cel pur literar, de mise en abîme, este creația în genere și toată creația cărtăresciană în particular, ale cărei teme și motive sunt reluate, adâncite, explicate. și, în fine, cel intim, care-l preocupă obsesiv pe Mircea Cărtărescu
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
acest ceas al unsprezecelea, să alegeți între un Ibric fără țel și un anonim serios, dînd un semn de viață la telefonul 332 27, Societatea "Pecopex" unde întrebați de dl. Anghel Popescu și viu imediat." În toată dezordinea informațiilor din epistole, destinatarul sigur află tot ce trebuie, și ceva pe deasupra. De pildă, o tînără speranță locală debutează la radio (și trimite vestea, în plic, la părinți) prin mijlocirea unui prieten de familie. Inițial se știe că talentul ei a adus-o
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
o familie de intelectuali. Și prețurile, - 300 pesetas, 270 pesetas, prețuri pentru o noapte, de atunci... Nu știu de ce le notasem eu atât de sârguincios. Și undeva, pe la mijloc, cuvintele acestea două... , iar dedesubt indicația: a se folosi într-o epistola... De unde și până unde?... Ce-mi veni?... în Spania! în orice caz, nici o legătură. Era așadar ceva care venea din urmă. O idee care ma urmărise până aici. Nu era greu să deduc: Primo, cu scârba, voiam să spun, cu
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
cărui gînduri nu se potrivesc deloc cu imperativele prezentului. A doua calitate a corepondenței este că în ea îl regăsești pe același Heidegger pe care îl afli în operă. Temele sunt aceleași, la fel ca tonul cu care își scrie epistolele. Filozoful deplînge degradarea vieții universitare, al cărei spirit îl consideră inapt să ofere o educație tinerelor generații ("Viața spirituală nu e una pe care s-o predai de la catedră, ci ea nu poate fi decît trăită, într-o formă în
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
Blajului, s-au gândit la cinstita aniversare a "fântânilor darurilor", printr-un volum omagial. Printre cei solicitați să colaboreze alături de Păr. Pe-tru Gherman (Bruxelles), monseniorul Pamfil Cârnațiu, alt "licean blăjean de odinioară", clasicistul N. I. Herescu, este și scriitorul Mircea Eliade. Epistola de răspuns a savantului român este comparabilă cu discursul ciparian de la centenarul Școlilor Blajului. A apărut în volumul Omagiu Școlilor din Blaj (1754-1954), Paris, 1955, p. 148, și, probabil, editorii au intitulat-o Pecetea Blajului: " Ați avut bunăvoința, Monseniore, să
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
deci, Monseniore, unui scriitor născut din mamă olteancă și tată moldovean, să-și revendice și această tradiție fundată de Episcopul Inochentie Micu, la Blaj, acum două sute de ani. Nu cred că e nevoie să mai adaog ceva." Sub forma acestei epistole - Pecetea Blajului - este un veritabil poem în proză. Accentele de odă sunt prezente în introducere prin sublinierea omagiului de recunoștință pe care-l datorează cultura română lui Inochentie Micu, întemeietorul Blajului și inițiatorul vestitelor școli din Mica Romă ardeleană. Scriitorul
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
gura insulei Peuce să fie al vostru..." în nisipurile albe și azi se găsesc monezi, vârfuri de săgeți, amfore ce vorbesc despre activitățile locului... De această Peuce vorbește și Ptolemeu. Pomenește și Ovidiu. Caracterul getic al cetății reiese și din epistola trimisă lui Vestalis care este preamărit pentru victoriile contra geților. "Virtuții tale o cinste mai mare se cădea/ O spune chiar și Istrul, a căruia talazuri/ Le-a înroșit cu sânge de get chiar mâna ta, Egissosul o spune..." Pe
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
sămînță de sclav, în fața lumii de caste, sînt fiul operelor mele: "...vei spune că deși născut din tată libert și cu puțină stare,/ Am desfășurat aripi mai mari decît cuibul./ Așa încît ceea ce tai de la neam, să împlinești la virtuți." (Epistole, I, 20). Totuși, într-o lume a norocului schimbător, a strînge pînzele prea umflate din calea vîntului e un tribut adus prudenței pe care, într-un tipar de ceară, l-a păstrat, undeva, cultura noastră minoră. Nestatornicia, nebuniile de tot
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
speculat, poate, Într-un viitor spectacol . Găsesc În Cioran o frază care taaareee mă unge la inimă! Cică adevărul unui creator trebuie căutat mai curînd În scrisori, decît În operă ; opera-i accident - scrisoarea, eveniment! De mult, acord multă atenție epistolelor & filelor de jurnal. Știu că fără ele aș fi sărac, iar forma mea de comunicare cu semenii, incompletă. Am publicat trei jurnale, pînă acum; și o carte cu corespondență-n trei. Spusele lui Cioran mă Încurajează ... George Banu observă că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o zi, soarele erotic și pe ulița ei. Flatat de iubirea picantei femei, scriitorul nu vroia să fie univoc, și Între două ironii, plasa un surprinzător „ Te iubesc cu pasiune, ca un tigru, și Îți ofer mîna mea!”( Într-o epistolă din iulie 1891). Sau, peste un an :”...Visez sosirea dumitale așa cum un beduin, În deșert, visează apa”; În fine, tot ei, ludicul tandru Îi adresează descumpănitoare rînduri tip „Sunt al dtale. din cap, pînă-n picioare, din tot sufletul, pînă la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
uită lung și cu un aer teribil de obosit la ea: "Iar ți-au scris?". Da. Mi-au scris. Da' până să te întorci tu, moșmondit cum ești..." "Așa", făcu răbduliu profesorul, trecând cu magnimie peste epitetul primit. "Și ce epistolă ți-au mai trimis?" "Mi-au zis că sunt dilie și că de ce nu ies la pensie", cită ea cu onestitate. "Poate că au și ei dreptate", făcu flegmatic dom' Cuzbășan. Noroc că Veronica se întorsese, după ce curioșii se risipiseră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
He, He, He! Își închipuia cineva că-i voi da mură-n gură, furnizându-i date despre editură, anul apariției, volumul și pagina? La muncă! Totuși, ca să nu se spună că am un suflet câinos, ofer cu generozitate un indiciu, epistola e scrisă cu ceva timp înainte de 1915, dar nicidecum mai devreme de... hai să-l luăm pe 1900, că-i un an mai rotund. Mult, mult, succes! Mda... Cred că oricine și-a putut da seama acum ce profesor al
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
filozofic două exmatriculări de la Universitatea din Cambridge: prima oară fiindcă îndrăznise, în timpul unei reprezentații teatrale, să corecteze accentul actorilor acoperindu-le replicile cu strigăte din sală, iar a doua oară fiindcă se încumetase, sfidînd normele puritane ale epocii, să scrie epistole necuviincioase unei tinere căreia îi făcea curte. Totul în atitudinea lui trăda un temperament coleric a cărui umoare imprevizibilă îl transforma deseori într-o prezență neplăcută, iar paradoxul acestui găligan de 1,90 înălțime și de 90 de kg greutate
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
se află în posesia textului pe care tocmai l-am parcurs împreună (eu în calitate de frate al Mateilor, voi ân calitate de cititori), doar într-o chestiune atât de personală, de intimă, erorile funcționărești nu s-ar fi putut strecura, fiindcă epistola n-a urmat traseul obișnuit, n-a avut nevoie de plic, de timbru, de ștampile. Precis nu un poștaș, ci un altfel de mesager a dus-o acolo unde era hărăzit să ajungă, printre soldăței și mașinuțe ori deasupra revistelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mare, sper să cuprindă și povestea mică, foarte mică, a acelui vis. Mi-e așa de dor de băiețelul care se dezvelea în somn! Știți, era frățiorul meu... * În ceea ce mă privește, eu nu mă încumet să-i trimit o epistolă Filipului mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pe la optzeci, când nu mai locuiam în Drumul Taberei și Pușița era la liceu, am văzut-o pe Uca cum s-a aplecat și i-a legat șireturile. Dumnezeu s-o ierte! Stă scris apoi, tot pe la începutul capitolului, că epistola Mateiului mare către Mateiul mic trebuie să fi ajuns printre soldăței și mașinuțe ori deasupra revistelor cu Rahan. Nu e o informație de duzină, întrucât fratele meu, pe atunci preșcolar, mucos, pici, țâcă, pruncotean, codănel, cum vreți să-i ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cât de tine, n-ai cum să te sinucizi. Dacă ai simțul ridicolului, n-ai cum. Încep amintirile, evocările, scriu colegii de clasă, devin emoționante, patetice borfelinele pe care le-ai avut în tinerețe, dau iama prin noptiere și scot epistolele trimise când erai înfierbântat, poze de când erai utecist cu acnee purulentă, se păruiesc postum, care-a fost mai iubită, caută motivele „gestului” tău, c-așa zic, „gestul”, de parcă ai fi făcut cu mâna la ia-mă nene s-ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Din cauza asta era destul de liniștit. Dacă avea încredere într-o instituție, atunci aceea era Poșta Română. Faptul că scrisorile nu i-au fost înapoiate însemna că au ajuns la destinație, însă destinatarul fie nu se afla acolo unde trimisese el epistolele, fie n-avea de ce și cum să-i răspundă. Așa încît s-a lăsat încă o dată în voia "intuițiunii", după cum spunea domnul prefect la cursul anual și s-a liniștit, zicîndu-și că, de va avea ceva în gînd prințul Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a doua situație, bătrâneii n-aveau de cine să se ascundă, de cine să se teamă, altfel nu s-ar fi interesat de poștă. Dacă vrei să nu te știe nimeni unde te-ai vîrît, nu te apuci să trimiți epistole la prieteni și cunoscuți, atîta aflase și el, după cum zicea detectivul-șef Mustăcioară "verba volant, scripta manent". O mai grozavă scriptă decît ștampila poștei din Comana nu exista, aveau un tuș negru ca diavolul și pentru că nu prea erau cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]