1,345 matches
-
au creat într-un interval foarte scurt. „Revoluția” C. L. de la S. a fost să aducă, în spațiul literaturii, nu altceva decât literatură bună. Repere bibliografice: Balotă, Labirint, 318-341; Iorgulescu, Al doilea rond, 37-48; I. Negoițescu, Radu Stanca, Un roman epistolar, București, 1978, passim; Simion, Scriitori, I, 136-152; Piru, Ist. lit., 486-488; Ilie Guțan, Cercul Literar de la Sibiu, Sibiu, 1995; Virgil Nemoianu, Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, București, 1995; Ion Vartic, Privire asupra Cercului Literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
Marcel Tolcea, Daniel Vighi, Mircea Pora ș.a. Prezențe constante rămân Cornel Ungureanu, Vasile Popovici, Viorel Marineasa, Mircea Mihăieș, G. I. Tohăneanu, Alexandru Ruja. Interesul pentru documente inedite nu dispare, în virtutea aceleiași tendințe recuperatorii (câteva scrisori ale lui Radu Petrescu, un epistolar I. D. Sârbu - Deliu Petroiu, o scrisoare a lui Florin Mugur către Vasile Popovici). Sunt găzduite, de asemenea, interviuri cu Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran, Marian Papahagi ș.a. Semnificativă este tendința colectivului redacțional de a alcătui numere tematice, menite să acopere zone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
spațiul eclectic acoperit de cărțile lui L., accentul cade pe excelența stilistică, și în plan secundar pe punerea în funcțiune a unui angrenaj performant, ideatic, și nu retoric. Pe lângă cele două jurnale, paginile memorabile ale autorului sunt de găsit în Epistolar (1987), volum îngrijit în calitate de editor, compus din reacțiile provocate de Jurnalul de la Păltiniș, în speță în „portretele” și „scenele” din scrisorile către Alexandru Paleologu, în unele texte publicistice - preponderent de natură civic-moral-politică - din Apel către lichele (1992), în breviarul biografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
către lichele, București, 1992; Cearta cu filosofia, București, 1992; Despre limită, București, 1994; Itinerariile unei vieți. E. M. Cioran urmat de Apocalipsa după Cioran. Trei zile de convorbiri - 1990, București, 1995; Declarație de iubire, București, 2001; Ușa interzisă, București, 2002. Ediții: Epistolar, București, 1987; Constantin Noica, Jurnal de idei, București, 1990 (în colaborare cu Thomas Kleininger, Andrei Pleșu și Sorin Vieru), Introducere la bunătatea timpului nostru, București, 1992 (în colaborare cu Marin Diaconu), Introducere la miracolul eminescian, București, 1992 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
de acum refuzat. Mai merge pe acolo sora lui, Antoaneta, probabil În casa În care a locuit Vasile Lovinescu. Până la remiterea listei cu mistere de dezlegat, mai este Însă ceva vreme (probabil spre vară), și oricum noi vom mai dialoga epistolar până atunci. Cu urarea să Înaintați la carte substanțial și fără epuizare, cu cele mai admirative gânduri doamnei și cu sentimentul că multe, multe ar mai fi fost de scris (dar timpul gonește fără milă), vă spun - la revedere sau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
iunie 2002 Stimate domnule Eugen Dimitriu, Așa cum v-am „amenințat”, sunt, În această primă perioadă a anului, un corespondent foarte nepunctual. Precum bănuiți, nu neapărat timpul fizic pentru a vă așterne câteva rânduri Îmi lipsește, cât zăbava lăuntrică pentru „taifasul” epistolar. Mi s-a părut mereu În această lună de zile (care, nu vă spun o noutate, nici nu știu când a trecut!) că, azi-mâine, mă așez și vă răspund. Iată că n-am reușit și, Între timp, a venit și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a lui Nicolae Labiș 667. Sper că la vară voi avea prilejul să vă revăd 668 și să-l cunosc grație dvs. și pe profesorul Popa dar Înainte ca planurile mele de călătorii să se realizeze, să ne păstrăm raporturile epistolare 669. La mulți ani 1973 domnului Dimitriu și familiei Dimitriu! Gh. Tomozei 667 Deoarece profesorul Vasile G. Popa s-a lăsat greu să dea materialul documentar despre Labiș, mai bine spus nu l-a pus la dispoziție, pentru că era inedit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Societății Europene de Cultură, iar în 1953, semnează eseul Istorie și destin în numărul special dedicat României de revista „Oriente”. În 1952 ia inițiativa „reconstituirii” Societății Scriitorilor Români în exil și a editării unei reviste a scriitorilor exilați, dovadă mesajul epistolar pe care îl adresează atunci generalului Rădescu, lui C. Vișoianu și lui Mircea Eliade (25 mai). Proiectul prinde contur, din păcate, abia după moartea sa, prin Societatea Academică Română și prin „Revista scriitorilor români”. Colaborează la cele mai prestigioase publicații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
de Eugenio Battisti, București, 1985; Istoria literaturii române, ed. româno-spaniolă, îngr. Nicolae Florescu, tr. Irina Dogaru, pref. Alexandru Ciorănescu, postfață Andrei Ionescu, București, 1998: Caietele de miezul nopții (Jurnal. 1939-1957), tr., îngr. și pref. C. Popescu-Cadem, București, 2001; Un roman epistolar al exilului românesc. Corespondență (1942-1950), tr., îngr. și introd. Liliana Corobca, București, 2003. Traduceri: Rabindranath Tagore, Naționalismul, pref. Nichifor Crainic, București, 1923; Walt Whitman, Poeme, introd. trad., București, 1925. Repere bibliografice: Virgil Ierunca, Alexandru Busuioceanu, „Caete de dor” (Paris), 1955
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
care autoarea nu doar le percepe cu maximă precizie, ci le adoptă până la identificarea cu vorbitorii acestui grai. Ultimele însemnări de călătorie, Prin Țara Oltului și Cetatea Cibinului, relevă un colorit mai sobru și, deși păstrează unele elemente de stil epistolar și de jurnal intim, se apropie mai mult de reportajul literar. Originală, cu deosebite virtuți artistice, proza rămasă de la I. îi asigură autoarei un loc important în memorialistica de călătorie românească. SCRIERI: Scrisori bănățene, București, 1924; ed. îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
ulterioare ale programului critic al autorului. Recanonizarea lui Odobescu din Istoria critică a literaturii române (I, 1990) se află în germene aici. Zona aureolată de prestigiu didactic a operei (Pseudo-cynegeticos în special) este demonetizată în beneficiul scriiturii intimiste (cu precădere epistolarul). Sadoveanu sau Utopia cărții (1976) este un exemplu tipic de exegeză care intervine în destinul postum al unui autor, producând o modificare a imaginii sale în conștiința publică. Sistemul complex de modele care întemeiază opera - arhitectura socială, cadrul cosmic, filosofia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Teodorescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade și Gh. Sion. Acest mod de tratare implică o reformă valorică - un proces de recanonizare, care declasează anumite texte (O samă de cuvinte, Istoria românilor supt Mihai-Vodă Viteazul, Alexandru Lăpușneanul), scoțând în prim-plan altele (epistolarul lui Odobescu, proze slab cotate ale lui Costache Negruzzi ș.a.). Istoricul literar etalează și supune dezbaterii ipotezele, normele și argumentele utilizate, permițând dialogul, conștient că rețeta sa este una printre mai multe posibile. Dezamorsând tensiunile dintre istorie și critică enunțate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
CL, 1979, 3; Micu, Scriitori, 166-194; Eugen Jebeleanu, Deasupra zilei, București, 1981, 69-73; Piru, Ist. lit., 260-261, 344; Constantin Popescu-Cadem, Alice Călugăru în documente pariziene, MS, 1984, 3; Iliescu, Poezia, 13, 192, 251, 274-275; Const. Ciopraga, Alice Călugăru-G. Topîrceanu. Moment epistolar, MS, 1986, 2; Piru, Critici, 155-158; Ornea, Înțelesuri, 158-162; Dicț. scriit. rom., I, 520-522; Ilie Constantin, Restituiri, RL, 1999, 43; Maria Platon, Alice Călugăru. O poetă pe nedrept uitată, Iași, 2001. S.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
exemplu de notorietate, a ilustrat eclatant posibilitățile speciei. Sensibilitatea postmodernă este mai receptivă la acest fenomen, dar în practica literară din ultimii ani remarcăm literaturizarea deliberată, mistificatoare a epistolei, care-și pierde astfel autenticitatea, prospețimea, relevanța existențială. Cele mai fascinante epistolare sunt acelea în care viața, trăitul glisează insesizabil în ficțiune, devenind mare literatură. De aceea, cred, avea întrucâtva dreptate Livius Ciocârlie să considere că "lectura corespondențelor poate contribui la ieșirea literaturii din solipsism, tocmai pentru că obligă la mișcarea repetată între
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
după expresia autorului), în frigul unei garsoniere, singur, în fața foii albe, stă scriitorul care-și pregătește, atâta cât mai poate, posteritatea. De aici nota particulară, gravă a jurnalului, mai greu de găsit în spațiul teatral al corespondenței autocenzurate. Abia în epistolar vedem cum arătau hainele de "bufon regal" ale lui Ion D. Sîrbu, omul care își ascunde propria durere, care ironizează și se ironizează, spre amuzamentul adresantului. Scrisorile sale excelează (cum constată și cei ce le primesc) și din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sinceră, având ca substanță existența, în toate aspectele ei majore sau mărunte, esențiale însă pentru înțelegerea situării omului în lume. Scrisorile către Deliu Petroiu, publicate în volumul Iarna bolnavă de cancer, ilustrează, cum observa Cornel Ungureanu (îngrijitorul ediției), față de "romanul epistolar" I. Negoițescu - Radu Stanca, o "altă față a Cercului Literar"5. În corespondența aceasta nu mai întâlnim freneticele dezbateri de idei pe tema creației, ci relatarea întâmplărilor mărunte, a grijilor cotidiene, cu obsesia zilei de mâine. Sîrbu își îndeamnă prietenul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Viorica Guy Marica, Virgil Nemoianu, Mariana Șora ș.a.), adunate în volumele Iarna bolnavă de cancer, Printr-un tunel, Scrisori către bunul Dumnezeu, Traversarea cortinei, și altele 15, publicate în diverse reviste, îl consacră pe autor ca adevărat maestru al genului epistolar, cum în literatura noastră nu se află mulți. Corespondența aceasta (pe care Sîrbu o vedea ca pe un corpus unitar, purtând titlul sugestiv Scrisori către bunul Dumnezeu) conține aceleași idei obsedante, în jurul cărora se cristalizează și opera sa literară, aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai dense în reflecții politice, istorice, filosofice, filologice, mai consistent eseistice. Eseul nu lipsește nici din scrisori (corespondența lui Sîrbu e una de idei, dar de idei "suferite", trăite), fapt remarcat de Virgil Nemoianu, care identifică în structura acestor texte epistolare, de o uimitoare "coerență și unitate interioară", o formă aparte a genului, și anume eseul conversațional, ce lasă o puternică impresie de oralitate. Criticul consideră acest "teritoriu literar intermediar" emblematic pentru personalitatea creatoare a lui Ion D. Sîrbu, "erudiția și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
marginalizat. Cu atât mai de admirat rămâne însă obstinația sa de a scrie pentru sertar, de a nu accepta inevitabilele compromisuri pe care le-ar fi cerut o poziție centrală, de notorietate publică, în sistem. Ironia sa îi vizează, în epistolar, îndeosebi pe colegii din Cercul Literar, care o practicau ei înșiși, în diferite forme. Ținte ale ironiei lui Sîrbu sunt, pe rând, Doinaș, Negoițescu, Balotă și Regman, pentru a cita doar pe cei mai marcanți membri ai grupării. Scriitorul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în diferite forme. Ținte ale ironiei lui Sîrbu sunt, pe rând, Doinaș, Negoițescu, Balotă și Regman, pentru a cita doar pe cei mai marcanți membri ai grupării. Scriitorul nu se cruță însă nici pe sine, notațiile autoironice fiind frecvente în epistolar. Iată un remarcabil autoportret caricatural: "Ai fi, îmi spune Lizi, un fel de scriitor nenorocit ce debutezi mereu (fără succes), un socialist fără ideologie și program, un creștin fără confesiune, un filosof fără sistemă și memorie, un semicetățean tolerat, transilvan
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cei din țară, căci nici unii, nici ceilalți nu-i prea apreciază literatura. Este exasperat de tăcerea epistolară a lui Ion Negoițescu, amicul neastâmpărat din studenție, cu care legase corespondență după călătoria în Occident. Cauze nedeslușite conduc și la întreruperea dialogului epistolar cu Virgil Nemoianu. În ultimii ani ai vieții, rămânând tot mai singur, le scrie Marianei Șora, "scumpă și iubită fantasmă bovarică"35, sau Vioricăi Guy Marica, cunoscută doar vag, în tinerețe, la ședințele Cercului Literar. Moartea Etei Boeriu îl afectează
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
introductive de mare haz37, în funcție de mesajul pe care vrea să-l transmită, de gustul și de personalitatea destinatarului. Altminteri, referințele livrești și anecdota, pasajele memorialistice și relatarea unor aspecte din viața de zi cu zi compun, în linii mari, materia epistolarului lui Ion D. Sîrbu. Scrisorile acestea conțin însă și un jurnal de creație, autorul oferind numeroase chei de interpretare pentru propria operă, explicând unele intenții artistice, clarificând altele, dezvăluind detalii prețioase privind geneza unor texte ș.a.m.d. Din fragmentele
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
texte ș.a.m.d. Din fragmentele acestea cu funcție metatextuală se desprind trăsăturile definitorii ale unei poetici sui generis (în fapt, ale mai multor "poetici": o poetică a nuvelei, una a romanului, alta a teatrului, a jurnalului sau a genului epistolar). Putem decela o "autoreferențialitate generică" în unele pasaje cu rol de mise en abyme, ilustrând viziunea autorului atât asupra genului ca atare, cât și asupra propriilor texte epistolare: "Va trebui să trecem la a scrie scrisori, Erasmus a scris 40
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nuvelei, una a romanului, alta a teatrului, a jurnalului sau a genului epistolar). Putem decela o "autoreferențialitate generică" în unele pasaje cu rol de mise en abyme, ilustrând viziunea autorului atât asupra genului ca atare, cât și asupra propriilor texte epistolare: "Va trebui să trecem la a scrie scrisori, Erasmus a scris 40.000, limba latină și lipsa telefonului au fost cauza fantasticei renașteri în epoca luminilor. Consider scrisorile mele (...) un nobil fel al meu de a mă odihni, între două
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
serioase; nu e exclus ca aceste pagini, scrise în pauza mare, să rămână (...) unicul substitut al gâlcevelor mele cu lumea"38 etc. Așadar, scrisorile întrețin cu opera autorului legături multiple, alcătuind un foarte interesant joc de intertextualități. Sunt abundente, în epistolarul lui Sîrbu, citatele din autori mai mult sau mai puțin celebri, aluziile, parafrazele ironice cu tâlc; în corespondență trec apoi numeroase fragmente din jurnal, din romane și din alte scrieri ale autorului, fie preluate direct, fie modificate, recontextualizate. De-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]