1,127 matches
-
cuveni să treacă pentru a recunoaște chipul veșnic al lui Hristos. Dogmele sunt niște formule abstracte, niciodată mai puțin plictisitoare decât ereziile (e.g., Filioque). Pe acestea din urmă studenții sunt chemați să le dușmănească fără încetare, de parcă întrebarea la care ereticii au dat un răspuns eronat n-ar fi fost legitimă. Predată în acest fel, ortodoxia încetează să mai fie o hermeneutică personală a revelației, devenind un slogan partinic. Ortodoxia nu mai este un mod de a fi, ci un rezervor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu deviații de la „credința pură și simplă”? De ce să intelectualizăm arid misterul credinței vorbind, împreună cu Grigorie Teologul, despre înțelegerea ortodoxă a Treimii? De ce să acceptăm controversa pe marginea lui filioque sau a primatului papal? De ce pierdem vremea vorbind cu „patriarhii ereticilor”, cum îi numea Tertulian pe filozofi? De ce mai citim literatură sau poezie? De ce acceptăm sfidările cosmologiei sau biologiei contemporane? Pe scurt, de ce ne facem probleme? Cum de mai avem întrebări, când „în credința simplă și pură” am primit toate răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru religia creștină instituționalizată, intrând direct în conflict cu apelul la revizia autocritică a rațiunii „științifice”. O definiție strict psihologică a credinței permite transferul oricăror revendicări teologice cu privire la obiectivitatea revelației în sfera patologicului (Immanuel Kant vs Emanuel Swedenborg; nu întâmplător, ereticul Swedenborg este autorul unui comentariu în patru volume Apocalypsis Explicata, 1785-1789). Recursul la argumentul cunoașterii de tip a posteriori - indispensabil în tradiția Bisericii și în proclamația apostolică care își întemeiază crezul pe faptul istoric al Învierii - scoate din discuție orice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tătaro-mongole și turcești, cărora le-a făcut față. Revirimentul ce se petrece sub aspect cultural în Ungaria lui Matei Corvin îl socotește ca fiind consecința Reformei religioase. În discuție este atmosfera intelectuală - inspirată parcă de conceptele lui Erasmus, precum și de „ereticii” umaniști protestanți (de pildă Giorgio Blandrata, Johann Sommer, Francisc Davidis ș.a.) - pe care bibliofilul Teleki o sesizează, chiar dacă așezarea în timp a factorilor de emulație nu o face corect. Reformismul radical profesat la curtea lui Ioan al II-lea Sigismund
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
adevărului (solum prae caeteris cognoscentem veritatem) și a săvârșit taina trădării (prodotionis mysterium). [...] Ei arată, În acest sens, o scriere fabricată de ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda”. Cât despre Epifanie, el Îl preia și rezumă pe Irineu. Ereticii vorbesc despre Iuda ca despre un „instrument al mântuirii”, care L-ar fi predat pe Isus kata ten epouranon gnosin (conform gnozei supracerești) și ar fi Îndeplinit agathon ergon eis sotherian (un lucru bun spre mântuirea [neamului omenesc]). Din cele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Isus nu Înseamnă dezbinare, schizofrenie, ci unitate intimă a umanității și divinității. O formulă memorabilă În acest sens: „El scuipa ca oamenii, dar saliva Lui era dumnezeiască, pentru că prin ea Îi făcea pe orbi să vadă”. Există două categorii de eretici: unii, increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând Însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, Întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, Împotriva tuturor, adică Împotriva unității sacre a Bisericii Întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ștefan, se Încăpățânează Împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul Îi transformă pe torționari sau increduli În apostoli ai lui Isus: convertirea lui Pavel pe drumul Damascului oferă cel mai formidabil contraargument. La fel stau lucrurile și cu ereticii. Indiferent de Învățăturile false pe care le proclamă Împotriva Duhului, dacă la un moment dat ei revin pe făgașul ortodoxiei, păcatul le este iertat. Altă ipoteză respinsă: unii, maximaliștii, rigoriștii, fundamentaliștii intratabili, pretind că păcatul Împotriva Duhului este păcatul comis
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sulițe. Cu surprindere, Sebastianus costată că, deși nu trecuseră nici zece ani de când burgunzii, așezându-se în Sapaudia, își luaseră, aproape în toate zonele, două părți din pământuri, jumătate din pășuni și o treime din sclavi și, în ciuda faimei de eretici cu care îi etichetase Biserica romană pentru credința lor ariană, raporturile cu populația romană păreau, în ansamblu, a fi armonioase. Colaborarea fructuoasă a lui Gundovek cu Alpinianus, de altfel, ar fi fost ea singură de ajuns să dea mărturie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sânge roșu în vine. Nu țin să explic un lucru simplu. Vreau să spun doar că eu nu sunt băutor. De obicei, la o uncie de whisky sau mi se face îngrozitor de rău, sau încep să iscodesc prin cameră după eretici. La două uncii, cad jos, rece. Asta era însă - după un criteriu fără precedent în existența mea - o zi cu totul neobișnuită și îmi amintesc că, atunci când am ridicat tava și am dat să ies din bucătărie, n-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Turda, profesor de română, stătea nemișcat în fața mea, încruntat, scormonindu-și memoria pentru un citat zdrobitor. Nu l-a găsit! Clopoțelul a sunat, ca la sfârșitul unei runde de box, iar profesorii au început să dea buzna în cancelarie. „Iuda, ereticule! Tovarășa directoare, pe ăsta trebuie să-l dați afară din școală, ăsta corupe tineretu’!” Directoarea se uită la noi și râse de figura teatral-declamativă a profesorului de română. Și el râdea. „Ha, ha, e bună, e bună, e bună, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lucru extrem de grav. Într-adevăr, în anul acela, sultanul Selim voia să lase să se creadă că pregătirile sale de război erau îndreptate împotriva sufiului Persiei; îl invitase chiar pe stăpânul de la Cairo să i se alăture în lupta împotriva ereticilor. Când, în realitate, otomanul se hotărâse să meargă împotriva imperiului mameluk. La sfârșitul discuțiilor, m-am grăbit să vorbesc despre toate astea cu Nur, ceea ce era din partea mea mai rău decât o alunecare a limbii. După cum aș fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în vederea marii plecări și de două ori li se transmisese să se întoarcă acasă. Pentru a spori tulburarea, un plenipotențiar otoman venise cu mare pompă să reînnoiască promisiunile de pace și de prietenie, sugerând, o dată în plus, o alianță împotriva ereticilor și necredincioșilor. O asemenea așteptare, dublată de nesiguranță, slăbea combativitatea armatei și desigur că asta urmărea Marele Turc prin vorbele lui amăgitoare. Era așadar important ca o mărturie venită de la Constantinopol să le deschidă ochii celor responsabili. Și, pe deasupra, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de disputa, tot mai virulentă, care-l opunea pe Leon al X-lea călugărului Luther, eveniment care amenința deja să treacă întreaga Europă prin foc și sabie și care avea să atragă asupra Romei cea mai odioasă dintre calamități. ANUL ERETICILOR 926 de la hegira (23 decembrie 1519 12 decembrie 1520) — La ce e bun papa? La ce sunt buni cardinalii? Cărui dumnezeu i se închină oamenii în acest oraș al Romei, cufundat în lux și plăceri? Acestea erau vorbele elevului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alcătuită din pedestrași germani, aproape toți adepți ai lui Luther, adunați din Bavaria, Saxonia și Franconia. Aceștia trecuseră Alpii și invadaseră regiunea Trentino având convingerea că primiseră o misiune divină: pedepsirea papei, vinovat de a fi corupt creștinătatea. Zece mii de eretici dezlănțuiți, mergând împotriva papei sub flamura unui împărat catolic: așa arăta flagelul care a lovit Italia în anul acela. Moartea lui Giovanni, urmată de retragerea precipitată a Cetelor Negre, le dăduse tuturor imperialilor răgazul să se regrupeze și să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însă, ar fi foarte util să dăm un exemplu. Avem azi șansa nesperată de a-l putea face să iasă pe unul dintre asediați la cererea anume a unui predicator lutheran. Vă așteaptă dimpreună cu un detașament de saxoni, cu toții eretici ca și el, și spune că este gata să vă escorteze el însuși departe de aici. Dacă totul se petrece cu bine, dacă toată oastea află mâine că preotul militar al pedestrașilor din Saxonia l-a eliberat pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Anul Norocului............................................................................... Anul celor două palate....................................................................... Anul șerifului șchiop......................................................................... Anul furtunii................................................................................... III. Cartea de la Cairo Anul ochiului august......................................................................... Anul circazienei.............................................................................. Anul nesupușilor.............................................................................. Anul Marelui Turc........................................................................... Anul lui Tumanbay........................................................................... Anul răpirii.................................................................................... IV. Cartea de la Roma Anul petrecut la Sant’Angelo............................................................. Anul ereticilor............................................................................... Anul convertitei.............................................................................. Anul lui Adrian............................................................................... Anul lui Soliman.............................................................................. Anul clement.................................................................................. Anul regelui Franței.......................................................................... Anul Cetelor Negre........................................................................... Anul pedestrașilor germani.................................................................. 1 Originar din Granada. 2 Locuitor din Fès (transcris de asemenea Fas sau Fez), veche capitală a Marocului. 3 După numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dimineața, seara , înainte de masă și înainte a începe orice treabă importantă, participă la toate slujbele oficiate în Biserică, postește toate cele 4 mari posturi dar și în fiecare miercuri și vineri. Cu toate acestea lipsa fanatismului și a intoleranței, a ereticilor și a sfinților sunt considerate mărci ale particularității credinței românilor care a fost catalogată de cronicari ca fiind „potolită”. Aceeași cronicari pun întrebarea unde se oprește credința și unde începe superstiția? Credința se oprește la acceptarea voinței divine, la umilința
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
mai fost și alte sute de mii de pergamente și persoane, iar mai tîrziu chiar au întemeiat o instituție care să se ocupe cu asta. Complementar, au făcut și un lagăr, Skythopolis, unde au ucis și torturat alte mii de eretici, cei care credeau altfel! - Păi de ce revelația divină se manifestă individual? mi-am călcat eu pe inimă și l-am întrebat. - Divinității nu-i poate fi imputată neputința de a se adresa unei mulțimi! El îi caută pe Cei Aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
mari, care au mereu ghioaga la îndemână. Deci creștinii de azi, pot afla doar că Sfântul Nicolaie, a fost omul lui Dumnezeu, dreptcredincios în căile Lui, care i-a tras cu smerenie și cu deosebită evlavie duhovnicească, o sfântă ciomăgeală ereticului Arie. Punct. Celelalte chestii cu copiii, și alte povești cu daruri făcute fetelor de măritat, sunt doar hau-hau-ri pentru luat ochii proștilor, fiindcă numai Becali, de exemplu, a dăruit săracilor și bisericilor, mult mai mult decât acest sfânt. Numai că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
l-am compus cu adevărat: Îi vezi pe cei doi sau trei idioți? Lumea o țin În mâinile lor. Nimic nu știu. Superiori se cred din ignoranță. Mergi pe drumul tău, de ei seamă nu ține. În splendida-le suficiență, Eretici Îi vor numi pe cei ce nu-s de-ai lor. Khayyam a greșit, neîndoielnic, atunci când a Însoțit expresia „Îi vezi“ cu un gest disprețuitor În direcția adversarilor săi. Se Întind mâini, Îl trag de veșmântul care Începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum știu să fiu și nebun. Pot fi curtenitor sau necioplit. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pot să-ți port pică pentru că judeci după aparențe, dar mă vei privi altfel atunci când Îți voi fi istorisit adevărata mea poveste. M-am născut Într-o familie șiită tradițională. Am fost Învățat Întotdeauna că ismailiții nu erau decât niște eretici. Până În clipa În care am Întâlnit un misionar care, după ce a vorbit Îndelung cu mine, mi-a zdruncinat credința. Atunci când, de teamă să nu-i cad pradă, m-am hotărât să nu-i mai adresez cuvântul, am căzut bolnav. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sătui să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui care se va Întovărăși cu ei, nenorocire celui care va mânca la masa lor, nenorocire celui care se va uni cu ei prin căsătorie, a le vărsa sângele este la fel de Îndreptățit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urcă, violența nu rămâne multă vreme Închisă În cuvinte. În orașul Savah, predicatorul dintr-o moschee denunță anumite persoane care, la ceasurile de rugăciune, se adună la distanță de ceilalți musulmani. Invită gărzile să acționeze cu asprime. Sunt arestați optsprezece eretici. Câteva zile mai târziu, denunțătorul e găsit Înjunghiat. Nizam al-Mulk poruncește o pedepsire exemplară: un tâmplar ismailit este acuzat de crimă, e torturat, crucificat, apoi cadavrul Îi e târât de-a lungul ulicioarelor din bazar. „Acel predicator fu prima victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]