1,648 matches
-
bună-știință către furtul bunurilor publice Într-o mișcare de „scapă cine poate”. Să amintim că legile din 1988-1989 nu aveau drept obiectiv o „capitalizare politică” deliberată, după cum crede sociologul J. Staniszkis, cu căutarea unei raționalități economice noi Într-un sistem epuizat. Interviurile realizate de noi arată clar că, atunci când legile respective au fost făcute publice, directorii Întreprinderilor de stat care s-au aventurat mai târziu În sectorul privat nu se gândeau Încă la asta. Motivațiile lor inițiale au fost mai degrabă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
temă, idee) devine nucleu în jurul căruia se organizează celelalte elemente. Acest tip de organizare este eficient în portret, recenzie, comentariu, cronică-reportaj, editorial, relatare. Conform secvenței logice. Ideea numărul 1 este cauza ideii numărul 2 etc. Organizare bloc. Este abordată și epuizată o problemă, apoi a doua etc. Flashback. Se începe cu un moment important, după care se revine la desfășurarea cronologică. (Acest plan îl regăsim la „cronologia inversă”, n. n.) Abordarea dramatică. Se realizează prin acțiune, dialog, descriere. Abordarea impresionistă. Textul se
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mestecă. Mă, s-aude ?! Cu cine vorbesc eu ? Deodată, răzbit, un strigăt : - Bă, firr-ar !... Ce faci, bă, acolo ? - ...Tache ! - Ei ? - Lețul unde e, mă ? Zidarii își șterg fețele stropite cu picăței și-și văd, fără pauză, de treabă. Cu aer epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cât și auditive. Într-o parte era un bărbat pe nume Callas, cu un sforăit ca o sirenă de ceață În miniatură; În cealaltă era doctorul Philobosian, care plângea În somn. De când plecase din Smirna, doctorul fusese copleșit de amărăciune. Epuizat, cu burta suptă, stătea ghemuit În haină, vânăt În jurul orbitelor. Nu mânca mai nimic. Refuza să urce pe punte ca să respire aer curat. Iar În rarele ocazii când se ducea, amenința că se aruncă peste bord. În Atena, doctorul Philobosian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi: ― Nerușinatule! Ai mai făcut asta. Dar Lefty repetă Întruna: ― Nu așa, nu așa... Și am greșit mai devreme; Îmi retrag cuvintele. Iată: sub Desdemona, bătând ritmul pe scânduri și ridicând-o, o pereche de aripi. ― Lefty! spuse acum Desdemona, epuizată. Cred c-am simțit-o. ― Ce-ai simțit? ― Știi tu. Senzația aia. ― Însurățeii, spuse căpitanul Kontoulis, uitându-se la barca de salvare care se legăna. Of, tinerețea! După ce prințesa Si Ling-chi - pe care constat că mi-o Închipui ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de culmea pandaliilor sale. Dar până la urmă se opri. Înainte să rămână complet dezbrăcată, Desdemona căzu pe spate, sleită. Își scoase plasa de păr și părul se revărsă și o acoperi, apoi Închise ochii, epuizată. În clipa următoare spuse pe un ton practic: ― Acum trebuie să ne mutăm cu Milton. Trei săptămâni mai târziu, În octombrie 1958, bunicii mei s-au mutat din Hurlbut cu un an Înainte de a-și fi achitat ipoteca. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce nu avea voie. Pe spate erau și exemple de meniuri. Nu știu dacă aveți cunoștință de acțiunea curativă a diferitelor izvoare. În privința asta, doi confrați dețai mei au scris o mică lucrare, foarte bine făcută, dar cred că e epuizată. Mai Întîi, vom Încerca să alternăm apa a două izvoare — Chomel și Grande Grille — amîndouă aflate În parc. Păreau amîndoi serioși. Maigret nu avea chef să dea din umeri, nici să rîdă În timp ce doctorul scria Într-un blocnotes. — Aveți obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
comisia senatorială care supraveghează tezaurul de stat consideră toate fiscurile din provincii un fel de sucursale ale lor și nu-mi permite să văd nici măcar documentele. La mine vin doar când au nevoie de bani. Își trece mâna peste frunte, epuizat. — Nu mai departe de ieri, îngaimă sleit, senatorul Pompeius Paullinus m-a chemat la el și mi-a cerut, fără nici un act justificativ, un milion de sesterți pentru modernizarea echipamentului brigăzilor de pompieri. Sper că nu i-ai dat? se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând. Acesta este aspectul de care trebuie să se lege. Proștii l-au acuzat pe Libo de o crimă cu implicații religioase. Consternat, Scribonius Libo îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acesta. Călărețul scoate de sub centură un ciob de lut. Îl apropie de ochi și începe să silabisească lent, cu greutate: — Raș... Rașu... Rașe... — Rachela! șoptește Rufus livid la față. Misiunea vine într-adevăr de la principe. Numai el ar putea ști. Epuizat, se lasă pe vine. Rachela! geme încetișor. N-a fost vina mea. N-am vrut să mă las implicat în revoltă. De ce n-am făcut nimic cu cei 3 000 de oameni ai mei? Pentru că armata nu-l mai iubea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uite la claviatură, dar descoperi că, deși bătea mai repede, greșea mai mult. De fapt, prietena era cea care bătea acum toate manuscrisele. Elliot Începuse să bea vin alb și avea o cameră separată. Noaptea scria poezie și dimineața părea epuizat. Mai nou, doamna Elliot dormea cu prietena ei În patul maiestuos. Și au plâns Împreună o grămadă. Seara luau cina Împreună, sub un platan din grădină, iar vântul fierbinte de seară bătea și Elliot bea vin alb, doamna Elliot conversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mi-a zis că reproducerile lui cu stropituri, semnate, cele care au ca tușe finale lovituri de pensulă cu acrilic pur mânjite pe ici, pe colo cu mâna lui, se vindeau pe eBay Începând de la 24,99 dolari, stocul aproape epuizat, prețul incluzând și rama. După cum spuneam, destul de trist. Am mai avut și alți bărbați ca parteneri de durată și cu fiecare am simțit un anumit grad de afecțiune, dar nici o boală din dragoste care să merite menționată. În fine, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apoi se dilatară, motiv pentru care bătăile inimii i se accelerară gata să explodeze. Ce dracu’ Însemna asta? Unde Îi era Xanaxul? Și cum putea Lulu să afișeze o expresie voioasă când Îi spunea vești atât de groaznice? Creierul lui epuizat Încerca să-și accelereze activitatea, dar sfârșea În tot felul de fundături. Și nu putea să termine naibii cu expresia aia, „fără griji“? Aici trebuie să intervin. E adevărat că nici un american nu mai trecuse granița În Birmania prin Ruili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înșfăcase o cârpă de pe podea, o udase cu niște apă de pe noptieră și lovea cu ea În flăcările care ajungeau până la tavan. După câteva clipe, care părură o eternitate, Harry lăsă jos cârpa udă. —L-am stins, o anunță el epuizat. Marlena aprinse lumina. Bucățile carbonizate de plasă pluteau În aer ca niște fantome făcute scrum. În lumina albastră fluorescentă și printre rămășițele incendiului, Harry și Marlena fură nevoiți să se confrunte cu diferitele adâncituri și rotunjimi ale goliciunii celuilalt. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îndrăzneț, dar nu a existat nici o clipă de ezitare sau jenă. Cu ajutorul secret al unei mostre de Balanophora pe care Moff i-o dăduse lui Harry drept cadou de despărțire, noaptea lor de pasiune fu un mare și prelungit succes. Epuizați, ea a plâns, iar el s-a Îngrijorat până când Marlena i-a explicat că erau lacrimi de bucurie pentru că se simțea Îndeajuns de liberă ca să se lase purtată de val. Ce fată Înduioșătoare! Numai câteva dintre femeile cu care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să iasă mereu în oraș. În ultima vreme chiar îmi petrec toate sâmbetele acasă. Cum ies afară, obosesc. Tot ce pot face este să mă duc și să mă întorc de la serviciu, să-mi fac treaba. Când ajung acasă, sunt epuizată. Chiar și la muncă, pe la 15.00 mă gândesc: Ce obosită sunt!»; îmi dau seama foarte bine că sunt extenuată. Înainte, nu era așa. De la atac, starea asta este continuă. Probabil că e ceva psihologic. Până acum am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bine deloc. E o povară. La sfârșitul săptămânii sunt așa de obosit, că nu-mi mai vine să merg nicăieri. Prietenii mă invită să mergem să jucăm golf. Altfel aș sta în casă și n-aș face nimic, atât de epuizat sunt. O vreme n-am mai băut alcool. Dacă beam, mă simțeam rău. După un pahar de bere, inima îmi bătea cu putere. Am început să beau ca de obicei cam în vara acestui an. Chiar dacă spun « ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pățit. Avea nevoie urgentă de îngrijire. O altă persoană care trecea pe acolo mi-a zis: «E periculos că face spume la gură. Mai bine i-ai pune niște ziare.» L-am ajutat împreună. De jos continuau să vină oameni epuizați. Apoi cădeau la pământ. Nu înțeleageam care era cauza. Alții stăteau în fund pe jos și, dintr-odată, cădeau la pământ. Foarte ciudat! În spatele clădirii de lângă metrou zăcea un bătrân, chiar foarte bătrân, care nu respira și nu avea puls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-a încumetat vreodată nici să și le dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oricâtă artă aș pune. 6 octombrie. Nu știu, poate neputința de a mă considera un altul în împrejurări și mai rele, sau poate că de multă vreme n-am avut prilejul unei suferințe așa de lungi, dar mă simt foarte epuizat. În unele clipe sunt hotărât să plec imediat să văd ce s-a întîmplat acolo. Știu că n-o să mai mă pot reîntoarce, că o să renunț la planuri la care mă gândeam de atâta vreme, că hotărârea asta e inutilă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pauză: - Nici eu nu sunt geloasă. Scene stridente, fără nici o corespondență cu sufletele noastre, pe care le continuam însă îndelung, punem toată priceperea noastră de demonstrație și pasiune ca să le susținem să câștigăm parcă ceva important, și rămânem la urmă epuizați și amărâți pe noi, căci se petrece atâta zbatere inutilă, stupidă, fără să ne intereseze măcar, și nu putem să o înlăturăm. Te jălui: suferința unui an! Dar nu există numai atmosferă sumbră. Câteva iluminări, oricât de scurte îți demonstrează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
chestiunile importante. Temperamentul meu se împotrivește ca să pun întrebările direct, imediat, am nevoie de îndelungi pregătiri. Totodată, am lașitatea de a afla adevărul și cuceresc pas cu pas acest adevăr. Îmi prelungesc o suferință care altfel ar fi puternică, dar epuizată din-tr-o dată. Dimineața însă, pe plajă, suferințele noastre au rămas aceleași. Scene puternice nu se mai petrec, căci le considerăm, instinctiv, ca o impietate. Parcă am fi bătrâni și ne facem socoteala vârstei pierdute zadarnic, cu multă melancolie, dar fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și, ținându-i un capăt între dinți, se strădui să obțină ceva ce semăna cu un bandaj; operațiunea, totuși, fu dureroasă și îi luă mult timp, mai ales că la urmă se lăsase deja întunericul. Când încheie operațiunea, se simți epuizat, cu totul demoralizat. Nu înțelegea cum de se putuse elibera fata, chiar dacă - recunoscu el - o legase în grabă și cam sumar. Era limpede că, în vreme ce el își pierduse cunoștința, reușise să-și desfacă frânghia și să-l urce în șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puse de-a valma, în grabă, pe spinarea vreunui catâr îndărătnic - căutau să mărească pasul. Diferitele comunități se adunau, de regulă, în spatele diaconilor, care mergeau ținând deschise Psaltirele de pergament și intonând, acum urmați doar de câteva glasuri din mulțimea epuizată, psalmi ce implorau îndurarea divină. Cât despre nobilitas, se deplasau mai ales pe cai ori în care de călătorie și, de multe ori, ajutați de servitori și gărzi înarmate, nu șovăiau să-și facă loc cu forța. Cercetând de la înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avântă atunci înainte, îndemnându-și cu și mai multă vigoare oamenii ce îi avea alături, și la scurtă vreme, la sunetul unui corn, goții începură să iasă din luptă, retrăgându-se spre mal și chiar dincolo de el, fără ca războinicii hiung-nu, epuizați, se dea vreun semn că ar intenționa să-i urmărească. Balamber constată că, atât cât putea să vadă, pe întreg frontul luptei dușmanul se retrăgea, în vreme ce armata hiung-nu prelua controlul malului. Când ajunse sus la rândul său, putu să întrezărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]